Pentru a contura motivul timpului, in opera scrisoarea I m.

e
pune in lumine o antiteza intre omul comun si omul de geniu
La inceput descrierii fiecarui in parte,autor le asigura mai intai
infatisarea fizica.asttfel omun comun este vazut de autor ca
creator al unor colonii de lumi pierdute,musuroaie de
furnici,intron cuvant omul comun alcatuieste o lume fara nici o
farama de imaginative sau impuls de creatie.imbracamintea
omului de geniu eeste unul dezolantaa lui haina roasa-n
coate,halatul vechi.iar fizicul este distrus
garbovit,uscativinsa de autor e vazut drept batranul dascal
care ne sugereaza intelepciuna pe care o detine.spre deosebire
omul comun singur isi atribui rolul sau in
societateregi,osteni,invatati.deasemenea ne credem
minunati . luan aparte autoa analiza ne crede sugereaza o
presupunere gresita la ceea ce urmeazaprecum am fi
minunati ,deasemea impreuna ne contureaza impactul infim
pe care il avem in totalmente la tot ce ne inconjoara. Pe cand la
dascaluniversal fara margini e in degetul lui micaici se vede
cine intradevar detine toate puterea universului.avand puterea
timpului caci sub frunte-I viitorul si trecutul se incheaga.iar
rolul sau se extinde in calculul fara capat tot socoate si
socoate/a vecineciei siruri o dezlega fiin un nemuritor ce trece
peste valurile vremii.
In concluzie putem afirma ca omul comun doar la infatisare
arata ceva impunator pecand nu are nici o valoare,insa omul de
geniu nus etaleaza calitatile prin exteriorul sau,dar prin
impactul cel provoaca