Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creangă

E2(eseu particularități de construcție a unui personaj)

„Povestea lui Harap-Alb”de Ion Creanga este un basm cult,publicat în revista „Convorbiri literare”
autorul pornește de la modelul basmului folcloric,dar îl organizează conform propiei viziuni.
Harap -Alb este protagonistul basmului,întruchiparea binelui,dar este un erou atipic de
basm,deoarece este lipsit de însușiri supranaturale fiind construit ca o ființă complexă care învață
din greșeli și progresează,de acea este considerat un personaj rotund.
Statutul inițial al eroului este cel de neinițiat. Mezinul craiului este naiv,nu știe sa distingă
adevărul de minciună. Are nevoie de experiența vieții spre a dovedi înțelepciune. Se deosebește de
frații săi de la început prin bunătate,calitate răsplătită de sfaturile Sfintei Duminici,după ce o
miluiește cu un ban. Acesta are calitățile necesare unui împărat dar nu sunt evidențiate de la început
ci sunt evidențiate prin intremediul probelor la care este supus când dovedește
generozitate,înțelepciune,prietenie și respectarea jurământului.
Trăsătura prin care se definește statutul de neinițiat este naivitatea.
O scenă semnificativă în care este evidențiată această trăsătură este întâlnirea cu spânul. După
ce se desparte de tată său,care îi spune să se ferească de omul Roș și cel spân,crăișorul se rătăcește
în pădurea – labirint. Acesta încalcă sfatul dat de tată și își ia drept călăuză un spân, care dă dovadă
de viclenie și i se arată de trei ori sub diferite înfățișări,acest fapt conducându-l pe erou la naiva
concluzie că acea este țara spânilor.

O altă scenă semnificativă din care iese naivitatea personajului este coborârea în fântână fiind
păcălit de spân. Din cauza aceasta,el este nevoit să renunțe la însemnele originii,la dreptul de a
deveni împărat și pentru a fi eliberat,fiul craiului îi jură credință veșnică stăpânului său. De
asemenea,spânul îi dă numele de Harap-Alb.
Un prim element de structură și compoziție semnificativ pentru caracterizarea personajului
principal este titlul: „Povestea” sugerează parcurgerea de personaj a unei aventuri eroice,a unui
drum al maturizării pentru dobândirea unor valori morale și etice necesare unui împărat. Al doilea
termen al titlului este numele protagonistului „Harap-Alb” care este oximoron ce reflectează
condiția sa duală:rob(Harap) și originea nobilă(Alb). Faptul că antagonistul îi dă acest nume eroului
sugerează rolul important în aventura acestuia, Spânul fiind „un rău necesar” care îl va ajuta pe fiul
craiului să se maturizeze prin probele la care este supus.
Un alt element de structură și compoziție semnificativ este conflictul dintre personaje. Acesta
este unul exterior,bazat pe confruntarea dintre bine și rău. Eroul se confruntă cu doi antagoniști. Mai
întâi Spânul îi fură identitatea și îl supune la trei încercări,iar împăratul Roș îi cere să treacă mai
multe probe. Spre deosebire de basmul popular,lichidarea răului nu-i aparține eroului ci al calului
năzdrăvan care îl ucide pe Spân. Conflictului exterior i se alocă și conflictul interior generat de
lupta între diversele ipostaze ale protagonistului.
Deși,este un personaj de basm,eroul nu reprezintă doar tipul voinicului ca Făt-Frumos din
basmele populare,el este și un erou vrednic care traversează o serie de probe, se maturizează și
devine împărat. Basmul poate fi astfel considerat un bildungsroman,prin care scriitorul promovează
valori umane jundamentale precum,înțelepciunea,bunătatea,prietenia,calități demonstrate de Harap-
Alb pe tot parcursul basmului.
 Povestea lui Harap-Alb
de Ion Creangă

E2(eseu particularități de construcție a unui personaj)