Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Master: Psihologie clinica si intervenție psihlogică

Intervenție în conduitele adictive

Modul II a
Cursuri: Emoţiile primare/ arhetipale și dezvoltarea
psihofiziologică. Nevoia de umanizare. Consecințele în
comportamentul terapeutic față de persoanele
dependente

Prof. univ. Dr. Mihaela Minulescu

© 2016
©
 Teorii privind ataşamentul
Cercetările legate de copilul mic şi foarte
mic, reluate apoi din perspectiva copilului
mare şi a adolescentului par să sublinieze
că fiinţa umană se sprijină de la început
pentru protecţie, confort şi echilibru
emoţional pe persoanele din viaţa
personală, persoane de care se ataşează.
Această legătură este un fapt natural şi a
răspunde unei astfel de nevoi de
ataşament şi iubire şi devine pentru fiecare
părinte, mamă şi tată, o necesitate
Mai mult, în aceeași măsură, maternitatea
produce schimbări semnificative nu numai în
biologia mamei ci și în psihologia ei.
• Astfel că, devenind mamă, femeia resimte
nevoia de a-și iubi, proteja şi a răspunde
emoțional instinctiv copilului.
• Asociat acestei necesități bio-psihice,
funcționează la nivel psihic și biologic atât la
copilul nou născut cât şi la mamă,
un sistem comportamental de atașament, un
reglator înnăscut al proximității.
• În perioada infantilă, copilul, până la
vârsta de 4 ani, este vulnerabil la
separare – mai ales la separarea de
mamă.
Această vulnerabilitate este
datorată faptului că nu are încă formată Nevoia
percepția timpului, deci nu are un sens emoţională
al timpului cât de cât realist şi este
incapabil să trăiască într-un gol
emoțional.
Spre deosebire de adult nu poate
înțelege timpul şi durata şi nu poate
exista fără relația emoțională cu
adultul.

Din această perspectivă, în această

perioadă, dependența este maximă şi
se corelează cu incapacitatea de a
înțelege şi face faţă emoțiilor ce sunt
trăite în situația de separare.
Condiţia emoţională a copilului mic
• Dacă vrem să-i oferim sprijin când este
tulburat emoțional, simpla capacitate de
conținere şi empatia resimțită de adult
ajută la restabilirea echilibrului:
– copilul mic are o foarte slabă capacitate
de a tolera anxietatea ca atare

– şi nici nu-şi poate gândi şi articula

emoţiile astfel încât adultul să reuşească
să-l susţină prin cuvinte atunci când este
neliniştit, disperat, speriat, temător.
• In situațiile când se simte
amenințat de lipsa unui aspect vital
(foame, somn, confort al
temperaturii etc.), se activează
spontan şi alte sisteme decât cel
de atașament, precum explorarea,
afilierea, protecţia şi îngrijirea.
 Aspecte psihologice ale trăirilor
emoționale și dinamicii între biologic
și trăirea emoțională.
Teoria psihanalitică Jungiană
J. Hillman, 1960, 62: pornind de la teoria arhetipală a
lui Jung (1921),
ajunge la concluzia că orice emoție
fundamentală trebuie să aibă propriul său sistem
simbolic de stimulare.
Acest sistem specific este parțial inconștient şi
parțial conștient. Partea conștientă constă din
anumite situaţii de viaţă tipice care sunt pretabile
să stârnească o reacţie emoţională / trăire similară
majorităţii oamenilor.
 Silvan Tomkins, 1962, 63
Identifică trei categorii de afecte înnăscute care sunt semnificativ
legate de ipotezele analitice privind dezvoltarea emoțională prin
transformare.
• 2 Afecte pozitive, care motivează și susțin viața: bucuria și
interesul; psihologia anlitică le consideră sursa de energie a
libidoului/instinctului vital;
• 4 Afecte de criză/ supraviețuire care sunt transformate prin joc,
supărare, teamă, mânie, vinovăția și rușinea; considerate
modele de răspuns protectoare înnăscute în psihicul primar.
• Procesul de dezvoltare psihologică modulează și în cele din urmă
transformă afectele de criză/supraviețuire prin dezvoltarea
imaginației și a unei noi conștiințe mai cuprinzătoare și flexibile.
• 1 Afectul de resetare, respectiv surpriza, sau răspunsul de
activare care întrerupe orice alt afect pentru a permite o
reorientare instantanee.
 Louis Herbert Stewart,
Afecte arhetipale

