Caracterizarea Vitoriei Lipan

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu a apărut în anul 1930 și este un roman interbelic, tradițional, realist,
obiectiv, social, mitic și un Bildungsroman. Romanul este o specie a genului epic în proză, de mare întindere, cu
o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri, cu multe personaje. Aparține realismului, pentru că
prezintă în mod veridic, verosimil lumea satului moldovenesc de la munte, este o frescă socială, prezintă diferite
clase sociale. (70)
I. Statutul social, moral și psihologic a personajului

Vitoria Lipan este personajul principal, rotund al romanului. În privința statutului social, Vitoria este o soție
de cioban și o mamă devotată, ea aparține unei lumi arhaice, trăind în conformitate cu tradițiile străvechi, pe care
le respectă şi le transmite copiilor. Statutul ei se schimbă, pentru că devine văduvă. Astfel pornirea la drum în
căutarea soțului se explică prin datoria morală a femeii de a restabili ordinea lumii.
Din punct de vedere psihologic şi moral, Vitoria este hotărâtă, curajoasă și credincioasă pentru că tine post şi
se roagă. Ea este superstițioasă, deoarece crede în vise şi semne. Ea este o mamă iubitoare, dar severă pentru că
vrea să îşi protejeze copiii. Trăsătura ei principală este perseverența. Caracter puternic, ea își îndeplinește scopul
de a afla adevărul despre moartea soțului și nu își poate găsi liniștea decât atunci când îi dezvăluie pe ucigași și
împlinește ritualul înmormântării. (146)

II. Evidențierea unei trăsături de caracter prin două episoade/ secvențe comentate

Eroina apare în roman în diferite ipostaze: de soţie, de mamă, de detectiv, prin care se evidențiază principalele
trăsături morale: iubirea, devotamentul, autoritatea, inteligenţa, și intuiţia.
O primă secvență relevantă pentru inteligența personajului este cea finală, în care Vitoria, reconstituie crima și
împlinește dreptatea. Ea stăpânește prin arta disimulării pe toți participanții la praznic pentru a dezvălui ucigașii.
Îl provoacă pe Calistrat Bogza, analizează baltagul și povestește despre mort ca și cum ar comunica cu acesta. Ea
repovestește crima, iar Calistrat Bogza mărturisește că împreună cu Ilie Cuţui l-au ucis pe Nechifor "ca să-i
luăm oile".
O altă secvență care reliefează inteligența personajului este dialogul purtat de Vitoria cu Gheorghiță înainte
de plecarea la drum. Acest schimb de replici constituie o modalitate de caracterizare indirectă a eroinei. Deși
Gheorghiță este inocent, mama adoptă o atitudine convingătoare, prin care să- l conștientizeze pe băiat că, pentru
el, va începe o altă etapă a vieții. (153)

III. Două elemente de structură şi de limbaj

Un prim conflict al romanului este cel interior si este marcat de neliniștea Vitoriei, care nu înțelege absența
prelungită a lui Nechifor Lipan. Acest conflict încetează in momentul in care femeia conștientizează că soțul ei a
murit.
Al doilea conflict este cel exterior si se realizează intre Vitoria si ucigașii soțului ei. Punctul de maximă
intensitate al acestui conflict il constituie scena demascării lor, când cei doi își mărturisesc crima.
Personalitatea complexă a Vitoriei se conturează atât prin caracterizare directă: farmecul ei fizic și frumusețea;
prin autocaracterizare: o femeie deșteaptă si vicleană “eu te cetesc pe tine, măcar ca nu știu carte”; de narator și
de alte personaje, cât și prin caracterizare indirectă prin fapte, gesturi, limbaj, reacții comportamentale, mediul în
care trăiește. Tot prin caracterizare directă o prezintă si Gheorghiță, care ii admira inteligența. Portretul moral al
personajului se conturează prin caracterizare indirectă: Vitoria este o femeie credincioasă care respectă tradițiile.
(152)

În concluzie, Vitoria un adevărat ”Hamlet feminin”, rămâne unul dintre cele mai frumoase chipuri feminine din
literatura română, care depășește toate adversitățile destinului. (23)