Sunteți pe pagina 1din 5

Analele Universităţii Dunărea de Jos

Seria Filosofie

Asist.univ.drd. MIHAI ANDRONE


Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
Universitatea Dunărea de Jos
Galaţi

CONCEPŢIA LUI PLATON DESPRE ARTĂ


PLATO’S CONCEPTION ABOUT ART

Abstract

Platon considers that the art cannot capture everything beyond the
sensitive experiences. The real artist, the creator of the intellectual beauty is
God: the nature of the divine makes its representation impossible.

22
Analele Universităţii Dunărea de Jos
Seria Filosofie
Platon investeşte aproape egalează modelul”11. Imaginea
totul în Ideea Binelui: Binele este artistică nici nu are de ce să se
originea cunoaşterii şi a identifice cu modelul ei, pentru că
adevărului, pe care le şi depăşeşte altfel nu ar mai fi imagine, ci chiar
„prin frumuseţe”1. Binele este lucrul pe care îl imită. „Oare ar mai
rădăcina existenţială a tuturor fi două lucruri deosebite, de pildă
lucrurilor, ce se sustrage oricărei Cratylos şi imaginea lui Cratylos,
determinări fiinţiale, cât timp el dacă vreunul dintre zei ar
transcende fiinţa „prin vârstă, rang reproduce nu numai culoarea şi
şi putere”2. Cu alte cuvinte, va preciza înfăţişarea ta, aşa ca pictorii, ci le-
Alain Besançon3, neputând fi definit, ar reda întocmai şi pe toate cele
Binele scapă oricărei reprezentări lăuntrice, cu aceeaşi moliciune şi
formale: el poate fi doar indicat prin căldură, punând totodată
intermediul limbajului metaforic (cf. mişcarea, principiul vital şi
Republica, 518 c, Sofistul4, 248 e). cugetul, aşa cum se află ele în
Binele este strălucitor, adică fiinţa ta; într-un cuvânt, dacă,
nu se oferă cu uşurinţă cunoaşterii pornind de la trăsăturile tale toate,
umane. El este „anevoie de ar aşeza lângă tine altele aidoma
văzut”5, chiar mai mult, omul lor? Să fie oare atunci Cratylos şi
trupesc impur nu are acces la imaginea lui Cratylos, sau să fie
sinele realităţii. Ideea Binelui este doi Cratylos?”12
supremă, transcendentă, ea este Imitaţia este o artă a
asociată divinului: oamenii, în producerii, iar această artă se
marea lor majoritate, nu pot divide într-o parte divină şi într-
contempla spiritual „condiţia una omenească. Lucrurile naturale
divină a lucrurilor”6, ci se numără sunt rodul artei divine, pe când
printre prizonierii din peşteră care cele întocmite din ele de om sunt
nu au putinţa de a privi direct rezultatul artei umane. Creaţia
„spre lumină”7. omenească este diferită de creaţia
Pentru Platon, Ideea este un Zeu, divină. Pe când creaţia divină este
Zeul este o idee, divinitatea; după cum producătoare de lucruri în sine,
fiecare obiect sensibil este copia cea umană poate fi lesne numită
imperfectă a unei idei creatoare de imagini13. Zeul creează
paradigmatice, tot la fel şi lumea, obiectul natural şi imaginea
în ansamblul ei, este imaginea corespunzătoare lui: meşteşugul
divinităţii inteligibile. Demiurgul uman este o creaţie de lucruri
alcătuitor al universului – bun şi materiale precum şi de imagini sau
lipsit de invidie – „a vrut ca totul reproduceri artistice ale celor
să fie cât mai asemănător, cu dintâi14.
sine”8, ca toate să fie bune şi „Printre cei ce imită, unii
perfecte: din acest motiv el a săvârşesc aceasta ştiind bine ce
transformat lumea într-o „fiinţă imită , alţii în neştiinţă de cauză” 15.
însufleţită şi raţională”9. Sofistul este un imitator al
Universul a devenit „o înţeleptului, un creator de
vietate vizibilă – un zeu plăsmuiri: se pare că sofistul se
perceptibil”10. Universul nu se bucură de aceeaşi „trecere”
identifică, totuşi, cu zeul, după înaintea lui Platon ca şi artistul.
cum imaginea (copia) „nu Imitaţia este o joacă

