Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb este un basm cult apărut în 1877 în revista “Convorbiri
literale” scrisă de cel mai mare povestitor și unul dintre cei mai mari scriitori români este
o creație complexă care evidențiază originalitatea autorului Ion Creangă. După cum
reiese din titlul creației personajul principal este Harap-Alb întruchipare a
binelui,construit realist ca o persoana complexă care învată din greșeli și
progresează.Este un erou atipic de basm lipsit de însușiri supra naturale având un
caracter profund uman find înzestrat atât cu calitați cât și cu defecte.

Statul social al eroului basmului este conturat pe parcursului întregi acțiuni fiind
surprins în trei ipostaze ; ca fiu de crai ,ca slugă ,și ca viitor împarat. Ca fiu de crai este
singurul dintre frați care are curajul să-l înfrunte pe urs ,devenind sclav se confruntă cu
diverse provocări și situați dificile ,iar în final își redobândește statutul inițial și devine
împărat căsătorindu-se. Are și un statut social dual care se indentifică prin numele său
Harap-Alb , Harap având o însemnătate destul de joasă reprezentând sclavii de culoare
iar prin Alb se indentifică ca și o persoană nobilă .

Din punct de vedere moral în cea ce privește statutul moral eroul întrunește toate
calitațile necesare unui viitor împărat. Hrap-Alb întruchipare a binelui este un personaj
surprins în transformare ,fiecare probă la care este supus dazvaluindui calitațiile .La
început ,mezinul craiului este naiv ,nu știe se distingă adevărul de minciună să vadă
carcterul unui om dincolo de aparențe .Are nevoie de experiența vieți pentru a dobândi
înțelepciune. Se deosebește de frați săi chiar de la început prin bunatate și
superioritate totuși fiind novice este păcălit de Spân cu care se însoțește nerespectând
sfatul tatălui său. Protagonistul dovedește ambiție și perseverență pe tot parcursul
acțiunii și astfel reușește să treacă peste obstacolele vieți. Harap-Alb este foarte
sociabil fapt care îl ajută în demersurile sale pentru că reușește să își facă prieteni loiali
La finalul călatoriei Harap-Alb cunoaște un nou sentiment profund și puternic , iubirea.

Trăsăturile care îl particularizează în plan pshiologic sunt menționate prin

perspectiva altor personaje Sfânta Duminică îl numește „luminate crăișor” prin care
redezvăluie inteligența tânărului. Calitațile îi sunt recunoscute și de către tatăl său în
urma probei de la început „tu ești vrednic de împărat” iar Spânul având rol de formator îl
consideră „fecior de om viclean” referându-se la capacitatea lui de adaptare la toate
probele. Acțiunea basmului surprinde drumul inițiatic al protagonistului la sfârșitul căruia
acesta dovedește o gândire matură oglindită în atitudinr și comportament.

Trăsătura care domină caracterul lui Harap-Alb este bunătatea

 O primă secvență prin care se remarcă această trăsătură este cea în care fiul cel
mic are prima întălnire cu Sfânta Duminică în grădină . Aceasta își face apariția
deghizată într-o bătrânică gârbovă care cere milostenie chiar dacă protagonistul nu se
lasă înduplecat numai din a treia încercare, în final o ajută chiar dacă este trist și
abătut , neștiind că această bătrânică la prima vedere slabă și onofensivă o să-i scape
viața de câteva ori.

O altă secvență în care se remarcă bunătatea protagonistului este în momentul în

care în drum spre Împăratul Roș pe un pod întâlnește o nuntă de furnici. După câteva
momente de gândire Harap-Alb hotărăște să își riște viața lui și a calului trecând prin
apă pentru a cruța viața furnicilor , drep răsplată primește de la crăiasa furnicilor o aripă
pe care trebuie să o ardă când v-a avea nevoie de ele .

Un prim element de structură relevant în construcția lui Harap-Alb îl constituie

modalitățile de cacterizare. Cracterizarea directă este prezentă în text prin intermediul
etichetărilor celorlalte personaje Sfânta Duminică îl consideră „slab de înger” „mai fricos
decât o femei” dar cu alte ocazii își mărturisește că cea ce l-a ajutat în înfruntarea
greutăților e puterea miosteniei și inima bună. Împăratul Verde îl apreciază slugă
vrednică și credincioasă naratorul obiectiv redă naivitatea protagonistului
considerându-l boboc de felul lui.

Un al doilea element de structură se poate remarca prin prezența acțiunii. Un crai

avea trei fi , acesta este nevoit să trimită pe unul din ei la fratele său Împăratul Verde,
toți trei sunt supuși unui test de către tatăl lor, dar doar cel mic izbutește, pornind fiul cel
mic la drum din cauza naivității sale ajunge să fie sluga unui Spân. Ajunși la Împăratul
Verde Spânul îl supune pe Harap-Alb la trei probe , cea din urmă fiind aducerea fiicei
Împăratului Roșu , acesta la rândul lui îl supune la patru probe , probe de altfel
imposibile fără ajutorul tovarășilor lui de călătorie. Finalul este reprezentat de uciderea
Spânului și căsătoria lui Harap-Alb cu fata Împăratului Roș. 

Cracterizarea indirectă este predominantă , imaginea eroului constituindu-se treptat

prin acumulări de fapte prin atitudine , gesturi , limbaj. Prin generozitatea dar și
capaciatatea de a vedea dincolo de aparențe în alegerea celor cinci tovarăși de drum .

Harap-Alb este tipul omului naiv la începutul basmului , dar datorită probelor pe
care le trce dea-a lungul acțiunii , învață din greșeli și progresează , acesta devine
matur. Astfel personajul este surprins într-o evoluție care reflectă concepția realistă
despre lume a acriitorului realizată prin crearea unui orizont fantastic pe baza unui mic
orizont țărănesc unde totul este posibil.