Nuvela psihologică, realistă: Moara cu noroc

I. Slavici
Evolutia a doua personaje

Nuvela s-a impus in literatura prin arta construirii personajelor . Prin Ghita, Slavici creeaza un personaj
nelinear , complicat sufleteste , traind stari conflictuale puternice ; personajul este caracterizat atat : direct (de
narator si de catre celelalte personaje) cat si indirect (naratorul obiectiv lasa personajul sa-si dezvaluie
trasaturile in momente de incordare , consemnandu-le gesturile , libajul si prezentand relatiile dintre
ele).Naratorul nu ii contureaza personajului un portret fizic ci unul moral dedus din faptele in care este
implicat . Ghita este urmarit indeaproape in relatie cu sotia sa, Ana, cuplul fiind ilustrativ pentru tema iubirii
intr-o nuvela. Ana este cea care ii va fi alaturi in tot ceea ce va intreprinde si il va sustine in proiectele de
ascensiune sociala. Va veni si momentul in care Ghita o va indeparta, iar acest lucru atrage pierderea increderii
nu numai in femeia iubita, ci mai ales, in sine.
Initial Ghita cizmar fiind , bun meserias , om bland si cumsecade, sot tandru si tata grijuliu trudea pentru
intretinerrea pentru intretinerea familiei .Nemultumit de conditia social , acesta ia in arenda carciuma de la
Moara cu noroc intrevazand astfel posibilitatea afirmarii si a unu i trai mai bun. Ana va sustine intru totul
hotararea sotului de a se muta la Moara cu noroc, chiar daca nu intruneste nici pe departe calitatile unei
carciumarite. Naratorul o caracterizeaza direct ca fiind „era frageda si subtirica, Ana era sprintena si
mladioasa”. De altfel si batrana o caracterizeaza direct pe Ana „imi pare prea tanara, prea asezata, oarecum
prea blanda la fire, si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca carciumarita”.
In calitate de carciumar face dovada harniciei si a priceperii si in scurt timp devine cunscut si apreciat :’’ Abia
trecusera cateva luni si drumetii mai umblati nu mai …”.Sprijinit de sotie, el observa cum eforturile ii sunt
rasplatite si incepe sa aiba din ce in ce mai multa incredere in sine si in familie. Impreuna cu cele doua femei,
constata in scurt timp bunastarea materiala: „Sambata de cu seara locul se deserta , iar Ghita se punea cu
Ana si batrana sa numere banii”.
Aparitia lui Lica samadaul marcheaza declansarea cauzei morale a carciumarului . Fascinat dar si
inspaimantat de taria de caracter a samadaului – stapanul neoficial al acestor locuri – stpanit de ispita inavutirii
Ghita se lasa antrenat direct sau indirect de afacerile necurate ale acestuia „ se gandea la castigul pe care l-ar
putea face in tovarasia lui Lica , vedea banii gramada inaite sa si i se impaienjeneau parca ochii”.
Colaborarea cu samadaul constituie inceputul procesului de decadere morala a carciumarului ,acesta
indepartandu-se de toate idealurile si planurile facute impreuna cu sotia si cei dragi. La vederea samadaului,
Ana, sotia protejata si alintata se cutremura „oarecum speriata de barbatia infatisarii lui”.
Inteligenta si intuitiva, ea incearca sa-si avertizeze sotul, care-i era mai drag ca orice pe lume, de influenta
malefica a samadaului:”-Ghita!...Nu vorbi cu mine ca si cand ai avea un copil inaintea ta…Fa cum stii, dar
eu iti spun si nu ma lasa inima sa nu-ti spun ca Lica e om rau si primejdios”.
