GABRIELA CHICIUDEAN, Imaginea reflex si umbra n opera lui Pavel Dan

IMAGINEA REFLEX SI UMBRA N OPERA LUI PAVEL DAN

Asist. univ. drd. GABRIELA CHICIUDEAN Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia The world of mirrors and shadows continues to fascinate and stir interest. Along the time the two worlds claimed priority even if they solely have en common the light, the source which gives them life and feeds them. Pavel Dan doesnt focus on these two elements almost at all however we can guess the existence of mirrors and shadows and we can infer their presence almost everywhere in his work. Lumea fascinant a oglinzilor a strnit si continu s strneasc interesul si nu doar n sectorul artelor. De la o epoc la alta, umbra si oglindirea si-au disputat mereu ntietatea, chiar dac singurul lor punct comun este lumina, manifestarea lor fiind conditionat de existenta unei surse luminoase. La rndul su, Jean-Jacques Wunenburger consacr n Viata imaginilor un capitol ntreg oglinzii (Viziuni n oglind), imaginii reflex care dispune de o magie proprie ce experimenteaz privirea specular, punndu-si amprenta pe o lung traditie de mituri si rituri. Imaginile oglinzilor, imagini materiale exterioare, asigur dublarea realului si ajung chiar s concureze realittile pe care le imit. Reflexul n oglind este vizibil, este nscris pe o materie, dar, totusi, nu putem spune c are existent, el dispare n momentul n care modelul se deprteaz de oglind. Imaginea format, acea exterioritate fr interior, o aparent fr fiint, un semn sensibil, nu las nici o urm pentru c atunci cnd imaginea dispare, rmne doar suprafata goal a oglinzii. Din aceast ambiguitate, sau, de ce nu, mister apare o anume fascinatie si uneori o team de oglinzi. Imaginea reflex nu accept nici o modificare fizic, nici un fel de adaos din exterior, oglinda neprovocnd efecte proprii. Imaginea specular nu apare n oglind, nici chiar pe oglind, oglinda fiind de fapt un fond fr form determinat exterior, care si ofer suprafata inform n scopul asezrii ntre ea si obiect o imagine, imaginea altui corp dect al su. Reflexul n oglind ar fi un fel de utopie sensibil, un non-corp ntr-un non-loc care nu poate participa la fiint sau s aib existent. El reduplic Acelasi-ul ntr-un alt loc dect locul unde se afl originalul. Spunem reduplicare si nu copie, deoarece un tablou care copiaz originalul nu poate tine locul originalului, aparenta nu nglobeaz prezenta, pe cnd n cazul imaginii speculare se asigur o a doua reprezentare a acestuia. ntre obiect si copia sa exist izomorfism. Cu toate acestea, aparitia spontan a dublului n oglind nu este o reduplicare veritabil ci o simulare, ne spune Wunenburger, fiinta nu poate exista de dou ori, iar oglinda produce figuri gemene din care una este fantoma evanescent si nseltoare a celeilalte. Oglinda este att de fidel, omologia dintre model si copie este o evident att de sensibil, nct anomalia inversiunii n spatiu este mascat. Anomalia scap si sesizrii conceptuale si recunoasterii perceptive a formelor pentru c nu este constientizat dect n momentul unei relatii secunde cu oglinda ce pune n joc o orientare reflectat n spatiu. Imaginea reflex te face s crezi n existenta ei de dublur, chiar dac nu exist pentru toate simturile, ea este perceput doar de ochi si ce e prezent pentru vizual dispare n cazul perceptiei tactile. Privilegiul vederii reduce specularul la speculativ, la ntoarcerea spiritului spre sine nsusi. 129

