Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu

Facultatea de Ştiinţe Socio-umane

Psihologie anul I – grupa II
Doru Măgureanu

Mitul Peşterii Platon

Mitul Peşterii este cea mai convingătoare şi originală metaforă a

idealismului, este o alegorie folosită de Platon pentru a demonstra gradele până
la care naturile noastre pot fi iluminate, nivelul de iluminare pe care îl putem
atinge.

Platon îşi imaginează un grup de oameni care locuiesc într-o peşteră,

înlănţuiţi pe un perete în subteran, astfel încât să nu vadă lumina zilei. În spatele
oamenilor arde constant un foc care luminează diferite statui, ce sunt mutate de
alţii, şi care produc umbre ce se mişca pe pereţii peşterii.

Când oamenii peşterii au văzut acele umbre, nu au realizat cât de lipsite

de importanţă sunt ele pentru viaţa lor, şi au început să atribuie acelor umbre
diferite forme. Umbrele i-au făcut pe oamenii peşterii să vadă ceea ce ei
considera a fi realitatea.

Platon afirmă alegoric că omul eliberat din aceste lanţuri este filosoful,
adică singura persoană capabilă să desluşească forma BINELUI şi deci
BUNĂTATEA ABSOLUTĂ şi ADEVĂRUL.

Aceia care au văzut lumea ideală, reprezentată de Soarele din afara

peşterii, care luminează lumea din afara ei, au datoria să educe oamenii din
lumea materială, sau să răspândească lumina acelora din întuneric.

La sfârşitul acestei alegorii, Platon afirmă că este datoria filosofului de a

reintra în peşteră.
Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Socio-umane
Psihologie anul I – grupa II
Doru Măgureanu

Simbolurile găsite în această alegorie ar fi:

 PEŞTERA: semnifică lumea sensibilă a realităţii aparente

 ÎNTUNERICUL: semnifică ignoranţa omului limitat, incult
 LANŢURILE: semnifică simţurile care ne limitează, prejudecăţile
 FOCUL: semnifică lumina cunoaşterii
 UMBRELE : semnifică imaginile corpurilor fizice, aparenţele,
rodul percepţiilor şi al imaginaţiei, ilustrează în sens simbolic
cultura oamenilor
 CORPURILE purtate prin faţa focului: semnifică aparenţele
adevărate, realitatea fizică, suişul greu spre ieşirea din peşteră şi
ilustrează în sens simbolic CUNOAŞTEREA prin intelectul analitic
 CONTEMPLAREA LUMII DIN AFARA PEŞTERII: semnifică
cunoaşterea adevărată prin intelect şi raţiune
 SOARELE : ideea BINELUI, PERFECŢIUNEA

În Mitul Peşterii de Platon găsim ca sensibil umbrele văzute de prizonieri

pe pereţi, şi latentul – ceea ce deduceau ei că există în lumea reală.

Lumea sensibilă, cunoscută prin simţuri, este, după Platon, o lume

aparentă, trecătoare, o lume a umbrelor, în care se realizează o cunoaştere
superficială. Prin educaţie, omul „urcă către lumină”, ajungând la o cunoaştere
superioară.

Mitul Peşterii este o imagine alegorică a lumii şi a modului cum poate fi

cunoscută. Sufletul se aseamănă cu IDEILE, pentru că este simplu, nemuritor.

Dezlegarea din lanţuri înseamnă însuşirea gândirii, sau, cum spune Platon,
„vindecarea de lipsa lor de minte”; ridicatul şi privitul în jur înseamnă acea
contestare sau negare a ceea ce ştii şi începutul căutării adevărului, primul pas
fiind cel mai dureros şi greu; îndreptarea privirii asupra focului şi a obiectelor
care provocau umbrele reprezintă a doua etapă a „găsirii adevărului”, observarea
obiectelor sub lumina focului reprezintă începerea redefinirii realităţii, a
cunoştinţelor asupra lumii.
Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Socio-umane
Psihologie anul I – grupa II
Doru Măgureanu

Primul contact cu lumina SOARELUI, ce umple ochii OMULUI cu

lacrimi, reprezintă găsirea raţiunii, lacrimile (lacrimi de durere – ce simbolizează
intensitatea luminii, a adevărului, copleşitor pentru omul recent dezlegat.

În funcţie de percepţia fiecăruia, această alegorie poate fi interpretată

diferit de fiecare om.

*Bibliografie: Ion Mânzat – Istoria psihologiei universale