1.

Date despre autor:

-apartine seriei celor 4 clasici ai literaturii romane;

-prin operele sale realizeaza o pledoarie pentru viata linistita si cumpatata

-dintre operele sale reprezentative: Mara, Popa Tanda, Padureanca, Budulea Taichii

2. Date despre volum:

-nuvela „moara cu noroc” apare in volumul „Novele din popor” din 1881

-numele volumului evidentiaza specia operelor literare care apartin acestui volum, nuvele, dar si
sursa de inspiratie, viata populara din popor

3. Incadrare:
a) Nuvela:

-accentul este pus pe complexitatea personajului principal, pe parcursul operei, acesta modificandu-
si statutul;

-relatii spatio-temporale clar precizate, actiunea limitata in timp;

-urmareste un singur fir narativ;

b) Nuvela de analiza psihologica:

-opera surprinde framantarile lui ghita, determinate pe de-o parte de dorinta imbogatirii si pe de
alta parte de dorinta de a ramane familist;

-in prim-plan este evidentiat conflictul interior dublat de conflictul exterior;

-analiza psihologica se realizeaza prin monolog, scene dialogate, detalii semnificative;

c) Nuvela realista:

-prezentarea veridica a realitatii;

-tipologii umane regasite in realitate (cizmar, jandarm, hangiu)

-repere de timp si spatiu clar precizate (Ineu, Arad, Oradea, Sf. Gheorghe, Pasti-semnificatii)

-caracter moralizator; +simetria incipit final si final inchis si perspectiva naratica obiectiva

4. Tema: +2 SCENE!!!!!!!!!!!!

-poate fi privita din mai multe perspective:

 Perspectiva sociala:

-prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social si de a-i asigura familiei un trai decent;

 Perspectiva moralizatoare:

-prezinta consecintele nefaste ale dorintei de imbogatire;

 Perspectiva psihologica:

-nuvela prezinta trairile interioare ale lui Ghita care este dornic de prosperitate economica,
pierzandu-si astfel increderea in sine si in familie;
-familia, averea, consecintele nefaste ale dorintei de inavutire;

5. Titlul:

-Locul de desfasurare a actiunii;

-este ironic deoarece prin alegerile facute de Ghita, carciuma ii aduce ghinion. Norocul este de
partea

-carciuma se afla in locul unei foste mori, semn al perisabilului, simbolic „macina destine”;

-se afla la o intersectie de drumuri, implicit la o intersectie de destine;

-se afla intr-o vale, simbol al infernului, omul lasandu-se dominat de patimi;

6. Simetria incipit-final:

-opera are caracter circular, simetric, deoarece prezinta atat in incipit cat si in final vorbele batranei;

A. Incipitul:

-reprezentat de vorbele batranei, omul intelept trecut prin viata;

-sintetizeaza morala nuvelei: „omul sa fie multumit cu putin, caci modestia aduce liniste”;

-are rol de prolog, prefigurand tema si conflictele;

-batrana reprezinta „stabilitatea”, deoarece are ca principii morale credinta in legile lui Dumnezeu,
stabilitate de care au nevoie celalalte personaje;

-credinta ei este ca familia este o valoare suprema;

-considera ca in viata este importanta stabilitatea, iar „norocul nou” il reprezinta viitorul, schimbarea
de care ii este frica;

-vorbesc 2 generatii;

-conflicte: „saracia nu bogatia” si linistea-„norocul nou”

-vorbele batranei se intemeiaza pe experienta sa de viata „Am atat de multe lucruri in viata”

-prefera certitudinea si se simte in siguranta atunci cand gandirea ei este in acord cu cea a
colectivitatii;

-discutia dintre cei 2 evidentiaza 2 generatii, respectiv 2 viziuni diferite de viata, batrana prefera
stabilitatea, considerand ca omului ii este dat un destin caruia nu trebuie sa i se impotriveasca, iar
Ghita reprezinta generatia tanara, ce-si doreste schimbarea;

B. Finalul:

-valoare de epilog;

-cei care au incalcat anumite principii morale, platesc cu moartea, iar batrana si copii au in fata
viitorul;

-vorbele din final insista pe credinta in valorile autentice si in destin (Nimeni nu se poate sustrage
sortii)
-focul are rol purificator;

-„Se vede ca au lasat ferestrele deschise”- Ghita si Ana au permis strainilor sa patrunda in viata de
familie;

-batrana la inceput da un sfat, iar in final constata ca presimtirile sale s-au adeverit;

7. Perspectiva narativa:

-este una obiectiva

-naratiunea desfasurata la persoana a III-a, narator obiectiv, omniscient si omniprezent

-personajul reflector: batrana;