• Consideră afectul ca energie psihică și discută

dinamica prin care are loc transformarea
afectului în cadrul relației cu adultul dinspre
energie primară spre capacitatea de a înțelege,
utiliza și exprima conștient emoțiile
• Observă faptul că afectul motivează jocul și se
transformă prin joc
• ajunge la problema funcției transformatoare a
psihicului, responsabilă de evoluția psihicului
uman individual.
 ”Careful observation of the day to day
experiences of children reveals that they are
playing out whatever it is in their life that arouses
emotion.
But in their play, the effects of these emotions are
transmuted through compensatory fantesies,
liquidating or cathartic experiences, and the like.
Thus one must conclude that during the period of
development, play and fantasy serve a
transformative function in the equilibrium of the
personality, and this makes it readily apparent
why in analysis, active imagination serves an
identical transformation function in the re-
creation of the wholeness of personality”

Steward L.H., 1987b, pg. 133 (Affect and Archetype in

Analysis. Archetypal processes in psychotherapy, eds N
Swartz-Salant and M.Stein, Wilmette, Illinois, Chiron Publ.)
Steward: energie instinctuală/ biologică și
emoție arhetipală la om

”Briefly stated, the archetypal affects may

be thought of as an innate, regulatory
system of the psyche which
functions as an unconscious
energetic, orientating and
appercetptive/response system which
has evolved to replace an earlier
system of programmed instinct. It
comprises a dynamic system of seven
archetypal affects” (1987, pg 40, A brief report: Affect
and archetype. Journal of Analytical Psychology, 32/1)
 7 afecte arhetipale
game de intensitate: stimuli din realitate:
Bucuria (placere…extaz) Relaționarea cu familiarul
Interesul (interes…excitare) Noutatea
Tristețea (supărare…durere/chin) Pierderea
Teama (aprehensiune…teroare) Necunoscutul
Mânia (iritare…furie) Restrângerea autonomiei
Sfidare/rușine (neplăcere….desgust/stânjenire…umilire)
Respingerea
Stârnire (surpriză…surprindere/speriere)
Neașteptatul
Louis Herbert Stewart: 7 afecte arhetipale
asocate unor condiții prototip
Pierderea şi asociată ei, ca emoţie tipică,
tristeţea
Necunoscutul asociat cu teama, frica
Restrângerea autonomiei asociată cu mânia
Respingerea asociată cu dezgustul sau ruşinea
Neaşteptatul asociat cu activarea , activarea
energetică (emoţională)
Familiarul şi asociat lui bucuria
Noutatea şi asociată ei interesul.
 Aspectul inconştient
Este reprezentat de acele arhetipuri, imagini
primordiale care stau la fundamentul
psihicului şi care corespund acestor 7
tipuri de situaţii existenţiale:
» vidul,
» abisul,
» haosul,
» alienarea,
» dezorientarea
» iluminarea
» Insight-ul
Vidul – pierdere – tristeţea ca afect
arhetipal
• Pierderii îi corespunde la nivel arhetipal,
vidul. Există un tip de experienţă virtuală
definită ca trăirea vidului şi o emoţie
asociată, tristeţea primordială.

Când, în trăirea psihică actuală, se

întâlnesc situaţia existenţială a pierderii şi
vidul interior, cele două aspecte se unesc
pentru a forma un stimul simbolic care
eliberează o emoţie specifică, în acest caz
tristeţea, anxietatea, angoasa în funcţie şi
de tipul de pierdere şi de situaţia individuală.
 Sens adaptativ: supravieţuirea

