B.

Eseu-Particularitățile unui text Baltagul

Opera literal "Baltagu" este o operă mitică și istorică a satului românesc, aceasta a fost scrisă de
marele scriitor romăn Mihai Sadoveanu în doar șaptesprezece zile în anul 1930.

Opera se încadrează în realism o trăsătură care face posibilă această încadrare este reprezentată de
veridicitatea care se remarcă în text. Romanul surprinde în mod veridic viața muntenilor din zona
Tarcăului la începutul secolului xx, o lume dominată de legi nescrise. De asemenea Vitoria Lipan este
guvernată de anumite rânduieli, superstiții și credințe religioase: postul negru de 12 vineri, visul în care
Nechifor trece călare o apă neagră spre apus și consultarea vrăjitoarei satului. Obiceiurile și tradițiile
prezentate care oferă românului un caracter monograf: Vitoria participă la câteva evenimente prezente
în viața satului o nuntă , un botez, o cumetrie de asemena inițiază și organizează evenimentul
înmormântării soțului ei drag cu toate detaliile.

În text se remarcă și toponimele care accentuează veridicitatea textului plasându-l într-un spațiu
ardelenesc. Toponimele spațiale identificare în opera dată sunt: Borfa, Hărcașa, Dorna și Bistrița. Se
identifică și toponime temporale reprezentate prin sărbători religioase cum ar fi :Sfântul Dumitru 26
octombrie, Sfântul Gheorghe 23 aprilie și Paștele. În texte este prezentat pe tot parcursul textului viața
și îndatoririle muntenilor. O viață grea având ca ocupare principală oieritul fiind de asemena înzestrați
cu inimă ușoară și optimism.

O altă trăsătură care face posibilă încadrarea operei în curentul literal realism este crearea de
tipologii. Vitoria , personajul principal reprezintă tipologia femeii puternice, rigide și conservatoare dar
hotărâtă și de asemenea ambițioasă , curajoasă , devotată și loială față de soțul său, calități pe care le
demonstrază prin fidelitatea față de partnerul ei de o viață luptând până la capăt să-l răzbune și să facă
dreptate. Se poate remarca că este o mamă iubitoare, grijulie și protectoare care urmărește binele
copiilor ei. Ghiorghiță, personaj secundar reprezintă tipologia tânărului în formare ce parcurge un drum
al maturizării oferindui astfel operei un caracter de bildungsroman. Pe tot parcursul acțiunii este
urmărită schimbarea de la baiatul fără grij până la bărbatul care preia controlul și toate responsabilitățile
unui cap de familie pe umerii săi. Acest drum al maturizării îl duce la bun sfârșit cu ajutorul mamei sale
find un băiat ascultător. Totodată Minodora este prezentată fiind tipologia adolescentei necomfotmiste
și rebele acest statu îl primește după ce încalcă regulile trasate de mama ei privind respectarea
obiceiurilor sale legate de vestimentație și căsătorie. De asemenea reprezintă și tipul fetei îndrăgostite și
visătoare.

Tema operei este căutarea și cunoașterea adevărului,care permite totodată realizarea monografiei
satului moldovenesc de munte.Mistuită de nevoia de a ști ce s-a întâmplat cu Nechifor,Victoria, alături
de fiul ei, se luptă ca să găsească adevărul.De asemenea,romanul abordeaza si alte teme secundare
precum maturizarea lui Gheorghita.

O primă secvență care ilustrază tema textului este coborârea în prăpastie și aflarea cruntă a adevărului.
Vitoria este pusă pe gândurii de comportamentul și semnele date de Lupu, într-un final îl trimite pe
Ghioghiță în prăpastie. Cu o anumită frică baiatul coboară fiind urmat de mama sa. Ajuns jos se petrece
metamorfoza caracterului lui Ghiorghiță care este determinată de aflarea cruntă a adevărului, aici
băiatul începe să plângă dându-și seama că tatăl lui nu mai este. În prăpastie are loc moartea copilului
din Ghiorghiță și instaurarea caracterului de bărbat. Vitoria ajunsă și ea în prăpastie vede oasele omului
pe care l-a iubit o viață, adeverindu-se astfel toate presupuneriile ei față de lipsa lui Nechifor.

O altă secvență care ilustrează tema textului este demascarea realizată după răufăcătorilor care este
ospățul care a urmat după serviciul de îmormântare a lui Nechifor, unde Vitoria are un joc psihologic cu
cei doi inculpați, povestindu-le cu deamănutul cum a fost ucis soțul ei, dând impresia că știe tot. Calistrat
Bogza nemaiputând suporta învinuiireile suptile care le primea de la această femeie miraculoasă
încearcă săfugă ,fiind lovit cu baltagul de către Ghiorghiță, în final fiind atacat de către Lup. Văzând că i-
se apropie sfârșitul, acesta recunoaște crima săvârșită. Vitoria se întoarce acasă fiind împăcată că a găsit
adevărul și că și-a răzbunat soțul.

