Riga Crypto și lapona Enigel

de Ion Barbu

Publicată în 1924, integrată apoi în volumul ,,Joc secund” din 1930, poezia ,,Riga
Crypto și lapona Enigel” face parte din a doua etapă a creației barbiene, baladic-orientală.
Subintitulată baladă, opera este o stranie poveste de dragoste, cu un început de
cântec bătrânesc, dar care se realizează în viziunea modernă, ca un amplu poem al
cunoașterii și ca un poem alegoric. Aparține modernismului prin ambiguitatea mesajului
care se remarcă prin metaforele abstracte (,,sufletu-i fântână-n piept”, ,,roata albă mi-e
stăpână”), ideile filozofice care sunt transformate în idei poetice(incompatibilitatea dintre
două lumi, aspirația solară a ființei superioare), dar și prin nerespectarea prozodiei
clasice(strofe inegale, schimbările de ritm și muzicalitatea rimelor).
Tema poeziei este iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii, la care se adaugă
iubirea eșuată, incompatibilitatea dintre două spirite cu totul diferite, opoziția dintre materie
și spirit.
Titlul este în strânsă legătură cu tema și prezintă relația de antagonie dintre cei doi:
numele Crypto înseamnă cel tăinuit, ,,inimă ascunsă” sau plantă inferioară, iar nume cu
sonoritate nordică Enigel trimite la cuvântul înger sau la râul sacru Ingul. Incompatibilitatea
este susținută așadar și de numele aflate în opoziție dar și de originile diferite ale acestor
doi.
Primele patru strofe constituie prologul fiind un dialog dintre menestrel și nuntașul
fruntaș, de tip cerere-răspuns(nuntașul vrea să mai audă povestea stranie de dragoste
dintre Crypto și Enigel). Atributele menestrelului (trist, îndărătnic, ,,aburit ca vinul vechi”)
pun în prim-plan experiența, talentul și disponibilitatea de a împărți cu alții harul său.
Acest poem este considerat a fi un ,,Luceafăr întors”, căci rolurile sunt inversate.
Crypto(făptură inferioară, instinctuală) rostește de trei ori descântecul de dragoste și tot de
atâtea ori lapona(ființa rațională, înțeleaptă) îl respinge. Răsăritul soarelui coincide cu
sfârșitul poveștii de iubire dintre cei doi, cu transformarea rigăi într-o ciupercă otrăvitoare și
nunta dintre el și măselarniță. Este prezentă antiteza dintre ființa umană și făpturile
inferioare ,,Că sufletul nu e fântână/Decât la om, fiară bătrână,/Iar la făptură mai
firavă/Pahar e gândul, cu otravă,” .
La nivelul limbajului poetic, dialogul dintre riga Crypto și lapona Enigel este construit
pe baza antitezelor: spirit/materie, rațiune/instinct, soare/umbră, lumină/întuneric,
veghe/somn. Prozodia pare destul de riguroasă inițial (catrene cu rimă încrucișată și
măsura de 8-9 silabe), dar pe parcurs poetul modern schimbă sonoritățile în funcție de
mesaj.
,,Riga Crypto și lapona Enigel” este o baladă alegorică barbiană, aparține
modernismului, care relevă răsturnarea clișeelor, astfel încât axa-feminin comună devine
superioară axei masculin-regal.