Moara cu noroc de ioan slavici este o nuvela psihologica, a care I tema sunt efectele

nefaste ale dorintei de inavutire, care dezvaluie o problematica etica si psihologica, iar subiectul plaseaza in centrul atentiei un personaj complex, a carui evolutie este urmarita pe tot parcursul actiunii. Personajul principal in aceasta opera este Ghita care totodata este si unul dintre cele mai representative personaje din literatura romnana, impunandu-se prin complexitate,

dar si prin putere de individualizare , deoarece concentreaza in intreaga problematica a operei in devenirea sa , care sta sub semnul unei idei morale . . Devenirea sa tragica se adanceste prin caderea dintr-o ipostaza in alta , dinspre omul moral spre cel immoral ,prima in care nemultumit de conditia lui sociala , Ghita tinde firesc spre bunastare si isi convinge familia sa se mute pentru trei ani la carciuma aflata la incrucisarea unor drumuri importante pentru negot, Moara cu noroc. Acesta se abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvelei (omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bogatia ci linistea colibei tale te face fericit) si de aceea va evolua inevitabil spre un deznodamant tragic , drumu spre deznodamant poate

insemna si drumul spre infern , drumul de cadere in pacat . Om harnic si cinstit, la inceput, el nu vrea decat sa agoniseasca atatia bani incat sa angajeze vreo zece calfe carora sa le dea de carpit cizmele oamenilor. Bun meserias, bland si cumsecade, trudind din greu pentru fericirea familiei sale, Ghita devine treptat tot mai ursuz, pus pe3 ganduri, nu mai zambea ca inainte. La prima intalnire pe care o are cu stapanul acestor locuri, Ghita incearca sa fie autoritar si darz in fata lui Lica, sa reziste propunerilor nelegiuite ale acestuia, dar este infrant de extraordinara forta morala pe care o are Lica asupra tuturor astefl incepe cea dea doua ipostaza a personajului . El traieste o drama psihologica, ce se naste din conflictul interior al personajului dorinta de a ramane cinstit este la fel de puternica precum aceea de a se imbogati. Omul bun, bland, harnic, de la inceputul nuvelei, se transforma intr-o fire ciudata, neizbutind sa-si puna in acord esenta cu aparenta existentiala decat cu pretul vietii. Ultima ipostaza il infatiseaza pe Ghita dprept un om care aluneca definitiv pe panta dezumanizarii, se indeparteaza de familie, o pierde definitive pe Ana, care nu-l mai considera om .

Gravul dezechilibru interior este generat de acceptarea slbiciunilor, a viciului lcomiei i de justificarea acestora: Ce s-mi fac dac aa m-a lsat Dumnezeu?. Intre Ghi i Lic are loc o confruntare subteran pe via i pe moarte, din care Ghita hotaraste de a-i aduce lui Pintea dovezile vinoviei smdului. Deci opiunea final a protagonistului este aceea de a se situa, cu sacrificial suprem, de partea Legii. Revenirea la valorile morale autentice nu-i ns cu putin i eroii vor plti cu viaa abaterea de la norma etic. Numele personajului provine de la Sf. Gheorghe , lucru care simbolizeaza infrangerea tentatiilor raului , insa numele de Ghita reda desacralizarea . scenariu mitic care ii reediteaza traseul sau existential este o alta ispitire sau cadere in pacat. Dinamica lui psihica reliefeaza o degradare gereata de criza morala , personaj complex dilemmatic , al carui traseu de dezumanizare e

surprins prin mijloace moderne ale analizei psihologice prin monologul interior , prin dialogul bolemic , prin fapte ganduri . Relatia dintre Ghita si restul personajelor masculine din text sunt bazate pe un triunghi legat cu orgolii barbatesti . Pe tot parcursul operei Ghita oscileaza neincetat intre faradelege Lica si legea morala Pintea . Relatia dintre Ghita si sotia lui Ana , e ste foate buna la inceput , iar pe parcursul operei se intraineaza unul fata de altul impingando in bratele lui Lica.
Ghita este un personaj rotund, complex, ce traieste o drama psihologica, consecinta nefasta a instinctului exacerbat al avaritiei, a nerespectarii moralei satului arhaic, in care este puternic ancorata batrana mama a Anei, si potrivit careia banii nu contribuie la umanizarea lumii, ci constituie sursa ei de pierzanie.