Prezentati particularitatile de constructie a unui personaj

dintr-o nuvela studiata (Moara cu Noroc de Ioan Slavici)

Ioan Slavici este unul dintre cei mai importanti autori realisti
din literatura roaman, debuteaza cu un volum de nuvele numit
"Nuvele din popor" , in care se arata foarte ocupat de problemele
satului Siria, in care a vazut lumina zilei. Mentionam opere:
"Gura satului" , "Steaua din sat" dar si altele precum "
Padureanca" si " Moara cu Noroc" in care prezinta setea de
inavutire si impactul pe care il au banii asupra moralitatii si
constintei individului.
Apartenenta la realism se dovedeste prin inspiratia din lumea
satului, rin perspectiva obictiva, importanta detaluilui si valoarea
documentara dar prezinta si particularitati ale clasicismului prin
acuratetea structurala si prin tendinta moralizatoare.
Personajul central al nuvelei Moara cu Noroc este Ghita,
odinioara cizmar cinstit si sarac ulterior carciumar bogat si
nelinistit. Statutul sau social nu este unul liniar ci sufera o
mutatie dealungul nuvelei prezentant o schimbare de la cel
initial la cel final. Statutul sau social initial ni-l prezinta pe Ghita
ca fiin un cizmar, sarac, locuind intr-un catun izolat cu populatie
mica si saraca care foloseau incaltari doar duminica. Asa ca
Ghita este pus in imposibilitatea de-asi intretine familia compusa
din soacra,sotie si copii sai. In acest statut social intervine o
oportunitate care aduce cu aceasta schimbare. Familia afla de
existatenta unei mori parasite iar familia decide sa o ia in arenda
pentru a o fructifica: sa o preschimbe intr-un han pentru ca se
afla la o rascurce de drumuri intr-o regiune foarte strabatuta de
crescatori de porci din pusta aradeana, acestia fiind oameni cu
dare de mana. Satatutul sau social se schimba drastic pentru ca
dupa ce aceasta moara e transformata in han aduce un venit atat
de spornic incat ei chiar ii pun denumirea "Moara cu Noroc".
Acumurarile materiale aduc modoficari ale statutului social al
famililei lui Ghita. Astfel dintr-un om sarman si modest nestiut
de nimeni Ghita devine un om important in tinut si cautat. Un
om caruiea Pintea, seful jandarmilor, ii cauta prietenia si mai
ales un om cu care Lica, cel mai temut om din tinut si seful
porcarilor, incearca sa formeze o alianta. Acest contex schimba
la randul sau lui dentata ce Ghita este solicitat de Pintea sa
depuna marturie impotriva lui Lica in procesul intentat de
acesta. In momentul acela, Ghita pastreaza tacerea asupra
faptelor lui Lica in loc sa il dea pe acesta in vileag. El pierde in
acest fel credibilitatea iar statutul sau social intra in declin, nici
macar intr-un tinut guvernat de o mafie a porcarilor cei cativa
oameni cinstiti nu mai doresc sa aibe deaface cu un om
mincinos. Acest statut social il va urma pana la capat cand
lucrurile degenereaza la extrem.
Statutul psihologic al lui Ghita urmeaza un drum similar al
statutului social, prezentand schimbare nodule pe parcursul
nuvelei. Astfel la inceput el este un om stabil, rational aflat intr-
o relatie amiabila cu propria sa constiinta, resimtind insa
presiunea faptului ca nu era capabil sa-si hraneasca familia. In
momentul in care se iveste oportunitatea morii parasite
eltraverseaza o deschidere si imbratiseaza aceasta noutate cu
intentii bune si sincere. Dupa instalarea la moara cu noroc el se
simte implinit si oarecum asezat psihologic pentru ca are
senzatia controlului. De acum si-a luat soarta in maini si
lucrurile merg bine. Pe nesimtite insa controlul ca vii luat pe
plan exterior de Lica Samadaul si in plan interior in contiinta sa
setea de inavutire ccare ii fura incet mintile. Psihologic vorbind
Ghita este un caz clasic de manipulare, din acest punct sub
raport psihologic va parcurge un proces de degenerare
presupunand mai multe stari ce se succed cu mare rapiditate:
devine anxios (isi cumpara 2 catei fiorosi, isi o aduce o slunga,
pe Marti, incepe sa ofere mancare si bautura pe gratis lui Lica si
jandarmilor); e foarte tensionat (nu mai are reactii firesti – nu
mai are rabdare cu copii sai, carora odinioara le fusesu un tata
foarte apropriat si bun, nu mai are rabdare cu Ana, sotia sa,
careia ii fusese un un priteten foarte apropriat si bun: "se
aprindea repede din orisice lucru de nimic si ii lasa urme vinete
pe brate"). Devine confuz si oscilant, in constiinta sa instalnadu-
se doua porniri: una de a lasa totul si de a pleca pentru a-si
recapata linistea si o pornire de a ramane la moara cu noroc unde
putea oferii familiei sale mijloace de supravietuire; se instaleaza
apoi apatia, devine retras, ursuz, necomunicativ si se izoleaza;
iar in final statutul sau psihologic pare pare schizodat,mecanic in
momentul in care ucigandu-si propria sotie ii spune ca o va face
cu iubire.