GABRIELA CHICIUDEAN, Imaginea reflex si umbra n opera lui Pavel Dan

Reflexele nu constituie o lume, dar, mpreun cu subiectul care le vede, formeaz un cmp de interrelatii efemere ce se destram n momentul n care unul din poli este n afara cmpului. Duplicarea formelor prin oglind favorizeaz ntoarcerea reflexelor spre prototipul lor originar, dar numai pentru acela care stie s fac diferenta dintre model si copie. Dublul specular nu redubleaz doar subiectul ci i arat o fiint ascuns pn atunci vederii. Ceea ce apare n oglind nu este o simpl exterioritate morfologic, ci o form global a unui corp animat, devenit subiect n si prin obiectivarea sa specular. Prin reflectare, subiectul nu doar se vede si se recunoaste n aparenta sa corporal, ci are loc o epifanie a fiintei sale totale care accede la plenitudinea individuatiei prin manifestarea imaginii sale. Tinznd spre existent, imaginile reflex particip la o dezvluire a fiintei pe care acestea o prefigureaz deja, nainte ca ea s fie total determinat de limitele intrrii sale ntr-un corp. Imaginea n oglind, imaterial, ne face s vedem fiinta ntr-un alt mod, un corp nou, fr materie, sau dintr-o materie fr substrat. Umbra, desi precede reflexul n oglind, plasat de Platon, prin mitul pesterii, la originea duplicrii epifenomenale naintea imaginii n oglind, este o form inferioar. n general indistinct, umbra nconjoar corpurile luminate cu un halo slab, cu o aur lateral care nu ia dect aproximativ forma originalului. Ea dubleaz originalul, i reproduce miscarea, conturul, dar nu-i red cu adevrat imaginea, fotografia, suprafata corpului reflectat rmnnd opac. Umbra se lipeste de model, dar nu face dect s l urmreasc, fr a se ntlni cu el fat n fat, putnd fi considerat din aceast cauz un element complementar si nu unul concurent, o proiectie si nu o sosie. Umbra este locul unei prezente absente care mpiedic fiinta, de a simula autonomia sau independenta. Imaginea n oglind, n schimb, poate fascina pn la uitarea originalului. Pn la Platon, umbra se gseste pe primul loc, dup care oglinda devine obiectul mimesisului. Dar abia n Renastere va aprea prima teorie a artei ce si revendica explicit paradigma reflexiei n oglind. La Pliniu, chipul din argil joac rolul dublurii celui disprut, iar sufletul acestei forme este umbra. Vechii egipteni considerau umbra drept sufletul omului, fiind socotit dublura lui, cea mai veche form sub care vizualizau sufletul. Ct timp omul e viu, umbra e exteriorizarea lui. Cnd omul moare, umbra dispare iar functia dublurii e preluat de Ka (sufletul statuilor) si de statuie sau de mumie. Pentru Platon, la nceput, ntre umbr si reflexul n ap, n afar de gradul lor de clar si de obscur nu exist diferente mari. El numea umbra drept phantasmata, iar reflexia eidola, dar uneori oscila n atribuirea celor dou denumiri, inversndu-le ntre ele. Mai trziu, umbra va fi stadiul cel mai ndeprtat n raport cu realitatea, ea cednd locul imaginii reflex care i este superioar. De-a lungul timpului, termenii de umbr si imagine au fost deseori confundati. Jean Piaget si mai trziu Jacques Lacan, interesati de acest fenomen, vor determina un stadiu al umbrei si un stadiu al oglinzii, aflate n opozitie. Mai nti Jean Piaget, studiaz un grup de copii ntre 5 si 9 ani si observ c umbra nu este sesizat ca ceva apartinnd lor ci ca ceva exterior, ceva ce poate fi un Altul, un Cellalt. La 20 de ani distant, Jacques Lacan determin stadiul oglinzii ntre 6 si 18 luni. La 6 luni, un copil se poate recunoaste n oglind. Acest stadiu este o situatie reprezentativ n care se manifest matricea simbolic si n care eul se precipit ntr-o form primordial, nainte de a se obiectiva n dialectica identificrii cu cellalt. Copii si recunosc imaginea n oglind nainte de a se ntreba cu privire la umbr. Stadiul oglinzii implic identificarea eului, iar cel al umbrei priveste identificarea Celuilalt. Lumea fr umbre a evului mediu este una bidimensional, plat. Umbra proiectat este un fapt de viat si e o calitate indispensabil a timpului. Fiecare umbr corespunde unui moment al zilei, ea stabilind unitatea dintre existent si devenire. n Renastere, pictura nceteaz s mai fie o pictur a umbrei, umbra devenind un mijloc figurativ sau simbolic de reprezentare. Cnd unii pictori (Renoir, de Chirico) vor introduce n operele lor umbre fr personaj, Baudelaire va scrie despre proiectie c este crearea unei magii 130

