Tema si viziune

Riga Crypto si lapona Enigel

de lon Barbu
- poezie modernista-
Modernismul este un curent artistic aparut la inceputul secolului XX in literatura franceza.
Promotorii acestui curent au fost Amdre Gide si Marcel Proust. In literatura romana,
teoreticianul acestui curent a fost Eugen Lovinescu care, in studiile sale de doctrina vorbeste
despre teoria imitatiei si principiul sincronismului. Teoria imitatiei este preluata de la
sociologul francez Gabriel Tarde, conform caruia exista un spirit al veacului pe care Tacitus
il numeste “saeculum”, astfel societatile mai putin evoluate sufera influenta celor avansate.
Ion Barbu a fost un poet şi matematician romăn. Ca matematician este cunoscut sub
numele de Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importanti poeti romani interbelici,
reprezentant al modernismului literar românesc. In 1927 in volumul "Marturisiri", Ion Barbu
afirma: “Oricat ar parea de contradictorii, acesti doi termeni la prima vedere, exista undeva in
domeniul inalt al geometriei, un loc luminous unde se intalneste cu poezia". Tudor Vianu
distinge 3 etape in lirica barbiana: parnasiana, baladic-orientala, ermetica.
Poemul “Riga Crypto si lapona Enigel” a fost pubiicat în volumul "Joc secund" in anul
1930. Acesta face parte din a doua etapa de creatie barbiana, numita baladic-orientala, si
anunta dezvoltarea ulterioara a poeziei sale spre ermetism.
“Riga Crypto si lapona Enigel” incepe ca un cantec batranesc de nunta, dar se dezvolta in
viziunea moderna, ca un amplu poem alegoric si de cunoastere, o poveste de iubire din
lumea vegetala. Autorul pastreaza din specia traditionala schema epica si personajele
antagonice. Evenimentele narate sunt de natura fantastica (dialogul din vis dintre riga si
lapona) si alegorica.
Poemul se incadreaza in modernism prin imaginarul poetic inedit, impletirea limbajului
popular cu cel neologic: "zice-l-as", "buretii", "cerceteaza", infuzia de folclor, folclorul impletit
cu romantismul, ambiguizarea intelesurilor prin folosirea metaforelor: "Crai Crypto, inima
ascunsa", "la spartul nuntii, in camara", si ermetizarea discursului poetic. Poezia modernista
renunta la prozodia traditionala, opera contine strofe inegale, fiind structurata pe doua parti:
prologul, cu caracter de povestire in rama si povestirea propriu-zisa. Poemul "Riga Crypto si
lapona Enigel" impune o viziune moderna asupra iubirii.
Tema baladei o reprezinta cunoasterea, dar si iubire imposibilă, deoarece fiintele care
alcătuiesc cuplul fac parte din lumi diferite, incompatibile, Enigel apartinând regnului animal,
iar ciuperca-rege Crypto regnului vegetal. Interpretarea data de insusi lon Barbu poemului -
“un Luceafar intors” releva asemanarea cu problematica capodoperei lui Mihai Eminescu.
Totusi, poemul modern este "un Luceafar cu rolurile inversate si intr-un decor de o
nebanuita noutate", cum remarca Nicolae Manolescu. Ion Barbu rastoarna cliseele
mentalitatii traditionale, astfel incat axa uman-feminin-comun devine superioara axei
nonuman-masculin-rega.
Titlul deschide un orizont de aşteptare prefigurând imaginea unui cuplu asemenea celui
din celebra poveste de dragoste "Romeo şi Julieta”. Este alcatuit din doua nume proprii,
"Riga" inseamna rege si sugereaza dimensiunea arhaica, iar "Crypto" provine din greaca si
traduce caracterul ascuns, incifrat al personajului. “Lapona” este locuitor al tarilor nordice, iar
“Enigel” este un nume propriu, exoticic, care inseamna inger. Titlul anticipeaza natura
contrastanta al cuplului antagonig. De asemenea, aduce in prim-plan personajul romantic cu
calitati exceptionale.