22
Analele Universităţii Dunărea de Jos
Seria Filosofie
artistică plăcută16, artistul oferă produs un singur pat, adevăratul
tinerilor „necopţi la minte” Pat, model pentru patul
înşelătoare echivalenţe ale tâmplarului. Pictorul imită patul
realităţii, echivalenţe lipsite de tâmplarului, nu în felul în care el
autenticitate, de adevăr. El este un este, ci în felul în care el pare:
amăgitor, ca şi sofistul, imitaţia lucrarea de artă nu este o imitaţie
însăşi este amăgeală (cf. 235 a). E a adevărului, ci o imitaţie a unei
adevărat că mimetica se divide în iluzii. Imitaţia se află „departe de
două părţi, prima fiind adevăr”, artistul este un amăgitor
„meşteşugul redării întocmai”17 şi un ignorant20, asemenea
(235 d). Dar nu toţi artiştii sofistului. El nu cunoaşte ceea ce
îmbrăţişează acest meşteşug: imită, el este un magician, un
aceştia din urmă abandonează scamator: culoarea înşală ochiul,
adevărul şi slujesc aparenţei. produsul ei este o născocire
Platon condamnă arta îndepărtată de idealul proporţiilor.
poetică imitativă şi îl condamnă şi Omul a primit în dar de la zei
pe Homer18. În cartea a X-a din Republica sentimentul măsurii şi al
Platon readuce în discuţie statutul armoniei21.
artei în contextul metafizicii Adevăratul artist, creatorul
ideilor19: există câte o Idee unică frumuseţii intelectuale este
pentru fiecare lucru din jur care demiurgul şi nu omul, „prizonier al
primeşte „acelaşi nume”. Meşterul lumii sensibile”22. Omul nu-l poate
unui obiect, al unui pat de imita pe divinul artist făuritor al
exemplu, priveşte către Idee în universului. „Valoarea simulacrelor
timp ce-şi întocmeşte lucrarea, (eidolon) pe care le produce arta se
căci nici un muncitor „nu produce limitează la a-i provoca
Ideea însăşi”. Dar mai există un spectatorului o dorinţă de a
lucrător – şi aici simţim ironia fină surprinde frumuseţea, care însă nu
a lui Platon – în stare „să facă nu e sensibilă, ci inteligibilă. Şi când
doar toate mobilele, ci şi toate urmăm acest drum, formele
plantele […] şi […] animalele, ca şi sensibile se şterg”23.
pe sine, […] cerul, pământul, zeii şi Privim umbrele şi credem
toate cele din cer, ca şi cele de la că vedem realitatea24, suntem
Hades”, cu ajutorul unei oglinzi locuitori ai „hăului mării” şi ne
mânuite corespunzător, purtate închipuim că suprafaţa apei ne
„pretutindeni”. Pictorul este un este cer25. „Dar sufletul nu poate
astfel de mânuitor de oglindă: el să vadă acest spectacol [al
meştereşte obiecte aparente, adevărului], în ruptură totală cu
lucruri lipsite de realitate. El face toate reprezentările sale, cu
un pat, dar nu în acelaşi fel ca şi întreaga sa imaginaţie, decât prin
dulgherul: pictorul „nu ar putea purificarea şi eliberarea corpului”26.
produce realul, ci ceva asemănător Adevărul fiinţei nu este
cu el, dar care nu este realul”. accesibil decât sufletului
Există trei feluri de paturi, ne „desăvârşit şi bine înaripat”, spune
comunică Platon: „patul din firea Platon27. Carele zeilor străbat
lucrurilor”, făcut de zeu, apoi patul sprinten regiunile supracereşti,
confecţionat de dulgher, şi ultimul, întrucât ele sunt „bine cumpănite
cel alcătuit de pictor. Zeul a