GABRIELA CHICIUDEAN, Imaginea reflex si umbra n opera lui Pavel Dan

sugestive, nglobnd n acelasi timp obiectul si subiectul, lumea exterioar artistului si artistul nsusi. Umbra nu are doar conotatii pozitive, din secolul XVII ea devine un dusman imaginar, o zon obscur a sufletului n care ia nastere negativitatea interioar, un martor al pcatului ce te tenteaz s l reduci la tcere. Pictorul Giorgio de Chirico spunea c sunt mai multe enigme n umbra unui om care umbl n soare dect n toate religiile trecute. Umbra, imaginea exterioar, arat ce se ntmpl n interiorul personajului, ceea ce este personajul. n jurul anului 1800, pentru fizionomisti, umbra captat e mai important dect un chip viu, deoarece acestia considerau c umbra dezvluie ceea ce ascunde persoana. Fizionomistul Johann Caspar Lavater, inventatorul masinii de desenat siluete, sustine c descifrarea fizionomiei este un act de iubire prin care se descoper divinul din fiinta omeneasc. Dar, cum omul si-ar fi pierdut asemnarea divin datorit pcatului, plecnd de la umbranalizele lui Lavater s-a afirmat adesea c umbra ar fi partea negativ a omului, cea pctoas, locul imaginar unde sufletul aprea plin de pcate. Experimentele avangardei istorice concepeau umbra ca o imagine independent, o fotografie primitiv ce aminteste de moarte, o iluzie, un teatru pur n care caracterele efemere dispar cnd se stinge lumina; iar caracteristica Picturii Metafizice (reprezentat de Giorgio de Chirico si Andy Warhol) este rentoarcerea la Acelasi, contiguitatea lui Acelasi. Frontalitatea si oglinda sunt forma simbolic a relatiei dintre Eu si Acelasi, profilul si umbra constituie forma simbolic a raportului dintre Eu si Cellalt. Cercetnd nuvelele lui Pavel Dan si avnd n vedere toate aceste consideratii cu privire la imaginea n oglind si la umbr, am constatat c sfera de interes a autorului nu cuprinde nici una din cele dou elemente ale analizei noastre. Oglinda (speculum) este un obiect episodic. Podoabele din odile tranilor din Cmpie sunt paturile nalte gtite cu perini, pturi nflorate si tot felul de lucruri, iar peretii sunt mpodobiti cu icoane si farfurii colorate, cu stergare mndre mpturate mrunt si cununi de gru. n acea epoc a palpabilului, n interiorul unei culturi care nu ofer, nc, mrfii valoare de fetis, tranii nu au timp pentru oglinzi. Cu toate acestea ele exist aproape n fiecare cas si dac nu sunt amintite, le putem intui prezenta alturi de alte obiecte. n camera suplinitorului din Corigente, alturi de spltorul murdar si cureaua de tras briciul, sigur se afl si o oglind. Nuvela Fragmente ne prezint soarele ce ptrundea dimineata n camer printr-o gaur a perdelei si si trimitea razele n oglinda din coltul din dreapta al camerei. Tot aici, personajul principal viseaz c si-a regsit oglinda de buzunar pierdut. Ea joac aici rolul unei scrisori, pe coltul oglinzii, sotia ce avea s moar curnd i desenase cu cerneal o inim. Dup nmormntarea tatlui, n Zborul de la cuib, oglinda st n cui, nc ntoars. Baronul Toroczkay, care avea o sotie si dou fete, cu sigurant avea si oglinzi n castel. Pentru iobagi, ns, lucrul cel mai important era hrana, odat ajunsi n curtea castelului, primul lor strigt a fost La cmri!. Poputa vcarul avea s exclame plngnd: Doamne, //, attea buntti pot fi pe pmntul acesta srac!. n camera studentului Livad apare oglinda, ns aceasta arat o fat prfoas, n care se uit adesea un lighean murdar, plin de tot felul de coji de fructe, smburi. Dac n cazul oglinzii ntoarse din Zborul de la cuib se gseste o explicatie crestin (oglinda se ntoarce pentru ca sufletul mortului, aflat nc printre cei vii, uitndu-se n oglind, s nu se tulbure cnd nu-si va vedea imaginea reflectat), n Copil schimbat oglinda are implicatii malefice. Mocanul crede c dac ntlnesti un om noaptea n pdure si i arti o lumnare n fata oglinzii, vine dup tine. Oglinda este un simbol solar dar si lunar, cci si luna reflect lumina soarelui asemenea unei oglinzi, ne spune Chevalier. n Fragmente, lumina soarelui se reflect n oglind n fiecare dimineat, dar si lumina lunii strbate apa geamului si cade piezis n luciul oglinzii, se revars n negrul din odaie. Un element analog oglinzii este apa. nainte de inventarea oglinzii, apa a fost cea care reflecta imagini. Lacuri, fntni, blti naturale sau artificiale pe cursul rului, toate sunt substitute ale oglinzii. Iacob si afl ursita n lac la Tureni, fntna cea fr fund, cum i spusese mama in 131