Statutul moral al personajului Ghita este cea mai
controversata problema din nuvela. La fel ca statutul psihologic
si social nu este liniar ci implica suisuri si coborasuri in functie
de procesele de constiinta pe care le simte Ghita. Punctul initial
al acestui statut ni-l prezinta pe Ghita ca fiind aproape
impecabil, in colectiv este un om harnic si cinstit, iar in familie
este un exemplu de moralitate, este un sot fidel, un tata grijuliu
si un ginere respectuos. Problema statutului moral pare sa fie
declansata de nevoia de a depasi saracia; se pare ca aceasta
dorinta degenereaza pana la un punct moral cand trezeste in
constinta personajului un monstru al patimi si al iubirii de
arginti. Personajul da usor la schimb toate darurile sale morale
pe bani murdari care se intorc impotriva familiei sal; distrugand
totul. Prima degradare survine atunci cand Ghita accepta
cardasia lui Lica, din acel punct el devine un om necinstit.
Ascunzand nemerniciile pe care le face cu acesta devine si un
om mincinos. El are cateva momente de revenire dar sunt mai
degraba justificari pentru faptele facute, un subterfugiu de
viclenie pt linistea constiintei sale. In ciuda momentelor de
luciditate el nu face nici o schimbare, nu decide nici o
recuperare morala ci continua registrul imoralitatii. Un prim
asemenea moment este atunci cand isi cere iertare Anei: "Iarta-
ma, Ano, iarta-ma macar tu, ca eu nu m-oi putea eu sa ma iert
cate zile oi avea". Un alt asemenea moment este atunci cand isi
caineaza proprii copii: "Bietii mei copilasi, voi nu mai aveti asa
cum avusesera parintii vostri, un tata om cinstit". Un ultim
moment de acest gen este atunci cand isi ofera o scuza
comfortabila pentru nelegiuirea de a nu-l para pe Lica pentru
nelegiuriile, punand comportamentul sau reprimabil moral pe
seama destinului: "Ce vina are cocosatul ca poarta cocoasa?
Nimeni altul decat dansul n-ar voi mai mult sa n-o aiba".
O scena semnificativa pentruevidentierea unei trasaturi a
personajului este cea in care Lica este invitatul familiei la hansi
este joc, bautura si voie buna, iar Ghita este cel care isi impinge
sotia spe Lica si o indeamna sa joace cu acesta. Iar, desi Ana e
stanjenita, Ghita incele din urma i-o da deadreptul lui Lica pe
Ana. Este un gest extrem de urat si de grav care din pacate
ilustreaza o trasatura al lui Ghita: josnicia.
O adoua scena semnificativa pentru evidentierea unei trasaturi
a personajului este cea un care Ghita are sfat de taina cu Pintea,
seful jandarmilor si in care Pintea nestiind de cea ce face defapt
Ghita ii spune cu admiratie: "Tare om esti tu, Ghita". Aceasta
scena este ilustrativa pentru viclenia lui Ghita, care pana in
momentul procesului, unde s-a demascat ca fiind imoral, a
disimilat mereu ducand o viata dubla: una "onorabila" si
mincinoasa in fata semenilor sai si a familiei si ala reala abjecta
de infractor.
Un element de structura relevant pentru constructia
personajului Ghita este titlul acestei nuvele. Cuvantul cheie al
titlului este "noroc", ne intrebam cat noroc i-a adus aceasta
moara lui Ghita si intelegem ca din titlu autorul ofera o sugestie
puternica in ce priveste constructia personajului. Acest "noroc"
este momentul de turnura cel care modifica spectaculos natura
acestui personaj. Tot ce se citea in grila fireasca pana la acest
moment se citeste in registru invers din acest moment al
"norocului"– cinstit necinstit, adevarat fals, solidar egoist,
corect incorect. Intelegem astfel ca aceasta ironie structurata in
titlu este o modalitate foarte important in structura unui personaj
a caruia natura specifica este dedradarea si dezumanizarea.
Un al doilea element de compozitie semnificativa pentru
constructia unui personaj este relatie incipit-final. Daca ar fii sa
asezam fata-n fata natura lui Ghita din debutul nuvelei si natura
lui Ghita din finalul nuvelei nu vom obtine decat un revers in
oglinda. Aceasta relatie incipit-final ne arata doi oameni diferiti,
unul fundamental bun si unul fundamental rau. Dar defapt este
acelasi personaj si schimbarea sa dramatica dealungul nuvelei;
prin dramatismul acestei schimbari aceasta relatie este o
importanta modalitate pentru constructia personajului.
Personajul Ghita din nuvela "Moara cu Noroc" al lui Ioan
Slavici ramane un reper in galeria personajelor in literatura
romana prin dramatismul involutiei sale morale dar mai cu
seama prin modalitatile subtile de constructie cu care l-a investit
naratorul. Ioan Slavici primind pentru aceasta reusita aprecierea
criticului George Calinescu: "Ioan Slavici se dovedeste un bun
cunoscator al sufletului omenesc aflat in grea cumpana,iar
drama lui Ghita e realizata magistral".