 Poemul este o balada fantastica cu aspect de cantec medieval ce se desfasoara in plan
oniric. Are o structura narativa iar genurile se interfereaza. Epicul este sustinut de povestea
dintre Riga Crypto si lapona Enigel, dramaticul prin secventele dialogate, iar liricul prin
dispunerea strofica si elementele de prozodie.
Poemul se construieste din doua parti, fiecare prezentand cate o nunta: prima este una
consumata, si devine cadrul celei de a doua initiatica, povestita. Asadar, poemul are forma
povestirii in rama, primele strofe alcatuind rama.
Incipitul cuprinde dialogul dintre un "menestrel" si un “nuntaş fruntaş”, dialog ce
evidentiaza motivul nuntii, recurent in lirica barbiana. Dialogul introduce prin tehnica
povestirii in rama, subiectul celei de a doua istorisiri. La sfarsitul unei nunti adevarate, la
"spartul nuntii, in camara", menestrelul este rugat sa zica despre o alta nunta cu "Enigel si
Riga Crypto". Naratorul este portretizat "trist, mai aburit” ceea ce defineste o structura
descriptiva cu rol de "captatio benevolentiae", de a incetini naratiunea si a starni curiozitatea.
Cantecul menestrelului are sens parabolic, el creeaza atmosfera, repetand ca intr-un ritual
“cu foc l-ai zis acum o vara".
Partea a doua debuteaza cu portretizarea lui Riga Crypto: "sterp si naravas", atribute ce
evidentiaza caracterul de inadaptat. Spatiul definitor pentru Crypto este umezeala, umbra,
orice iesire i-ar fi fatala. In contrast lapona "mica, linistita" se indreapta spre soare si lumina
intr-un proces de transhumanta: "de la iernat la pasunat in noul an sa-si duca renii".
Intalnirea celor doi se realizeaza in plan oniric "ea poposi pe muschiul crud", "lin adormi".
Riga rosteste de trei ori descantecul iubirii si tot de atatea ori este refuzat de lapona. Crypto
adreseaza prima chemare prin care ii ofera fetei "dulceata si fragi", elemente specific lumii
lui, in plan simbolic ii ofera vegetalul. Fata amana cunoasterea prin intermediul iubirii,
continuandu-si aspiratia spre soare "Eu ma duc sa culeg/ Fragii fragezi mai la vale". A doua
chemare evoca sacrificiul de care este dispus Crypto in numele iubirii "Daca pleci sa culegi/
Incepi, rogu-te, cu mine". Enigel considera ca aceasta aspiratie este una mult superioara
lumii din care provine "...te frangi curand/ Lasa. Asteapta de te coace". Ultima chemare ii
pretinde fetei sacrificial, prin sugerarea renuntarii la ideal, drumul catre soare si integrarea in
regnul inferior prin nuntire “lasa-i, uita-I, Enigel". Refuzul fetei evidentiaza importanta
atingerii acestui ideal de catre oamenii de geniu. Faptura firava, cade victima neputintei de
a-si depasi limitele. Finalul este trist, Riga Crypto se transforma intr-o ciuperca otravitoare,
obligat sa se nunteasca cu ipostaze degradante ale propriului regn.
Trei mituri fundamentale de origine greaca sunt valorificate in opera: al soarelui, al nuntii,
al oglinzii. Mitul soarelui, simbol al ratiunii, reprezinta dimensiunea apolinica, reprezentata de
lapona Enigel in opozitie cu Crypto, natura inferioara, dionisiaca, instinctuala. Astfel, Enigel
este personajul superior, guvernat de ratiune, in timp ce Crypto este personajul inferior
reprezentând Iumea simturilor. Un alt simbol fundamental este cel al nuntii, care apare ca
oproba de initiere a laponei in drumul sau spre sud. Al treilea simbol este cel al oglinzii,
oglindirea soarelui in pielea Rigai il metamorfozeaza.
Accentul in aceasta balada cade pe antagonismul slab-puternic. Ideea, impusa in
literatura, ca dragostea este un miracol in sine nu-si are locul aici. Poetul prezinta drama
incompatibilitatii si legea nemiloasa a iubirii (supravietuieste cel puternic, iar cel slab este
sacrificat).