8. Conflicte:

-accentul este pus pe conflictul interior, apare si conflictul exterior intre: Lica-Ghita (social); Ghita-
Ana (conjugal) si Ghita –colectivitate(etic)

9. Subiectul operei:
 Expozitiunea:

-descrierea drumului care merge la Moara cu noroc si a locului in care se afla carciuma, fixeaza
cadrul actiunii;

-Ghita, cizmar sarac, hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga bani
mai multi si mai repede;

-o vreme, afacerile ii merg bine, iar primele semne ale bunastarii si ale armoniei in care traieste
familia nu intarzie sa apara, scena numararii banilor, sambata seara, fiind sugestiva;

 Intriga:

-este marcata de aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi.
Aceasta aparitie declanseaza in sufletul lui Ghita conflictul interior si tulburand echilibrul familiei.
Lica ii cere sa-i spuna cine trece pe la carciuma, iar Ghita isi da seama ca nu poate ramane la Moara
cu noroc fara acordul Samadaului;

-mai intai, Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua
pistoale, isi face rost de doi caini si isi angajeaza inca o sluga, Pe Marti, „un ungur inalt ca un brad”;

 Desfasurarea actiunii:

-ilustreaza procesul instrainarii carciumarului fata de familie si al dezumanizarii provocate de dorinta

de imbogatire prin complicitate cu Lica. Datorita generozitatii lui Lica, starea materiala a lui Ghita
devine tot mai infloritoare, numai ca Ghita incepe sa-si piarda increderea in sine,. Carciumarul
devine interiorizat, mohorat, violent, ii plac jocurile crude, primejdioase, se poarta brutal fata de
Ana, pe care o protejase pana atunci, si fata de copii.

-dornic sa faca avere se indeparteaza treptat de Ana si devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri,
primind in schimb bani obtinuti din jafuri si din crime. Este anchetat in doua randuri, fiind acuzat de
complicitate in jefuirea arendasului de unde este eliberat pe „chezasie”, si chiar in uciderea unei
femei si a unui copil;
-isi pierde imaginea de om cinstit pe care o vea in fata oamenilor. Framantarile si neputinta de a iesi
brusc din intelegerea cu Lica alterneaza cu momentele de sinceritate in care ii cere iertare sotiei.
Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot de codru si tovaras al lui Lica, pentru a-l da in
vileag pe Samadau, insa nu este cinstit nici fata de acesta, caci doreste sa isi pastreze o parte din
banii obtinuti din afacerile necurate;

 Punctul culminant:

-ilustreaza dezumanizarea lui Ghita. La sarbatorile pastelui, ghita isi arunca sotia in bratele
samadaului, lasand-o singura la carciuma in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarm ca Lica are
asupra lui bani furati. Dezgustata de lasitatea sotului si nestiind motivul real pentru care acesta
plecase, intr-un gest de razbunare disperata, Ana i se daruieste lui Lica, deoarece spune ea, in ciuda
nelegiuirilor comise, el e „om”, pe cand Ghita „nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti”

 Deznodamantul:

-este tragic. Dandu-si seama ca sotia il inselase, Ghita o ucide pe Ana fiind la randul lui omorat de
Raut, din ordinul lui Lica. Un incediu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma de la Moara cu
noroc. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un stejar.
Nuvela are final moralizator, sanctionarea protagonistilor este pe masura faptelor. Singurele
personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii, fiinte morale si inocente;

10. Caracterizarea lui Lica Samadaul:

-personaj plat, egal cu sine insusi de la inceput pana la sfarsit, care nu cunoaste modificari de
constiinta sau framantari interioare;

-unul dintre cele mai interesant personaje pe care le-a nascut proza noastra in sec al XIX-lea;

-nu exista pana la el o intruchipare mai convingatoare a maleficului;

-nu e un parvenit de tipul lui Dinu Paturica sau Tanase Scatiu, el este omul pus in slujba raului, caruia
ii apartine cu toata fiinta.

-lica este „vestitul Lica Samadaul”, „un om de treizeci si sase de ani, inal uscativ si supt la fata, cu
mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc. Lica era porcar,
insa dintre cei ce poarta camasa subtire si alba cu floricele, pieptar cu bumbi de argint si bici de
carmajin, cu codoristea de os impodobit cu flori taiatensi cu ghintulete de aur”.

-sosirea lui Lica la hanul „moara cu noroc” devine inceputul sfarsitului pentru Ghita;

-primul dialog dintre cei doi e revelator. Lica ii spune direct lui Ghita ca e om de temut si ca trebuie
sa stie totul despre personajele care trec pe la han. Autoritatea lui va fi resimtita in permanenta de
hangiul, care intelege ca ramanerea la „Moara cu noroc” e conditionata de castigarea bunavointei lui
Lica.