Imaginile (afective)
arhetipale, transpersonale acţionează
ca vehicule pentru rezolvarea
problemelor emoționale foarte
personale ale vieții.
Ele se manifestă prin
intermediul complexelor al căror factor
formator sunt.
Condiţie Situaţie existenţială Afecte primare,
arhetipală: tipică; tip de experienţe primitive, arhetipale
imaginea arhetipală actuale
a...
vidul pierderea tristeţea
abisul necunoscutul teama
haosul restrângerea mânia
autonomiei
alienare respingerea dezgust/
ruşine
dezorientarea neaşteptatul excitare, stârnire

iluminarea familiaritatea bucuria

Insight-ul noutatea interesul
• Primele 5 tipuri de imagini
arhetipale şi emoţiile fundamentale
care le însoţesc subliniază condiţia
de criză existenţială; sunt de
natură să permită ieşirea din criză
prin energizare
• Celelalte şi, permit energia care
este investită în viața reală creativ,
constructiv de punți reale
realitqatea. prin creativitate în
raport cu viaţa. Iubirea. Erosul care
unește.
 În terapie:

Trăirea, experimentarea,
gestionarea, aducerea conştientă în
viaţă a afectelor şi umanizarea lor
prin asumarea lor treptată la nivelul
eului are loc cu participarea tuturor
capacităților de gestionare a realului
(respectiv, percepere, intuiție, valori
și cogniții logice) şi conduce implicit
la dezvoltarea eului.
 Nevoia medierii parentale în
umanizarea emoţiilor copilului mic
• În copilărie mică sistemul comportamental de
atașament intră în joc în relația mamă – copil
legat de una dintre amenințările vitale de bază
în condiția de bebe: este mama aproape,
atentă şi răspunde la nevoile vitale ale
copilului nou-născut?
• Dacă într-adevăr comportamentul mamei
favorizează aceste cerințe înnăscute, nou-
născutul, copilul mic de simte în securitate,
iubit şi i se formează un sentiment fundamental
de încredere.
 Condiţia de bebe: consecinţe
pozitive ale prezenţei simpatetice,
benevolente a mamei şi tatălui:
”mama suficient de bună”
Prezența parentală caldă,
răbdatoare, empatică și
conținătoare va favoriza
ulterior comportamentele
deschise:
– va fi mai jucăuş/ umor şi mai
puţin inhibat şi timid/curaj;
– va zâmbi firesc şi va putea fi
deschis şi sociabil
 Consecințe negative ale lipsei de
răspuns din partea mamei
Dacă, din diverse motive obiective sau
subiective mama şi / tatăl nu pot fi alături
de copil şi nu-i răspund necondiţionat şi
obiectiv la nevoile lui, există un nivel ridicat
de stres în psihicul părintelui și în relația de
cuplu psihicul copilului reacţionează prin
sentimentul de separare şi abandon dublat
de creşterea anxietăţii.
 De ex.
• Mama are o mulțime de alte treburi şi nu poate
fi alături mereu de cel mic;
• sau este ea înseși stresată: bolnavă de griji,
neliniști, tensionată şi depresivă,
• sau pur şi simplu are alte priorități, de ex. temeri
financiare,
• dacă în relațiile de cuplu
– există alte priorități afective precum
neînțelegeri şi dispute emoționale între cei
doi adulți,
– incapacitatea de a dărui conținere,
– emoții arhetipale neumanizate constelate în
relația de cuplu
 astfel de bebe/ copii în perioada
infantilă care nu primesc emoție
pozitivă, conținere afectivă,
echilibru emoțional și empatie
reacționează înnăscut la astfel de
stări prin activarea unor forme de
atașament extrem precum:

