Eseu-particularitățile de construcție a

textului Moara cu noroc

Moara cu noroc este o nuvela realistă de natură psihologică publicată în 1881 în
volumul “Novele din popor”de catre marele clasic Ioan Slavici.

Această operă se încadrează în reslism o primă trăsătură care face această

încadrare posibilă este veridicitatea întâmplărilor care sunt construite în jurul unui
univers rural, au un caracter credibil , făcând trimitere la viața oamenilor din satul
românesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Ca şi element aparţinând realităţii, se
poate observa că sătenii au anumite preocupări, anumite obiceiuri, credinţe şi
concept obișnuite. Ghiţă, personajul principal al operei, este cizmar la început, dar
ulterior se reprofilează şi devine cârciumar la Moara cu noroc, o ocupaţie mai
avantajoasă din punct de vedere financiar. Lică este porcar, el fiind cel care are
grijă de turmele oamenilor înstăriţi, iar Pintea este jandarm. Alte elemente care
face parte din realitate sunt indicii spaţio-temporali care fac referire la o lume
concretă, reală. – Sfântul Gheorghe şi Paştele, întâmplările derulându-se pe
parcursul unui an.Iar locul este pus în evidență de următoti termenii Ineu, Oradea,
Arad, acestea fiind importante puncte comerciale în România secolului IX. De
asemenea, relaţia dintre Ghiţă şi Lică în domeniul afacerilor marchează inserarea
relaţiilor capitaliste în satul românesc din perioada operei.  
O altă trăsătură care face posibilă încadrarea textului în realism este crearea
de tipologi personajul principal Ghiță care este și cel mai complex dintre toate, se
poate încadra în tipologia omului lacom după bani și avere. De la statutul de
cizmar cinstit și fericit pentru un trai mai bun hotărăște să devină cârciumar
ajungând astfel să îi pese mai mult de avere decât de propria soție spunându-i chiar
că îi stă în cale , acesta devine morocănos și irascibil cu aproape totă lumea în final
ajungând să își omoare soția. Ana se poate încadra în tipologia femeii naive ,
necoaptă la minte și infidelă această se lasă dominată oarecum de catre soțul ei,
neluând atitudine la schimbarile drastice ale acestuia. Înstrăinarea de Ghiță este un
argument bun , dar nu îndeajuns pentru aventura care a avut-o cu Lică. Ana caută
cu disperare afecțiune și iubire dar prin naivitatea ei este dezamăgită de amândoi
bărbați. Nu în ultimul rând Lică se poate încara în tipoogia omului viclean,
manipulator și stapân peste tot , încă din primlele întâlniri cu Ghiță acesta îi face de
conoscut că el este stăpânul și fără știrea lui nu se întâmlă nimic, cârciumarul
încearcă din răsputeri să se împotrivească, pâna în punctul în care este omorât.
 Tema textului este reprezentată de patima pentru bani o primă secvență care
ilustrează acest lucru este ce în care în fiecare sâmbătă seara după ce locul se golea
familia lui Ghiță și-a făcut un obicei prin care numără banii strânși peste
săptămână. Această secvență ne descrie cum Ghiță se uita la Ana , iar amândoi la
cei doi copii iar bătrâna la toți patru și toți erau fericiți și împliniți, se poate observa
că nu banul în sine aduce fericire și împinire , ci gestionarea acestora împreună cu
mulțumirea cu ce ai. Aici familia era unită și plină de dragoste dar mai apoi cand
Ghița nu a mai fost mulțumit cu ce câștiga și dorea tot mai mult a ajuns să piarda
cotrolul asupra familiei și averi finalul fiind unul tragic
O altă secvență prin care se pune în evidență tema banului este cea în care
Ghiță numară banii returnați de Lică aici în spre deosebire de secvența anterioară
este singur închis într-o cameră restul famiiliei fiind îndepărtate de la această
activitate un motiv ar fii faptul că acești bani nu erau tocmai legal câștigați. În
această secvență protagonistul are niște conflicte interioare față de cum ar trebui să
procedeze cu banii, se relatează faptul că pe de o parte Ghiță nu vede nimic rău în a
păstra banii fiindcă o parte din ei sunt meritul lui dar pe de altă parte are tendința
de ai arunca pe fereastră , măcinându-l gândul ca nu cumva acești bani punându-i
viața în pericol. Se observă și faptul că Ghiță și-a pierdut liniște și fericirea
închizându-se total în interior prin îndepărtarea totală de familie.
În acest text se pot identifica și elemente de structură unul dintre acestea este
reprezentat de către relația incipit-final. Începutul aceastei opera este marcat de
vorbele bătrânei care zice un mare adevăr, acela de a fi mulțumit cu ce ai , pacea
fiind mai presus de bogăție „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă este, nu
bogăția ci liniștea colibei tale te face fericit” această vorbă ne spune oarecum în
mod indirect ce o să se petreacă pe parcursul operei. Vorbele bătrânei sunt urmate
de un dialog între aceasta și Ghiță prin care protagonistul se plânge de traiul
sărăcăcios pe care îl are spunându-i și planurile de viitor , bătrâna o femeie
înțeleaptă îl sfătuiește să se mai gândească , dar acesta nu ia în seamă spusele
bătrânii neștiind faptul că de la o persoană fericirtă cu familia înplinită , cugetul
curat si pacea în inimă chiar dacă starea financiară lasă de dorit o să ajungă o
persoană cu cugetul pătat, familia înstrainată și fara liniște și pace , întradevăr cu
mai multă avere. Finalul operei ca și începutul este marcat de vorbele bătrânei
„Simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost dată” prin care sugerează
faptul că așa le-a fost dat. O asemănare între icipit și final este aceea în care sunt
prezentate cele cinci cruci din fața mori cu norc ,care până la final ajunge să aducă
ghinion , care desemnează pierderea vieților unor oameni.
Semnificativă pentru tema banului şi viziunea realistă despre lume a lui
Slavici este şi natura conflictului atât cel interior,pshiologic , ce are la bază trăirile
contradictorii ale cârciumarului –dorinșa de a rămâne om cinstit și dorința de a se
îmbogăți alături de Lică -, cât şi cel exterior,social, care urmăreşte confruntarea
dintre Ghiţă şi Lică. În conştiinţa personajului principal acest conflict duce la
pierderea încrederii în sine, fapt care, în plan exterior, duce la degradarea relaţiilor
între soţi: bărbatul se izolează de familie, nu se mai teme nici de moarte, singura
lui dorinţă ajunge să fie răzbunarea pe Lică, iar în cele din urmă o ucide cu sânge
rece pe Ana. În construcția personajului se reflectă ideea că banul nu este generator
al fericirii, dorința lui Ghiță de a trăi în bunăstare făcându-l să regreseze în planul
moralității. Patima banului îl izolează atât de mult de cei dragi, încât nu găsește în
ei sprijinul necesar pentru a pune capăt ispitei, nici măcar atunci când are
certitudinea că banii pe care îi primește de la Lică sunt necinstiți.
 Un alt nivel al conflictul interior este cel dintre impulsul de a rămâne
independent şi observaţia realistă că, împotrivindu-se stăpânului locului, Lică, nu
va putea rezista prea mult ca hangiu. Din perspectivă socială, sunt înfăţişate
încercările lui Ghiţă de a-şi îmbunătăţi statutul (cel de meşter cizmar, având atelier
cu zece calfe). 
Moara cu noroc este o operă scrisă de Ioan Slavici care face parte din
realism și are ca tema banul întălnidu-se trei tipuri de conflicte și o strânsă legatură
între incipit și final