Riga Crypto și lapona Enigel

Opera “Riga Crypto si lapona Enigel”, scrisa de Ion Barbu,

publicata in 1924 si integrata pe urma in volumul “Joc Secund” (in 1930),
face parte din a doua etapa de creatie barbiana, numita baladic-
orientala, si anunta dezvoltarea ulterioara a poeziei sale spre ermetism.
„Riga Crypto si lapona Enigel” incepe ca un cantec batranesc de
nunta , dar se dezvolta in viziune moderna, ca un amplu poem alegoric
si de cunoastere, o poveste de iubire din lumea vegetala.
Textul apartine modernismului prin: intelectualizarea emotiei,
ambiguitate, imaginar poetic inedit, metafore surprinzatoare si innoiri
prozodice.
In primul rand, poemul se incadreaza in modernismul interbelic
prin inovatiile prozodice. La inceput, textul este alcatuit din catrene cu
rima incrucisata si masura de 8-9 silabe. Pe parcurs, poetul modern
schimba trasaturile prozodice si sonoritatile, in functie de mesaj:
interventia naratorului sau dialogul protagonistilor, chemare sau refuz,
descantec de dragoste sau blestem.
In al doilea rand, caracterul modernist se remarca prin imaginarul
poetic inedit. Interpretarea data de insusi Ion Barbu poeziei – “un
Luceafar intors” releva asemanarea cu problematica capodoperei lui
Mihai Eminescu. Totusi, poemul modern este “un Luceafar cu rolurile
inversate si intr-un décor de o nebanuita noutate”, cum remarca Nicolae
Manolescu. Ion Barbu rastoarna cliseele mentalitatii traditionale, astfel
incat axa uman-feminin-comun devine superioara axei nonuman-
masculin-regal.
Tema abordata de catre autor este iubirea ca modalitate de
cunoastere, opera prezentand drama cunoasterii si a incompatibilitatii
dintre doua lumi.
O idee poetica semnificativa pentru ilustrarea temei este cea
redata in versurile “Ca sufletul nu e fantana/Decat la om, fiara
batrana/Iar la faptura mai firava/Pahar e gandul,cu otrava.”. Fragmentul
prezinta confruntarea dintre ratiune (Enigel) si instinct (Crypto),
configurat prin cele doua simboluri ale textului: “faptura mai firava” si
“fiara batrana”. Metafora “sufletul fantana” sugereaza setea de
cunoastere care elibereaza fiinta de ispitele instinctuale (somnul,
umbra). Metafora “Pahar e gandul, cu otrava” marcheaza drama
incercarii regelui ciuperca de a depasi limitele lumii lui stramte.
O a doua ideea poetica relevanta este evidentiata in prezentarea
rigai Crypto in mediul sau, stapan al lumii vegetale, o lume ascunsa, un
tinut al intunericului, simbolizand lipsa cunoasterii si dominanta placerilor
instinctuale. Acesta este barfit si ocarat de supusi, pentru ca e "sterp" si
"naravas" din cauza incapacitatii sale de a inflori, adica de a se implini
prin atingerea unui ideal, acela al cunoasterii prin iubire.
Titlul baladei, un element de structura, trimite cu gandul la marile
povesti de dragoste din literatura universala precum “Romeo si Julieta”
sau “Tristan si Isolda”, insa la Ion Barbu membrii cuplului fac parte din
regnuri diferite. Numele Crypto are dubla semnificatie: cel tainuit, “inima
ascunsa”, implicat de adjectivul “criptic”, dar trimite in acelasi timp la
“criptogame”, fost grup care includea toate speciile fara flori si fara
seminte, printre care includea si ciupercile.
La nivel de structura, poezia este alcatuita din doua parti, fiecare
dintre ele reprezentand cate o nunta: una implinita, povestita si alta
ratata, modificata in final prin casatoria lui Crypto cu “masalarita”.
Formula compozitionala este aceea a povestirii in rama. Primele patru
strofe constituie rama viitoaarei povesti si reprezinta diaogul
menestrelului cu nuntasul. Partea a doua prezinta idila neimplinita dintre
Enigel si riga Crypto. Nunta povestita cuprinde mai multe tablouri
poetice: portretul si imparatia rigai Crypto, raspunsul laponei si refuzul
categoric si pedepsirea rigai in finalul poeziei.
In concluzie, arta poetica ““Riga Crypto si lapona Enigel”, scrisa de
Ion Barbu, apartine curentului modernist printr-o serie de particularitati
de structura si expresivitate: innoirea prozodiei, intelectualizarea emotiei,
ambiguitatea textului si imaginarul poetic inedit.