Curent literar: MODERNISM Specia literară: poem alegoric

Riga Crypto şi lapona Enigel

de Ion Barbu

Poezia ,,Riga Crypto şi lapona Enigel” de Ion Barbu este una dintre cele mai reprezentative poezii din
literatura română, aparţinând curentului literar de modernism. Termenul „modern”, provine din latinescul
„modernus”. În sens larg, modernitatea înseamnă tendinţa de înnoire şi de inovare. În sens restrâns,
modernismul este o orientare literar-artistică manifestată, în literatura română, ca reacţie împotriva
sămănătorismului şi a poporanismului. Modernismul este un curent literar inițiat în România în 1919
Poezia ,,Riga Crypto şi lapona Enigel” face parte din volumul ,,Joc secund”; autorul îşi subintitulează
poezia. Este o perspectivă modernă asupra acestei specii literare epice, fiind, de fapt, un poem alegoric.
Lirica lui Ion Barbu ilustrează, după propria mărturisire, relația dintre matematică și poezie. Ca
matematician român este cunoscut sub numele Dan Barbilian. Tudor Vianu propune trei etape: etapa
parnasiană - poeții parnasieni au cultivat poeziile cu forma fixă a sonetului; etapa baladic-orientală -
majoritatea poeziilor aparținând acestei etape au caracter narativ, asemenea baladelor, și etapa ermetică
- din care face parte volumul ,,Joc secund”, este marcată de un limbaj criptic, încifrat, uneori în cuvinte
inventate.
Tema poeziei este cea a iubirii imposibile, iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii. Poemul prezintă
drama cunoașterii şi a incompatibilităţii dintre două fiinţe care aparţin de lumi diferite. Caracterul alegoric
al poeziei este dat de faptul că se pune accentul pe problema cunoaşterii: riga Crypto doreşte să-şi
depăşească statutul de fiinţă inferioară, dar în final constată că acest lucru este imposibil. În poezia lui
Barbu, fiinţa superioară este omul, lapona Enigel, care aspiră spre o cunoaştere absolută. Fiind o
„baladă”, se păstrează structura narativă deoarece poezia are un fir epic şi „personaje”. Autorul păstrează
din specia tradițională schema epică și personajele antagonice, dar evenimentele narate sunt de natură
fantastică și alegorică. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic (dialogurile dintre personaje)
și de ,,lirismul de măști”, personajele având semnificații simbolice multiple (materia și spiritul etc.)
Elementele de compoziție și de limbaj ale textului poetic, semnificative pentru tema și viziunea despre
lume se referă la titlul și la compoziția poeziei.
Titlul baladei este construit pe ideea cuplului, ca marile povești de dragoste din literatura
universală ,,Romeo și Julieta”, ,,Tristan și Isolda”. Numele Crypto are o dublă semnificație: cel tăinuit,
„inimă ascunsă", sugerează apartenenţa la familia ciupercilor (criptogame) şi postura de rege (rigă).
Numele Enigel are sonoritate nordică şi susţine originea ei, de la pol are semnificaţia din limba suedeză
„înger" (din latinescul „angelus").
La nivel compozițional, poezia are la bază tehnica inserției sau a povestirii în ramă (nuntă în nuntă).
Așadar, poezia este alcătuită din două părţi, fiecare dintre ele prezentând câte o nuntă.
Prima parte, fiind rama povestirii, delimitează cadrul lumesc, prezintă nunta împlinită, posibilă. Conține
dialogul dintre menestrel (un fel de trubadur medieval) și „nuntaşul fruntaş". Portretul menestrelului-poet
este fixat prin epitete și comparație: „trist”, „mult îndărătnic". La finalul acestei nunți posibile, la
rugămintea nuntașului, menestrelul prezintă cântecul-poveste al unei nunți imposibile: ,,Zi-mi de lapona
Enigel/ Și Crypto, regele-ciupercă!”.
O altă secvență este mult mai amplă, fiind alcătuită din mai multe tablouri în care apar temele și motivele:
călătoria, iubirea, somnul și visul, soarele, lumina și umbra, și prezintă povestea de iubire neîmplinită
dintre lapona Enigel și riga Crypto. Încă din prima secvență, care conține portretul celor două personaje, se
evidențiază antiteza dintre acestea: Crypto este o făptură vegetală închisă în sine (metafora „inimă
ascunsă"), este craiul bureților, căruia dragostea pentru Enigel, ,,laponă mică, liniștită”, îi este fatală.
Lapona îşi conduce turmele de reni spre sud, fiind stăpână a regnului animal. Singura lor asemănare este
statutul superior în interiorul propriei lumi: el este rigă al plantelor inferioare, care nu înfloresc, iar
păstorița care își conduce turmele de reni spre sud este stăpână a regnului animal Comunicarea dintre cei
doi se realizează în plan oniric. Riga este cel care rosteşte descântecul de trei ori. În prima chemare-
descântec, Crypto îşi îmbie aleasa cu „dulceaţă” şi cu „frag”, însă darul lui este refuzat categoric de Enigel.
A doua oară, lapona refuză nuntirea dorită de Crypto, enumerând atributele lui Crypto: „blând, „plăpând,
necopt”. Opoziţia „copt” -„necopt”, reluată în al treilea refuz prin antiteza soare- umbră, pune în evidenţă
incompatibilitatea dintre ei.. Finalul este trist. Riga Crypto se transformă într-o ciupearcă otrăvitoare,
obligat să nuntească cu făpturi ale propriului regn: ,,Cu măsălariţa –mireasă”. Drumul spre sud al laponei
are semnificaţia unui drum iniţiatic, iar popasul în ţinutul rigăi este o probă, trecută prin respingerea
nunţii pe o treaptă inferioară. Impactul dintre raţiune (Enigel) şi instinct (Crypto) se soldează cu victoria
raţiunii asupra instinctului.