–căutarea anxioasă a mamei cu

privirea mereu şi mereu – nu o
scapă din ochi,
–protest intens,
–agățarea şi plânsul la cea mai
mică „despărțire”.
• Mai există încă o formă de
comportamente de răspuns la
ceea ce copilul trăiește ca lipsă
de grijă a mamei, prin care cel
mic începe parcă să se apere
de re-trăirea unor astfel de
experienţe:
dorește să rămână în
preajma mamei, dar evită
contactul apropiat, fizic cu ea.
 Tipuri de personalitate influenţate de condiţia relaţiei
afective între părinte – copil mic:
• Teoriile ataşamentului recunosc 3 moduri de a se
manifesta nevoia de ataşament în funcţie de acea
încredere de bază formată în primul an de viaţă.
• Aceste tipuri de condiții intra-psihice pot fi
clasificate ca bun vs. dependent în funcție de
calitatea pozitivă sau stresantă a trăirilor
emoţionale ale copilului în acord cu calitatea
îngrijirilor şi tipului de relaţie afectivă pus în joc de
adult:
– 1. sentimentul de siguranţă,
– 2. ataşamentul anxios, neliniştit
– 3. evitarea ataşamentului.
1. Copilul care se simte în siguranţă în viaţă
Caracteristici ale copilului care se simte
sigur de sine şi în raport cu cei din jur, cu
viaţa în general:
 pare să aibă încredere că părintele –
mama sau tatăl este accesibil când are
nevoie şi va răspunde la trebuinţele sale,
 se simte competent,
 este mereu orientat spre explorare,
 are o viaţă afectivă pozitivă: este
capabil destul de devreme să vibreze
emoţional în relaţia cu ceilalţi empatic şi
cald, poate comunica cu adultul despre
ceea ce simte şi este eficient în
confruntarea cu problemele.
La originea unei astfel de
structuri afective pozitive stau:
 modul sensibil şi empatic în
care mama şi-a îngrijit copilul
nou născut,
 coerenţa şi consistenţa cu
care, ulterior,
 şi-a manifestat emoţiile
 şi a discutat despre emoţii cu
cel mic.
2. Copilul care trăieşte viaţa cu nelinişte,
tensionat
Se pot lesne observa caracteristici comportamentale:

• plânge mai mult,

• este neliniștit până la crize de anxietate când
este vorba de o separare de mamă,
• manifestă mai multă mânie – furie decât alți
copii,
• îi lipsește încrederea că părintele, mama sau
tata, este accesibil şi răspunde nevoilor sale, și
fie este mereu alert, neliniştit şi preocupat, fie
mereu în căutarea părintelui,
• se dezvoltă mai puţin, chiar şi în plan fizic,
constituţional și neuronal,
• apare mai imatur şi mai retras şi nesigur în relații.
Caracteristi Toate acestea au ca origine
ci situația în care, ca bebe şi
maternale copil mic
narcisice a avut parte de o mamă
– anxioasă şi nesigură,
– care nu era sensibilă la
semnalele care veneau
dinspre copilul ei,
– sau care era prea
intruzivă
– şi inconsistentă în
sentimentele şi emoțiile
proprii
 3. Copilul evitant
Îl poţi recunoaşte pentru că:
• atunci când este separat de părinte
nu prea plânge, sau plânge puţin şi
evită în mod clar re-unificarea cu
părintele,
• nu se arată interesat de oameni,
• se preocupă mai ales de explorarea şi
jocul cu lucrurile.
De ce, tocmai pentru că în
privinţa emoţionalităţii acestora poate
să fie singur, ştie ce să se aştepte de
la lucruri, nu şi de la oameni.
La astfel de copii, cel mai adesea se poate
constata că
• foarte devreme au trăit respingeri din partea
mamei sau şi a tatălui,
• că în loc de căldura relaţiei parentale au primit
răceală şi indiferenţă
• şi au avut adesea parte de disconfort afectiv
datorat
– fie incapacităţii de a-şi înţelege propriile emoţii
negative
– fie expunerii prelungite la emoţiile negative ale
adulţilor din jur
– şi chiar a contactului fizic abuziv (a fost manevrat cu
brutalitate, până la lovituri fizice directe).
 Emoţia poate fi armonică, poate fi
umanizată
Din toate aceste exemple reiese un lucru
fundamental: emoţia este asemeni muzicii.
Poate fi asumată, conştientizată, integrată.
Această muzică, armonioasă sau
disarmonioasă, lentă sau vibrantă,
energizează în mod specific ataşamentul copil
– părinte (ex. negativ, refuzul, Herakles)
• Afectele negative, unele direct distructive
precum teama, nesiguranţa, mânia,
respingerea vor vibra automat când părintele,
incapabil să răspundă nevoilor vitale ale celui
mic, este din ce în ce mai des perceput şi trăit
ca fiind instabil, tensionat, furios sau
inaccesibil.
 Consecinţele neglijării emoţionale
în planul organismului
Cercetările de biochimie îşi aduc aportul la
colorarea acestei imagini: un copil crescut
fără dragoste şi sentiment de securitate,
fără să fie luat în braţe, mângâiat cu
dragoste va avea
nivele înalte ale hormonului stresului
care intervine negativ asupra creşterii şi
dezvoltării corpului şi creierului.
• Consecinţele neuro-biologice ale
neglijării emoţionale a copilului mic
conduc la un copil sau adolescent
cu un comportament tulburat,
deprimat, apatic, care învaţă încet şi
receptează foarte uşor diverse boli.