GABRIELA CHICIUDEAN, Imaginea reflex si umbra n opera lui Pavel Dan

vis. Simion din Priveghiul se uit n ap cu privirea pierdut si i se pru c din fundul fntnii l fulger o privire strin am putea spune c e vorba de o inversare de stadii, de o anomalie, eroul nu se mai percepe ca pe acelasi ci ca pe un cellalt. Cnd se uit mai bine, si vzu chipul lovindu-se de pietrele fntnii si cnd vzu acei ochi strini aproape de el, fntna se prefcu ntr-o gur flmnd, cumplit; cscndu-se larg, l nghiti. Aceast fntn hoat, prin personificare si modific propriettile, imaginea reflectat nu mai este fidel. Furnd obiectul, nghitindu-l, devine ea nssi fiint. Apa adnc si agitat numai oglindeste nimic, se uit doar la oameni cu ochi dusmnosi de hoat btrn, zicndu-le parc: Ce cutati la mine? N-am furat nimic. Aceeasi impresie de trecere prin oglind chiar dac e vorba de o ap imaginar, ntlnim n meditatiile studentului bolnav (Drumul spere cas) ce se ntoarce acas. Ar fi trebuit s plece ntr-un sanatoriu, dar nu gsise pe nimeni s-i deie o mn de ajutor, s-i ntind o prjin la marginea apei n care se scufunda. n Iobagii, bltile formate pe cursul rului stau n cmp ca niste cioburi mari de oglind n care se uit corbii, gstele cltoare si cerul tomnatic cu mutra-i plumburie. Cnd gstele si corbii pleac, lacurile, cerul si valea rmn pustii; doar broastele mai ies la mal, rd si se ceart si cnd si dau seama de singurtatea si tcerea din jur se ascund n mlul de pe fundul apei. Tot n astfel de lacuri lucreaz femeile iobagilor cnepa topit, nghitite pn la bru de apa nghetat a toamnei trzii. Lacurile ddeau si prilej de bucurie, asemeni celui de la Bostnriste, n Drumul spre cas. Acolo vara era chiot mare, dar, nu se stie de ce, ntr-o noapte s-au auzit bubuituri sub pmnt, s-a crpat putin dealul si dimineata ai fi putut duce pestele cu carul. Dup unii cercettori, dedublarea ar fi o asigurare mpotriva distrugerii eului, o respingere energic a domniei mortii. Pe lng oglind si umbr, o alt posibilitate de dedublare este fotografia, proiectia unui volum. Brncusi considera fotografia un fel de dublur portabil, un discurs, un meta-discurs ce spunea totul. n plus, fotografia permite repetitivitatea. Cnd dasclul din Domnisoara vede la subnotar o dublur a fotografiei Mrioarei, i se pare c ochelarii si verzi schimb figurile, le uniformizeaz. Apropie si deprteaz mereu fotografia, nu se poate s fie ea, nglbeneste si-si smulge ochelarii. Ca si n cazul oglinzii, Pavel Dan nu pune accentul pe fotografie ca imagine. Personajele, asemenea sfintilor cu cercuri pe cap ce privesc de pe pereti, au o viat a lor, ca si cum ar fi o dedublare perfect. Mtusa Maria din Fragmente st ntro ram neagr, gras, rotund si plin de multumire. n Note din Blaj, de pe perete te priveste blnd un chip de fat, logodnica ce l ajut pe tnrul pedagog s treac peste lipsuri, iar n Corijente, portretele lui Strindberg si Ibsen coalizeaz cu suplinitorul n a ironiza incultura. Eroii rapsodului Cmpiei Ardealului, coplesiti de munca grea, de lipsuri si suferinte, nu sunt deloc preocupati de oglindire, de imaginea lor reflectat. S fie vorba de aspectul numinos al oglinzii, de spaima inspirat de cunoasterea de sine? Oglinda nu doar reflect imaginea, reflexul particip la imagine si sufer o prefacere. Oglinda reflect adevrul, sinceritatea, continutul inimii si al constiintei. Poate c acest adevr dureros ar fi o povar n plus, pentru viata grea a tranilor. O explicatie plauzibil ne ofer Wunenburger, care ne spune c oglinda este important n perioadele culturale n care triumf vederea, spectacularul, idealismul. n perioadele n care raportul dintre om si lume este dominat de miros, de contact, omul prefer s mearg direct la lucruri, dect la reflexele lor. O metafor tulburtor de sugestiv cu privire la oglind ne ofer Pavel Dan n Iobagii, prin compararea acestora cu o mare. Pentru a putea obtine o reflectare maxim, oglinda trebuie s aib o suprafat foarte lucioas. Or, cum te-ai putea oglindi ntr-o mareoglind agitat, o mare n care un nebun a aruncat undeva o piatr si apa din jur a prins a clocoti, valurile, slabe la nceput, de-abia se zreau; cnd au ajuns la marginile mprtiei zburdau ctre cer, rostogolindu-se cotropitoare peste linistea de totdeauna a lumii. Din punct de vedere ontologic, oglinda este gradul zero al fiintei, deoarece permite aparitia unei prezente din nimic, pe suprafata ei apare instantaneu o lume ale crei figuri nu au nici 132