23
Analele Universităţii Dunărea de Jos
Seria Filosofie
şi lesne de condus”, pe când 2
Ibid., 509 b.
sufletele oamenilor urcă anevoie, 3.
Alain Besançon, Imaginea interzisă.
deoarece unul dintre bidivii este Istoria intelectuală a
„rău şi de neam prost”. iconoclasmului de la Platon la
Numai sufletul are acces la Kandinsky, trad. rom. de Mona
condiţia divină a lucrurilor, ne Antohi, Bucureşti, Humanitas,
încredinţează Platon. Cugetul 1996, p. 33.
zeiesc, hrănindu-se cu inteligenţă 4
În Platon, Opere, VI, trad. rom. de.
pură, contemplă fiinţa însăşi, Constantin Noica, Bucureşti, Ed.
Adevărul, Dreptatea, Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989.
Înţelepciunea, Ştiinţa. Această Platon vorbeşte de măreaţa
regiune a celor de sus nu poate fi strălucire a „ceea ce fiinţează în
zugrăvită în cuvinte, deoarece chip desăvârşit”.
fiinţa nu are formă şi nici culoare: 5
Republica, 517 c, ed. cit.: Ideea
ea este sursa unei bucurii Binelui este „cunoaşterea
intelectuale şi nu a unei plăceri supremă” (505 a), ideea prin care
senzoriale sau de ordin artistic. toate lucrurile existente au valoare
Frumuseţea autentică transcende sau preţ.
datele simţurilor (şi penelul 6
Sofistul, 254 a-b, ed. cit.
artistului). „Frumuseţea este 7
Republica,514 a, ed. cit.
divinul însuşi, pe care sufletul […] 8
Timaios, 29 e, în Platon, Opere, VII, trad.
l-a contemplat odinioară, înaintea rom. de Cătălin Partenie, Bucureşti,
vieţii sale terestre, şi de care îşi Ed. Ştiinţifică, 1993.
aminteşte vag”28. 9
Ibid., 30 c.
De aici s-ar desprinde două 10
Ibid., 92 c.
concluzii mai importante. În primul 11
Alain Besançon, op.cit.,p. 35.
rând, natura divinului face 12
Cratylos, 432 b-c, în Platon, Opere, III,
imposibilă imaginea lui29. Platon nu trad. rom. de Simina Noica,
vede cum lucrurile materiale ar Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi
putea (sur)prinde esenţa lucrurilor Enciclopedică, 1978.
spirituale, cum culoarea ar putea 13
Cf. Sofistul, 265-266, ed. cit.
materializa Formele transparente 14
„Dar ce-i cu meşteşugul nostru?
pentru duh. În al doilea rând, Nu vom spune noi, oare că, pe de
iconoclasmul lui Platon nu are o parte facem casa însăşi, prin
repere biblice: prin urmare, nu ar fi arta constructorului, în timp ce,
indicat să-i aşezăm pe Platon şi pe prin arta picturii facem o alta, un
marii reformatori religioşi din fel de vis omenesc închipuit pentru
secolul al XVI-lea pe linia unei cei treji?” (ibid., 266 c)
filiaţii directe. 15
Ibid., 267 b.
16
Cf. ibid., 234 b.
17
„Acesta are loc mai ales
atunci când cineva execută
NOTE imitaţia potrivit proporţiilor
modelului, în lungime, lăţime şi
1
Republica, 509 a, în Platon, Opere, V, adâncime, adăugând culorile
trad. rom. de Andrei Cornea, corespunzătoare fiecărui lucru”
Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi (ibid., 235 d-e).
Enciclopedică, 1986. 18
Republica, 595, ed. cit.

24
Analele Universităţii Dunărea de Jos
Seria Filosofie
19
Cf. Alain Besançon, op. cit., p.
39.
20
„Departe de adevăr se
află, deci, imitaţia, şi, pe cât se
pare, de aceea le produce ea pe
toate, fiindcă surprinde puţin din
fiece lucru şi acest puţin este o
iluzie. De exemplu, pictorul […] ne 25
Cf. Platon, Phaidon, 109 c, trad.
va picta un cizmar, un dulgher, pe
rom. de Petru Creţia, Bucureşti,
ceilalţi meşteri, fără să aibă habar
Humanitas, 1994.
de vreuna din meseriile acestea. Şi 26
Alain Besançon, op. cit., p. 41.
totuşi pe copii şi pe oamenii fără
Besançon îşi justifică afirmaţia pe
minte i-ar putea înşela dacă ar fi
baza dialogului Phaidros.
un bun pictor – după ce ar picta un 27
Phaidros, 246 c, trad. rom. de
dulgher şi li l-ar arăta de la
Gabriel Liiceanu, Bucureşti,
distanţă, dându-le impresia că
Humanitas, 1993. Cf., de
acolo ar fi un dulgher adevărat”
asemenea, 246 şi urm.
(Republica, 598 b-c, ed. cit.). 28
Alain Besançon, op. cit., p. 43.
Aristotel reabilitează arta 29
Cf. ibid.
ca mimesis: ea nu trebuie să
reproducă realitatea, ci să o
depăşească (cf. Poetica, 1461 b, în vol.
Arte poetice. Antichitatea, trad. rom. de D.
M. Pippidi, Bucureşti, Univers,
1970, p. 188), să-i suplinească
imperfecţiunile, să o arate „cum
trebuie să fie” (ibid., p. 186).
21
Cf. Platon, Legile, II, trad. rom. de E.
Bezdechi, Bucureşti, IRI, 1995, p.
69.
22
Alain Besançon, op. cit., p. 41.
23
Ibid.
24
Cf. Republica, 515, ed. cit.

25