Cercetătorii din domeniul psihologiei şi al

neuroştiinţelor vorbesc de dependență
și tulburare de personalitate datorată
lipsei de afectivitate și de relaționare
pozitivă cu copilul în perioada infantilă
de formare.
 Teorii psihanalitice privind memoria
implicită și memoria explicită
Bucci formulează o teorie modernă a
procesului tratamentului psihanalitic, în
lumina descoperirilor curene din științele
cognitive și neuroștiințele afectului. Vorbește
de Teoria codări Multiple a procesării
informației emoționale (Multiple Code Theory
of Emotional Information Processing).
Teoria prezintă 3 căi majore prin care
oamenii își reprezintă și procesează
informația:
• codarea la nivel sub-simbolic, sub-
simbolic și nonverbal
• la nivelul imageriei simbolice, simbolic
și verbal
• și codarea verbală simbolică, verbal
“Subsymbolic processing is systematic processing that
occurs in analogic formats on continuous, implicit
dimensions. Such processing is complex to define and to
model but familiar to us all. (The type of processing I
term subsymbolic has features of “connectionist” or
parallel distributed processing systems based on
properties of neural nets and modeled by the
mathematics of dynamical systems (Rumelhart et al.,
1986)). Systematic subsymbolic processing, operating in
sensory, motoric, and somatic modalities, underlies the
toddler’s learning to walk and to climb, the tennis
player’s capacity to anticipate and return the ball, the
wine taster’s ability to recognize the qualities of
different varieties and different vintages, and the
analyst’s sensing of patients’ inner states”
Cel mai primitiv este stadiul
“non - verbal, non - simbolic “:
o ordonare care pune
informația în ordine cu referință
la criterii non-categoriale:
de ex., nou născutul care
ajunge să-și cunoască mama
prin miros, gust, textura pielii,
modul de legănare-prindere,
voce etc.
În termeni jungieni, vorbim de fazele
arhetipale și antropomorfe în care arhetipul
este elementul de reprezentare cel mai
apropiat de elementele biologice.

Astfel de modele funcționale: nonverbal &

nonsimbolic, nonverbal & simbolic, verbal-
simbolic sunt prezente întotdeauna în
cursul vieții oricărei persoane.
• Cunoașterea achiziționată prin
primele două sisteme formează atât
suportul pentru organizarea
psihologică a personalității/eului,
precum și baza pentru transfer.
• De ex, fenomene curente: psiho-
somatizari în Ctr., Transfer instabil
recurent negativ: incapacitatea
pacientului de a sta în condiția
pozitivă emoțională și redevine
agresiv, incapabil de a primi
afecțiune, încredere (studii Donald
Kalrshed)
• De aceea, este o problemă legată de
conținuturi “non-verbale & non-simbolice”
(sau de așa-numitul inconștient care nu
poate fi îndepărtat, în termeni post-freudieni)
care ar putea avea capacitatea de a fi
reprezentate, fie în plan “non-verbal
symbolic” (imagine) sau “verbal symbolic”
(metaforă) numai dacă un astfel de potențial
de reprezentare ar putea fi activat printr-o
bună relație primară, și astfel,
subsecvent, printr-o bună și bogată
relație cu lumea: condiția de bază în
terapie: răbdare, non-răspuns agresiv,
echilibru emoțional.
Condiții prezente în transfer-
contratransfer asociate memoriei
implicite
Ca atare acest tip de memorii
nonverbale prezintă o rezistență
specifică la schimbare/
transformare/ reprezentare
datorită în special inputului
puternic sub-simbolic existent în
experiențele copilăriei
primare/timpurii.
 Intervenții terapeutice pe fundalul
adresate nevoilor emoționale specifice la diferite
vârste ale copilului mic în relația cu adultul

