Sunteți pe pagina 1din 1

Orice creatie este imperfecta , deoarece presupune imitarea unui tipar, iar intentiei divinitatii de a

zamisli omul perfect i se opune realitatea: ,,i-a iesit cam somnoros[…] trandav si naravas”.Cele doua
planuri-al demersului divin si al creatiei propriu-zise- sunt delimitate de conjunctiva coordonatoare
adversativa ,,dar”.

Motivul pentru care omul creat iese in aparenta imperfect, il constituie materialele inedite ale
alcatuirii sale:,, praf”-pamantul din care i s-a modelat trupul muritor- si ,, nitelus scuipat”-sufletul de
origine divina.Vina o poarta evident nu contributia divina, ci materialul lipsit de noblete din care este
realizat trupul.Totusi cele doua componente, redate prin structura metaforica ,,sa-ncerce daca un altoi
de stea putea sa prinda pe noroi” sugereaza de fapt modul uimitor in care se imbina in alcatuirea umana
defectele si calitatile.

Trasaturile omului sunt inscrise in tiparul sau genetic si se repeta de la prima creatie pana in prezent.

In acelasi mod ludic este explicata si aparitia stelelor: ,, ca de urat…in cer”

Idea alcatuirii omului se continua si in strofa a treia, insistandu-se pe trasaturile care apropie tot mai
mult primul om de structura copiilor, in general. Lipsa unor dovezi privind infatisarea primilor oameni,
confera eului liric libertatea de a-si imagina creatia in stilul propriu, fara costrangeri: ,,nu-I vorba… la
fata”.

Eva, ca si Adam, este creata conform viziunii biblice, singurul aspect diferit fiind varsta celor doi : sunt
infatisati ca niste copii obisnuiti care se bucura de copilarie: sunt neastamparati, voiosi si au placerea de
a se juca.

Interogatia retorica,, mai poti.. tovaras” si utilizarea persoanei a II-a marcheaza o legatura intre eul liric
si lector, dar atribuie textului si o nota de ironie la adresa divinitatii, care din singuratate creeaza primii
oameni, apoi nu mai are liniste deloc.

Primii oameni sunt imaginati de eul liric ca niste copii surprinsi intr-un moment de joaca: ,,S-au luat de
maini…in lung si-n lat”.Distihul final accentueaza aceasta idée, facand accesibila copiilor ideea genezei .

In poezia ,, Adam si Eva” se pastreaza filonul biblic imbracat insa intr-o forma de exprimare
ludica.Creatia este un joc al copilariei, divinitatea are trasaturi umane, iar lexicul in care predomina
cuvintele obisnuite sau chiar cele extrase din registrul inferior al limbii, face posibila o receptare placuta
si inedita a unei teme atat de serioase.