Caracterizarea protagonistului din

romanul tradițional
,,Baltagul”
de Mihail Sadoveanu

Pe parcursul evoluției romanului personajele literare au evoluat trecând de la

simplu la complex, punându-se accent nu pe intrigă și acțiune , ci pe personaj, spre
agentul care declanșează evenimentele, de la aglomerarea de întâmplări externe, spre
întâmplările vieții interioare.
Unul dintre personajele principale ale romanului este Vitoria Lipan.
Din punct de vedere al statutului social, Vitoria este o soție de boier din Măgura
Tarcăului căsătorită cu Nechifor Lipan, iubirea ei de mai bine de 20 de ani. Destinul ei este
asemănător femeilor de la munte, e o femeie greu încercată după ce 5 din 7 copii
muriseră, care rămâne văduvă înainte de vreme.
Sub aspect moral și sufletesc, eroina, deși o țărancă, are o inteligență discretă,
simplă în manifestările exterioare, tenace, principală, cinstită, subtilă. Este aprigă,
voluntară și iluminată, o femeie perseverentă, ambițioasă. Eroina se auto-construiește,
permanent, este un personaj rotund, complex, imprevizibil în manifestări. Vitoria Lipan
este o soție devotată, legată de o dragoste profundă de Nichifor Lipan, profund
credincioasă, dotată de o mentalitate tradițională care nu este limitată.
Psihologic, Vitoria este o femeie puternică, îți controlează foarte bine trăirile, își
ascunde suferințele față de Gheorghiță. Singurul moment în care își exprimă durerea este
cel în care descoperă osemintele soțului, în strigătul ,,Gheorghiță”, punând toată suferința
și disperarea acumulată până atunci. Reușește să-și păstreze calmul în toate încercările
dificile, își ascunde bănuielile tocmai pentru că, fiind o bună cunoscătoare a psihologiei
umane, știe cum să interacționeze cu ceilalți. Impresionează prin gândirea raționala, dar și
prin forța interioară și prin multiple fețe pe care le arată în funcție de cei cu care intră în
contact.
O trăsătură definitorie pentru eroina Vitoria Lipan este inteligența. Descrierea
înmormântării devine o scenă esențială pentru demonstrarea inteligenței de care dispune:
văzând că oamenii stăpânirii nu-l găsesc pe ucigaș, Vitoria încearcă să-l demaște ea, la
pomană. Neavând dovezi, ea încearcă să-l facă pe criminal să se dea singur de gol, în
fața oamenilor stăpânirii și a sătenilor. După ce îl îmbie să bea, Vitoria urmărește să-l
enerveze pe Bogza prin cuvinte cu dublu sens și lasă să cadă bănuiala asupra lui. Eroina
mai apoi renunță la insinuări și trece la afirmații hotărâte, evidențiind faptul că știe tot ce s-
a întâmplat. Ea dezvăluie totul treptat, urmărind accentuarea acțiunii. În final reușește să-l
facă pe Bogza să se dezlănțuie după ce acesta recunoaște pe jumătate.
 O altă scenă relevantă este veghea din prăpastie, un adevărat punct culminant al
inițierii lui Gheorghiță și singurul moment când Vitoria își exteriorizează suferința. Cu
aceeași inteligență, Vitoria îl lasă pe Gheorghiță să vegheze mortul, întrucât știe că trebuie
să se împace fiul cu dispariția tatălui. Stările prin care trece Gheorghiță sugerează evoluția
sa, o maturizare forțată și tragică.
Există două tipuri de conflict; ambele cu efecte puternice asupra personajelor. Un
prim conflict, cel interior, se prefigurează la începutul romanului și este marcat de
neliniștea Viitoriei, care nu înțelege absența prelungită a lui Nechifor Lipan și nu știe ce
soluții să adopte. De aceea, oscilează între mai multe posibilități: fie întârzie la o
petrecere, bucuros de bunul mers al lucrurilor, fie i s-a întâmplat o nenorocire. Al doilea tip
de conflict este cel exterior și se manifestă între asasinii soțului ei. Ca un veritabil detectiv,
aceasta reface pas cu pas scenariul uciderii soțului ei și îi identifică pe cei doi asasini.
Punctul de maximă intensitate al acestui conflict îl constituie scena demascării lor,când
aceștia cedează presiunii la care fuseseră puși(întrebări incomode, replici pline de
subînțeles) mărturisind singuri crima comisă.
Titlul este semnificativ: în sens denotativ, baltagul este arma tradițională a oierilor
cu care aceștia se apară. În text acesta devine arma crimei și totodată arma răzbunării,
îndeplinind o funcție simbolică deoarece ilustrează mentalitatea arhaică a lumii în care
funcționează legile nescrise. Totodată, titlul simbolizează maturitatea lui Gheorghiță (arma
magică în posesia căruia intră la plecarea de acasă, iar în final va fi capabil să o
mânuiască întocmind astfel procesul evoluției sale).
Opera literară ce aparține lui Mihail Sadoveanu ,,O scrisoare pierdută” o încadrează
pe Vitoria în tipologia eroului, având o inteligență de invidiat și o mentalitate tradițională.