La nou născut:
• Intră în joc comportamente
caracteristice speciei umane care cer
empatia și proximitatea mamei care îl
îngrijeşte.
• Apar comportamente înnăscute de
semnalare a acestor nevoi: precum
plânsul.
• În primele săptămâni după naştere
astfel de semnale pot fi redirecționate
dacă ele nu sunt receptate de mamă
 În jur de 4 luni – 6 luni:
• Apare mişcarea, direcţionarea spre
ceva ce trebuie atins, apucat; copilul
este mai activ şi are un scop care pare
să-l direcţioneze în mişcările pe care le
face.
• Reprezentări interioare ale mamei se
formează încă de la naştere; se
consideră că la 6 luni sunt deja bine
stabilizate. Acum încep manifestările
de tulburare emoţională când se
produc separări de mamă. Anxietatea
de separare este specifică acestei
perioade.
 La aprox. 6 luni:
Copilul şi-a construit deja un tip de așteptări
legate de ceea ce este regulat în viața lui,
inclusiv acele persoane care îl îngrijesc.
Aceste expectații încep să se organizeze în
psihicul lui.
• Din acest motiv, în primele 6 luni de viaţă,
ruperi ale relaţiei cu mama, sau cea care îl
îngrijeşte constant pot avea un impact mare
asupra proceselor fireşti de ataşament.
• Cât priveşte mama direct, separările pot avea
şi pentru ea un impact major în privinţa
relaţiei cu propriul copil: când apar astfel de
perioade de separare este nevoie să i se
acorde şi mamei sprijin în decursul
perioadelor respective
 Între 1 şi 3 ani:
• Pentru copil continuă să se dezvolte în mod
selectiv ataşamentele parentale.
Devin decisive relaţiile dintre părinţi
pentru capacitatea copilului de a-şi detaşa o
parte din energiile afective de pe mamă şi a
forma treptat o relaţie energizată arhetipal cu
cealaltă figură, tatăl.
Îşi menține teama faţă de străini,
dar se simte ceva mai confortabil ca până
acum când se îndepărtează de mamă. Însă,
când este obosit, bolnav sau stresat redevine
posesiv: se agaţă.
 copil

Mama și tatăl prin specificul

capacităților feminine și eros logos
masculine, în mod ideal
răspund diferit nevoilor de
dezvoltare ale copilului
• Mama, continuă să cultive calitatea
emoţională în relaţie, Eros-ul
• Tatăl, prin limitele trasate şi ordonare,
calitatea Logosului, capacitatea de
ordonare şi diferenţiere de sensuri
coerente.
 Între 3 şi 4 ani:
• Este capabil să menţină imaginea mentală
a mamei şi a tatălui
să înţeleagă motivaţiile sau planurile
parentale.
• Apar îmbunătățiri ale comunicării în general
şi în special ale capacităților de comunicare
prin limbaj. Sunt evidente optimizările
locomoției, cel mic se aventurează singur
departe de mamă/ tată
Abia acum devine capabil să suporte
separarea mai îndelungată fără vreo
tulburare emoțională de durată
• Baze pentru evaluare:
Semne caracteristice
pentru carenţele afective,
lipsa de umanizare a
emoţiilor primare
şi incapacitatea de
ataşament la diverse vârste
 Carenţe specifice vârstei mici, de la
naştere la 3 – 4 ani

Prin lipsa unei interacțiuni rezonante cu

mama, apoi cu mama şi tata:
• pasivitatea sau rezistența la intimitate
sau interacțiune cu părintele
• opozanță sau ascultare compulsivă a
cerințelor parentale
• intensitate a conflictelor afective
• lipsa de persistență în rezolvarea
problemelor sau ineficiență totală
• întârzieri sensibile în dezvoltare: fizică,
socială şi psihologică
 Consecințe psihologice:
Carenţe specifice copiilor între 4 şi 11 ani
• Stimă de sine scăzută
• Pseudo-independenţă care se
manifestă prin agățare sau nevoie
continuă de părinte
• Stresul şi adversitatea îl
dezorganizează, reacții emoționale
puternic negative
• Lipsa de control emoţional
• Incapacitatea de a dezvolta şi
menține relaţii de prietenie
• Înstrăinat sau cu reacții clare de
opozanță faţă de părinţi
• Atitudini antisociale
• Agresiune şi violenţă
• Îi este dificil să aibă încredere, să fie
apropiat şi să ţină la cineva
• Păreri negative pesimiste despre sine,
familie şi societate
• Lipsa de empatie, de remuşcare şi
compasiune
• Probleme de învăţare şi conduite
neadaptative în şcoală
Carenţe specifice adolescentului, între 12 şi 18 ani,
și adultului