Devenit partas al lui Lica, el ascunde sotiei adevarul relatiilor cu acesta si „ desi din dragoste catre ea si
catre copii revenise la Moara cu noroc” , acum o priveste cu induiosare , dar rece „pentru intaia oara in viata
lui n-ar fi vrut sa aiba sotie si copil „. Disolutia familiei se produce treptat, dar e definitiva ; sub pretext ca o
protejeaza, Ghita se departeaza tot mai mult de Ana ; el nu ai simte ‘’ tragere de inima ‘’, ‘’ chipul ei frumos,
trupul ei fraged, firea ei dulce nu mai putea sa strabata pana la inima lui plina de amaraciune ‘’.
Mai mult decat atat, pentru a-i arata samadaului incredere, intr-o duminica aproape o sileste pe Ana sa
danseze cu acesta, impotriva vointei ei « joaca muiere ca doar n-o sa-ti ia din frumusete »
Suflet complex si oscilant in acelasi timp , Ghita este sfasaiat de tendinte contradictorii redate prin stilul
indirect liber .Vrea sa plece din pustietatea de la Moara cu noroc dar nu se indura ‘’ nu-l lasa inima sa
paraseasca locul care, in scurt timp putea sa-l fac om cu stare’’. Tensiunea din interiorul sau ceeaza senzatia
de spaima, il instraineaza de cei din jur. Raspunsul pe care i-l da Anei releva tocmai aceasta stare de spirit : «Ce
ai, Ghita ? striga nevasta cuprinsa de ingrijorare. Ce am ?Raspunse el cu amaraciune. Am o nenorocire :
pierd ziua de astazi pentru cea de maine.»
Constatand schimbarea brusca de comportament, femeia intelege ca Ghita are nevoie de ajutor, iar pe
masura ce el o o instrineaza, ea incearca sa se apropie sa-i patrunda gandurile si sa-i afle framantarile. Desi Lica
ii distruge treptat imaginea de carciumar cinstit , in procesul de acuzare pentru faradelegile savarsite , Ghita il
1
ajuta .Este sperjur, sfidand legea si pe D-zeu , iar marturia sa reprezinta o proba in favoarea eliberarii
samadaului. Abia acum Ana intelege ca soarta lui Ghita si implicit si a ei este legata de vointa samadaului
Intr-un moment de luciditate, constrans de a fi banuit complice la toate actele lui Lica , Ghita se aliaza cu
jandarmul Pintea ; el doreste astfel sa se razbune pe samadau intrucat, din cauza lui, a pierdut respectul
colectivitatii si increderea sotiei.
Daca la inceput actiona oarecum calculat, judecat, acum el va pierde controlul, intr-un moment de
nesabuinta isi lasa sotia in mainile lui Lica si pleaca sa aduca jandarmul.
Dezgustata de lasitatea sotului care o lasa singura si pleaca la Ineu, Ana i se daruieste lui Lucia intr-un gest
de razbunare disperata. Dispretul profund pe care-l simte acum pentru Ghita si pentru faptele acestuia, reiese din
declaratia pe care i-o face lui Lica : « Tu esti om, Lica, iar Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine
barbatesti, ba chiar mai rau decat asa»
La capatul puterilor istovit fizic si psihic, Ghita isi ucide sotia. Inainte sa-si dea sufletul, simtindu-l pe Lica
aproape de ea «tipa dezmierdata, ii musca mana si si infipse ghearele in obrajii lui, apoi cazu moarta langa
sotul ei ».
« Aceste ultime zvacniri ale eroinei sugereaza totul : ura si dispretul pentru sotul nedemn, setea de razbunare,
dar si patima neostoita pentru Lica, constiinta vinovatiei si in acelasi timp a nevinovatiei »(Pompiliu Marcea)
Ghita depaseste limita normala a unui om care-si doreste o stare sociala si materiala mai buna .Ajuns la
carciuma devine sclavul proriei slabiciuni si se produce o schimbare la nivelul ierarhiei valorilor : mijlocul prin
care voia sa obtina bunastarea - banii- devin scop , iar scopul initial –fericirea- este sacrificat, devenind un
simplu mijloc in dorinta de inavutire .