GABRIELA CHICIUDEAN, Imaginea reflex si umbra n opera lui Pavel Dan

un corespondent material. Imaginile speculare ne ofer n final vidul, sub simularea lor gsim nimicul, pentru c pe suprafata care oglindeste nu exist nici o urm a reflexelor. Ele nu au nici un corp propriu, nici un loc stabil, o permanent sau fixitate. Asemnarea cu originalul este doar o imitatie si nici mcar o copie. Ele dau nastere unei iluzii de fiint, confer fiint nefiintei si reduc adevrul prezentei lor la o amgire. Ca si imaginea reflex, umbra apare destul de rar. Totusi, dac nu se insist asupra ei, nu nseamn c ea nu exist. O putem ghici, i putem intui prezenta aproape peste tot si, mai mult, nu de putine ori, la fel ca si oglinda, umbra este personificat, este un cellalt veritabil si face parte din peisaj. n anumite pasaje, asistm la un transfer umbr-fiint, uneori umbra apare ca o prezent, iar, alteori, fiinta devine umbr. Lumina zilei, lumina lunii, lumina opaitului, a lmpii sau a focului din sob sunt generatoare de umbre. n Ursita, focul din vatr murea. ntunerecul de afar intra pe nesimtite. Oamenii si lucrurile se scufundau n noapte, si pierdeau formele, se topeau. Eventualele umbra dispar odat cu stingerea focului. Studentul din Noaptea si atrn lampa deasupra capului si se apuc de cetit. Vesca de tinichea aplecat ntr-o parte, ca o plrie de betiv pus pe un ochi, desprtea ncperea n dou. Partea de sus si fruntea casei rmneau n umbr, astfel nct odaia prea tiat cu o sabie cumplit //. Tietura se fcuse prin capul lui Simion cruia o jumtate de frunte i rmnea n umbr. n drum spre cas, studentul si aminteste de casa joas, de odaia ntunecat, unde la lumina slab a focului din vatr ce ardea mocnit, se vedea doar umbra mamei ntre vatr. n casa ungurului bogat, studentul Livad si colegii lui puteau vedea de dou-trei ori pe an umbrele nlntuite ale celor ce dansau, proiectate pe pnza perdelelor. n bordeiele tranilor focul se fcea cu baleg si coceni, de aceea lumina era slab si focul arde n general mocnit. De cele mai multe ori, lumina este tulbure, lptoas, seamn si ea a ntunerec. Lampa din Pedagogul ca de obicei, doarme de-a-n picioarelea si nvluie ncperea ntr-o privire somnoroas, absent. Mult mai des era folosit opaitul, ce asezat ntr-un geam de o palm// se lupta cu moartea, neputnd desclci n ntuneric chipurile. n casa lui Precub lampa mic se lupta cu ntunerecul. Pn si afar, soarele de toamn lumina neputincios, iar noaptea, luna aprea alb si mreat dar rece si cnd intra n nori se arta mai rece, mai alb, nvluind cmpul ntr-un abur transparent, lptos. Chiar dac lumina lunii e cltoare, Simion vede umbra lunguiat n forma unei mini de om care se urc dibuind n dreapta si n stnga (Uliana). Alteori, ca n Urcan btrnul, para lmpii clipeste speriat, nltndu-se sus, apoi se las iar n locu-i de mai nainte. n astfel de cazuri, mrimea umbrelor oscileaz - cnd sursa de lumin e mic, ea proiecteaz umbre mari si invers. Aceleasi efecte apar si n Copil schimbat, cnd, la lumina slab a lunii, o claie de fn aluneca pe pmnt. Dac luna iesea din nori, umbra arta mic, asa, ca un brat de paie proaspt n cale. n pester, la o lumin slab, omul de la munte zreste pe perete umbra matahalei din pdure, un cap ct un ciubr de zece mierte, trupul gros ca stnca si picioare cu copite de cal. Pe el nu-l vedeam - ne spune personajul - // Umbra pare c tinea ceva n brate, asa ca un copil n scutece. Sau, n Urcan btrnul, n lumina somnoroas si splcit a lmpii, ce tria ca o negur tomnatic peste lucrurile adormite, Ludovica zri pe peretele din fat artarea cumplit a omului cu securea gata de lovire. La fel si omul ce aprindea becurile de gaz cu o prjin si cobora noaptea peste oras (Tuia), ncepu s creasc si se fcu mai mare dect stresina caselor mai mare dect biserica. Piciorul omului l atinge pe erou, clcndu-l pe hain. Acum pare un cleste imens mplntat n pmnt, si n crcnitura-i fantastic, doarme marele oras, nvluit n lintoliul vinetiu al noptii. Fizionomistii considerau c umbra dezvluie ceea ce ascunde persoana. Oare ce ar avea de ascuns oamenii lui Pavel Dan - acesti btrni ce ieseau dimineata la soare ruinati de munc, rupti de bti si lipsuri, sau copiii slabi, cu fete scortoase, cu burti mari? Veronica, fata cea mare a lui Dumitru, iobagul omort n btaie, era descult, cu rochia rupt; era o fat cam de nou ani, prea nalt pentru vrsta ei, subtire si galben ca o plant crescut la ntunerec. Chevalier si Gheerbandt, n Dictionarul de simboluri, explic absenta umbrei n trei feluri, prin permeabilitatea absolut a 133