• În comportament se observă că
este
–neîncrezător şi opozant,
–impulsiv, distructiv,
–gata să mintă sau/ şi să fure,
– abuziv în relaţii,
–violent, hiper-activ, auto-
distructiv dar şi crud cu
animalele.
–apare iresponsabil;
–şi are adesea probleme cu
focul.
În plan emoţional,
domină formele
emoţiilor primare:
– manifestă de
obicei intens
mânia şi izbucnirile
emoţionale,
– poate deveni trist,
depresiv şi lipsit de
speranţă, plin de
capricii dar şi de
temeri şi anxietate,
– iritabil şi cu reacţii
emoţionale
inadecvate
contextului.
• Consecințele în plan cognitiv:

–dezvoltă gânduri negative

despre sine, despre relațiile
umane şi viață în general,

– pare să nu ia în seamă gândirea

de tip – cauză – efect şi deci
consecințele acțiunilor sale,

–are probleme de atenție şi de

învățare.
Modalităţi de intervenţie: interviul pentru
discutarea emoţiilor negative
David Servan-Schreiber, SLACED
• S, sursă: Ne adresăm persoanei care este
sursa problemei şi dispune ea de mijloacele
pentru a o rezolva?
• L, loc şi moment: Discuția se desfășoară într-
un loc proteja, într-un moment potrivit?
• A, abordare amicală: Suntem ascultați de
interlocutor?
• C, comportament obiectiv: Explicăm
comportamentul care ne motivează
nemulțumirea, limitându-ne să descriem ceea
ce s-a întâmplat?
• E, emoție: Descriem emoția pe care am
resimțit-o ca urmare a faptelor?
• D, dezamăgire: Ce speranțe v-au fost
înşelate?
În analiză are loc
trăirea, experimentarea, aducerea
conştientă în viaţă a afectelor şi
umanizarea lor prin asumarea lor
treptată la nivelul eului

Această dinamică are loc cu

participarea tuturor capacităților şi
conduce implicit la dezvoltarea eului.
 Asumarea abisului înseamnă
asumarea intuiţiei:
• Poţi să fii singur pe marginea
abisului, sau să cazi în abis, în
lumea intangibilului.
• Omul primitiv s-a eliberat de teamă
prin ritual. Ego-ul se poate elibera
sumându-şi conştient funcţia intuiţiei.
• În plan spiritual atitudinea de tip
religios, nevoia de sens spiritual, de
afi legat de ceva dincolo de uman
dar în contact cu destinul propriu.
 Trăirea vidului
înseamnă implicarea
simţurilor.

Trăirea vidului este sentimentul fizic de

gol
şi aduce ca apercepţie ideea de
tangibil.
Funcţia eului pusă în joc este cea a
perceperii
iar în plan spiritual nevoia de estetic,
de armonie.
Trăirea haosului mobilizează
funcţia ordonatoare - logică
Trăirea haosului este sentimentul de
confuzie, frustrare şi mânie.
• Depăşirea haosului înseamnă găsirea
ordinii, a unei ordini logice, care pune
limite tangibile, practice, cantitative .
• Funcţia eului este gândirea logică
• iar dezvoltarea în plan spiritual aduce
cultivarea atitudinii filosofice. Luc
rurile lumii sunt ordonate, ceea ce le
dă un sens în aparentul haos și
dezorganizare.
Trăirea alienării înseamnă asumarea
transformării emoţiilor primare în
sentimente
• Trăirea alienării este respingerea reală
pe care o resimțim ca dezgust, dispreț
iar, când dezgustul se întoarce spre tine
însuți îl numim rușine...
• Omul primitiv şi copilul are nevoie de o
ordne a valorilor, a ceea ce contează și
îți stabilizează sentimentele în
relaționarea cu obiectele lumii.
Funcţia eului care este pusă în joc este cea
a afectivităţii, a sentimentului. Trecerea
de la o lume rece, de gheață la o lume
caldă, primitoare, conținătoare.
În plan spiritual se dezvoltă din nevoia de
relație primitivă, atitudinea social,
capacitatea de a relaționa conștient.
Trăirea dezorientării conduce spre asumarea
conştientă a propriei persoane ca reper
fundamental – punctul de sprijin arhimedic