Un prim element de structură prezent în textul Baltagul este reprezentat de relația incipit-final.
Începutul operei este marcat prin relatarea unei legende spuse de Nechifor Lipan de obicei la nunți,
botezuri sau cumetrii. Aceasta relatează cum că Dumnezeu la început a împărțit ficăruia câte ceva, dar
muntenii din cauza oilor au ajuns mai târziu și nu au mai apucat decât dărnicie, inimă ușoară , fericire și
muieri frumoase. Această legendă are rolul de a ne introduce în lumea muntenilor care în ciuda vieții
grele pe care o trăiesc , au o inimă ușoară sunt fericiți, simpli și optimiști. De asemenea tot în incipitul
operei Vitoria prezice oarecum întâmplările ce se petrec în continuare spunând faptul că viața
munetnilor e deseori grea și femeile rămân de tinere văduve.

De asemena finalul operei are rolul de a ne aminti din nou soarta muntenilor, o viață grea dar
optimistă. Nechifor este răzbunat de către fiul și câinele acestuia și bineînțeles așezat între cei drepți.
Vitoria este împlinită și își găsește liniștea după ce își indroduce soțul în ordinea cosmică prin ritualul de
îmormântare, revenind din nou la grijurile de mamă privind căsătoria ficei sale ,Minodora.

Un alt element de structură şi de compoziţie îl reprezintă conflictul clasificat în două tipuri, ambele
cu efecte puternice asupra personajelor. Sunt evidențiate ambele tipuri de conflict: exterior și
interior ,ambele cu efecte puternice asupra personajelor. Conflictul interior se prefigurează încă de la
început ,fiind marcat de neliniștea Vitoriei care nu înțelege absența prelungită a lui Nechifor, neștiind ce
soluţie să adopte iniţial, oscilând între mai multe variante și trăiește astfel un zbucium interior
devastator: “Stătea pe prispă cu ochii duși departe ,plină de gânduri ,de patimă și de durere.”, iar
bănuiala că i s-a întâmplat ceva rău soțului ei o macină “ca un vierme neadormit” . Totuși, găsește tăria
morală de a se rupe din aceste gânduri și de a pleca în căutarea soțului “n-am să mai am hodină cum nu
are Pârâul Tarcăului pân’ ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan.” .

Parcurgerea traseului întortocheat în vederea găsirii adevărului este o reflectare a labirintului

interior marcat de neliniști,frământări,zbucium. Conflictul încetează în momentul în care femeia acceptă
nefirescul atitudinii soţului ei şi hotărăşte sa pornească în căutarea acestuia. Conflictul exterior , se
concretizează prin confruntările dintre Vitoria Lipan și cei doi ciobani și dintre Vitoria și Minodora. În
prima confruntare , ca un veritabil detectiv, reface scenariul uciderii lui Lipan și îi identifică pe cei doi
asasini . În absența unor dovezi, ea creează o stare de tensiune crescândă ,pune întrebări incomode și dă
replici cu subînțelesuri care îi surprind și îi debusolează pe cei doi. Punctul de maximă intensitate al
acestui conflict îl constituie scena demascărilor , când asasinii cedează presiunii la care sunt
supuși ,mărturisind crima comisă.

În relație cu fiica sa, nu poate accepta atitudinea de domnișoară a acesteia și anume, faptul că are
tendința de a încălca regulile strămoșești: “Îți stat eu ție coc valț și bluză, ardă-te para focului, nici eu,
nici bunică-ta , nici bunică-mea n-am cunoscut acestea și în legea noastră trebuie să trăiești și tu”.
Minodora pare să înțeleagă regulile impuse de mama sa ,însă cu un singur lucru nu este de acord: să
aibă o căsătorie dictată de interese materiale, de aceea o roagă cu disperare :”Mămucă, să nu mă dai
după urât și după bătrân ca să mă bucur și eu de viață cum te-ai bucurat dumneata.” . De asemenea,
este prezentat un conflict între tradiţie şi inovaţie , între lumea arhaică şi modernitatea care începe să
pătrundă cu satul muntenilor.

Baltagul este o operă ce ilustrază caraterul mitic, istorc și simplu a vieți muntenilor. Care cu toate că
este grea este frumoasă și liniștită. Prezentându-se pe tot parcursul acțiunii maturizarea lui Ghiorghiță și
caracterul miraculous al Vitorie. Finalul fiind reprezentat de aflarea adevărului și răzbunarea lui
Nechifor.