GABRIELA CHICIUDEAN, Imaginea reflex si umbra n opera lui Pavel Dan

trupului n fata luminii, provocat de purificare sau iesirea n afara limitelor existentei corporale, prin conditia Nemuritorilor si prin pozitia central a trupului, ora amiezii fiind ora pcii interioare. Autorul nu este tentat de umbrele umane, dar confer umbre copacilor, crend o oarecare similitudine cu Fuga n Egipt (1436), pictura lui Giovanni di Paolo n care fecioara Maria, pruncul Isus si mgarul nu au umbre, dar copacii si ntind umbrele pn la picioarele lui Iosif. Simion se culc ntr-o dung la umbra unui mr pduret si adoarme dus (Urcan btrnul); umbrele brazilor sunt rstignite pe pmnt, sunt ciudate, ca niste gheare cumplite ntinse spre eroul nuvelei, care mai trziu, dup ce va deprinde un anumit mestesug, avea s caute diavolul si n umbra bradului (Copil schimbat); tei uriasi umbreau aleea minunat ce lega pdurea Simeriei de castelul baronului (Iobagii); de la castanii din marginea drumului se ntindeau pe cmp cli mari de umbre (Precub); iar n Priveghiul, la umbra salcmilor nalti dormea satul stropit cu lumina prfuria a soarelui. n crearea umbrelor e important pozitia soarelui dar si pozitia corpului uman. Majoritatea eroilor au anumite pozitii care n mod normal pot crea umbre. Dumitru din Necazuri si pleac fruntea ca sub povara unei mari greutti. Crj, dup ce si doboar adversarii, se rezim iar n bt si rmne asa. Cnd coborau umbrele, oamenii ce au urc anevoie dealul n urma preotului, merg de parc duc o povar grea, apoi, cnd preotul i trimite napoi, se pierd din ce n ce, pn s-au fcut una cu pmntul(l duc pe popa). Noaptea, cnd si simte sfrsitul, Simion din Zborul de la cuib iese afar ca s si ia rmas bun de la toate. Era lun ca ziua, eroul se aseaz cu coatele pe trnat si se uita, se uita. Tranii cu fruntile plecate si buzele strnse, stteau nemiscati ca niste stane de piatr, uitndu-se la domnii adormiti n stran, la popa. Pedagogul un fost student cu trupul desirat si fata mbtrnit, stul si de domnia directorului si de vorbele oamenilor - si propteste capul n palm si nchide ochii. Toader din Priveghiul, nemncat si nedormit de dou zile, amrt si de vorbele crciumarului Iosca, se ntoarce acas cu pasi mari, cu trupul ncovoiat, ca omul de la Cmpie, obisnuit cu urcusul dealurilor. Cnd munteanul ajunge n preajma satului, pe ntinderea din jur nu se arta nici umbr de om. Cu fata lunguiat, gura mare si un ochi putin nchis, purtnd pe chip pecetea unei adnci mhniri nstrite n suflet de mult vreme, pecetea unei vieti amare, trudnice, acesta fuma o tigar alturi de omul ostenit ce sedea pe talpa trnatului, cu cotul pe genunchi, cu barba proptit n