-toate incercarile hangiului de a-l tine pe Lica departe se dovedesc ineficiente;

-puterea lui Lica e covarsitoare. „Personajul este polul de referinta al problematicii autentice a
operei: Lica reprezinta forta in stare sa sfideze legile divine si umane...” (Mircea Zaciu)

-Puterea lui sta in nepasarea cu care actioneaza in a-si atinge scopurile. Lica e obisnuit sa domine
oamenii si acestia sa i se supuna;
-abila el intelege ca Ghita simte o atractie deosebita pentru banisi, uzand de slabiciunea lui, il
transforma pe acesta intr-o unealta a sa. Cinismul personajului atinge punctul culminant in
momentul in care acesta ii spune hangiului: „Acu nu te mai las sa pleci; ai stat pana acum din
incapatanare; trebuie sa stai aici inainte de frica;”. Frica e starea pe care lica incearca sa o impuna. El
nu are scrupule in a-si folosi oamenii pentru a-i inspaimanta pe ceilalti.

-dispune de o putere de „seductie demonica” (mircea Zaciu)

-pe ghita il seduce cu ajutorul banilor. Forta lui negativa e plurala. Simultan cu distrugerea lui Ghita,
lica incearca si seducerea Anei. Progresiv, Samadaul reuseste sa se apropie tot mai mult de tanara
sotie a lui Ghita. Si Anei, Lica ii impune un sentiment de frica si de dispret amestecate cu o anume
fascinatie.

-reprezentand raul, lica e imun la suferinte, si de aceea, crimele sale nu-i trezesc remuscari.
Intruziunea sa in viata fericita si linistita a cuplului Ana-Ghita nu are continut sentimental. Tragedia
traita de Ghita ii trezeste mai degraba reactii cinice. Cu toate acestea, si destinul sau va fi legat de cel
al lui Ghita si al Anei. Slavici sugereaza ca sirul faradelegilor, chiar faptuite de un om puternic ca Lica,
se rupe la un moment dat

-in noaptea cand acesta ramane singur cu Ana o poseda. Fata de gestul disperat al Anei, in fata
daruirii ei, puterea lui Lica Samadaul pare a suferi prima fisura . Desi refuza sa o ia cu el, Lica ramane
in gand cu imaginea femeii „de femeie m-am ferit intotdeauna, si acum, la batranete tot n-am scapat
de ea”

-prin in mijlocul unei furtuni cumplite, lica se aadaposteste in bierica. E momentul cand simte ca se
apropie pedeapsa lui Dumnezeu.

-inspaimantat, Lica incearca parca sa se convinga de sprijinul divinitatii: „Dumnezeu era acela care-l
scapase de atatea primejdii, Dumnezeu ii lumina mintea si intuneca pe a celorlalti; cu Dumnezeu n-ar
fi voit sa se strice”

-brusc, parca miraculos, deposedat de puterea cu care infaptuise atata rau, Lica ses imte tot mai
infricosat. Frica il covarseste. Disperarea care-l cuprinde e pe masura raului pe care-l facuse atator
oameni;

-puterea omului se naruie in fata puterii lui Dumnezeu: „Afara tuna, si el se cutremura la fiecare
traznet, afara fulgera, si fiecare fulger ii trecea ca un fior prin inima; icoanele sfintilor il priveau, si el
statea impietrit sub ele caci oriunde s-ar fi dus el tot acolo ramanea: el puse mainile in cap, isi rupse
inurma baierele camasii, ii venea sa scoata inima din piept, ii venea sa se repeada cu capul in zid, ca
sa ramaie la treptele altarului”;

-revolta lui lica e una agonica, el i se adreseaza lui Dumnezeu, punand in cuvintele sala parca
ultimele ramasite ale fortei malefice: „-Unul cate unul, striga el ridicandu-si mana dreapta in sus,
unul dupa altul, om cu om, toti trebuie sa moara, toti care ma pot vinde, viata cu viata, trebuie sa se
stanga, caci daca nu-i omor eu pe ei, ma duc ei pe mine la moarte!”

-fuga din biserica este un preludiu al mortii. Cand calul lui Lica se prabuseste, personajul spune „Acu
m-a ajuns mania lui Dumnezeu”

-moartea personajului e una dintre cele mai cutremuratoare morti din literatura romana. „Pintea il
gasi cu capul sfarmat la tulpina unui stejar”. Sinuciderea lui Lica era previzibila, Samadaul e pedepsit
de Dumnezeu (gest de victorie nu de invingere)