• Trăirea dezorientării este momentul

neașteptat, suspendat, care te strivește
prin dezorientarea totală.
• Primitivul îi face față încercând să se
orienteze şi să reflecteze.
• Ceea ce se poate câștiga la nivelul eului
este conștiința de sine şi, în plan spiritual,
atitudinea psihologică.
• Toate funcţiile evolutive, spirituale şi
creative ale psihicului conştient, includ
funcţiile creative ale eului precum şi
atitudinile culturale simbolice

și se formează din trăirea bucuriei

şi a interesului, pe măsură ce acestea au
modelat şi transformat afectele asociate
crizei şi supravieţuirii (teamă, tristeţe,
mânie, dezgust) şi afectul de orientare –
excitare.
conţinere
Bucuria asumată conduce spre eului înţelept care pune
lucrurile în legătură, funcţia relaţională: Eros

• Iluminarea în faţa a ceea ce este trăit ca

familiar aduce bucurie.
• Omul primitiv şi copilul trăiesc acest
spaţiu a bucuriei în conectarea la
bucuria existenţei în sine şi prin joc.
• În planul eului înţelept, funcţia care
evoluează este cea a Erosului care ne
pune în legătură cu tot ceea ce există, o
identitate asumată conştient.
În plan spiritual, se dezvoltă imaginaţia.
Nu fantezia pasivă ci imaginaţia activă.
 Imaginaţia creatoare ca funcţie
umană conştientă:
• Imaginaţia face ca,
în locul unei trăiri directe a emoţiei
crude,
să se creeze imagini
simbolice şi poveşti care vor exprima
emoţia respectivă într-un mod care
poate fi suportat.
Asumarea insight-ului conduce spre eul înţelept
care dă sens diferenţiat lumii: Logos

• Insight-ul, această totalitate de sensuri

diferenţiată suportă efortul de
schimbare, transformare şi
curiozitatea.
• La nivelul eului înțelept, apare
valorizată funcția logosului înţeleasă
ca discriminare de sensuri asumate şi
atitudinea spirituală este cea de
explorare.
 Creativitatea umană: Creatorul/
Sinele are nevoie de om pentru a-
şi continua opera creativă
în realitatea spațio-temporală
spune Jung.
• Bucuria este sursa arhetipală pentru joc,
imaginaţie şi construcţie.
• Interesul este sursa afectivă pentru
curiozitate, explorare şi dezvoltarea
creativă.
• Imaginaţia este modelată mai ales de
emoţiile de bucurie şi modelează şi
transformă emoţiile de criză.
• Imaginaţia tinde să treacă (ontogenetic şi
filogenetic) prin jocul spontan al bucuriei, la
miezul arhetipal al unui anume complex
producător de tulburări.
• De exemplu, metaforic, “lumina de la
capătul tunelului”, “iluminarea cu întuneric”,
viziuni spontane de lumină în mijlocul unei
perioade foarte întunecate...
• Tristeţea, mâhnirea,
angoasa conduc spre
o imaginaţie a
frumosului, esteticului
exprimată prin artă.
• Teama, teroarea conduc
spre o imaginație a sacrului
şi medierea lor prin bucurie
conduce spre întemeierea
în sensurile sacre.
• Frustrarea, furia
conduc spre
imaginaţie filosofică
şi ordonare
transcendentală,
spre descoperirea lui
unus mundus şi
înţelegerea
sincronicităţii.
• Dezgustul, dispreţul şi
ruşinea prin imaginaţia
relaţională
compensatorie
modelează o lume mai
bună în care empatia
pentru sine şi pentru
celălalt iau locul
dezinteresului.
• Surpriza şi
stârnirea
exprimate
simbolic prin
imaginaţie
conduc spre
conştiinţa auto-
reflexivă.
Este iminentă o mare schimbare a atitudinii noastre psihologice.
Este sigur acest lucru. Avem mai multă nevoie de psihologie, de
o mai mare înţelegerea a naturii umane pentru că singurul
pericol real care există este omul însuşi. El este marele pericol
şi suntem în mod tragic inconştienţi de acest lucru. Nu ştim
nimic despre om. Suntem departe de acest lucru.
Psihicul trebuie studiat pentru că noi suntem
originea oricărui rău care va veni.