palme. Urcan, se ridic de jos anevoie, de parc ar fi ridicat o greutate imens si porni spre cas ncovoiat, proptindu-se n bt. Dup moartea btrnului, Simion, ndreptndu-se spre sur pentru a umple doi saci cu gru, mergea aplecat putin nainte, cu gtul intrat n trup, stergndu-si nasul, prea ghebos, mbtrnit. Filimon din Iobagii dormita n lumina neputincioas a unui rsrit de soare de toamn, cu barba proptit n bt, privind departe, dus. Jufa, dup ce a cheltuit banii pentru tlpile sotiei, se aseaz afar, pe treptele fgdului si si rezim capul n palme, ca acas, lng vatr, dup care porneste spre cas grbovit de parc ar fi vrut s se fac una cu pmntul. Nici n lumea orasului lucrurile nu stau mai altfel, avocatul din ntlnire era un om cam de treizeci de ani, nalt, adus putin de spate ca un semn de ntrebare; Opris, dup ce o caut o zi ntreag pe Tuia, se clatin ca un om beat, apoi se las btrneste pe marginea trotuarului, proptindu-si capul n palme, se uit dus. Studentul bolnav, ntors acas n haine nemtesti domnul de care i e mil lui Ion, a plecat la drum, cu toat cumintenia lui, cu ndrguti de bate vntul prin ei si odat ajun n sat, strinul din sufletul studentului si propti coatele pe genunchi si, ducndu-si palmele la obraji, si ascunse plnsul(Drumul spre cas). Tiganul ntlnit de studentul Livad la spital sttea pe coridor tusind , crligat cu gura la genunchi. Si totusi, cea mai reprezentativ umbr datorat pozitiei corpului, pentru toti tranii lui Pavel Dan, rmne cea a lui Precub: pe drum aluneca ncet umbra unui cal si a unui om; calul prea lung, cu picioarele subtiri si moi, umbra omului era frnt (s.n.) de mijloc. Umbra trunchiat reprezint un fragment si un mesager al realittii. 134

GABRIELA CHICIUDEAN, Imaginea reflex si umbra n opera lui Pavel Dan

Putem spune c oamenii ce populeaz nuvele luate n discutie si-au depsit conditia de Nimeni si au devenit Cineva. ncercarea analizrii sufletului prin intermediul sufletului a tentat de-a lungul timpului numerosi exegeti. Totusi, Pavel Dan nu caut omul asemenea lui Diogene a lui Goya care a plecat ziua, cu un felinar n mn, s caute omul si a gsit doar umbra. Marele pictor a scris pe desen celebrele cuvinte No lo encontrara Nu l vei gsi!. Cunoasterea umbrei nu duce la cunoasterea omului, ea e doar o form ntunecat, incert, o amgire. Bibliografie: Dan Pavel, Scrieri, editie ngrijit si studiu introductiv de Cornel Regman, Bucuresti, Editura Pentru Literatur, 1965. Stoichit, Victor I. Scurt istorie a umbrei, traducere din limba englez de Delia Rzdolescu, Bucuresti, Editura Humanitas, 2000. Wunenburger, Jean-Jacques, Viata imaginilor, n romneste de Ionel Buse, Cluj, Editura Cartimpex, 1998.

135