Scările și satele izolate de dincolo de nori

Scris la 10 noiembrie 2014 de către Florin Arjocu (fondator) 8 comentarii

Acasă > Călătorie > Idei de călătorie > Scările și satele izolate de dincolo de nori

În România frumoasă există sate în care se poate ajunge doar pe cărări șerpuitoare, poteci
care urcă de la nivelul cândva spumoasei Cerna, până sus în vârf de munte. Nu e de mirare
că mașinile nu pot ajunge acolo. Mai e nevoie să spun că nu există nici alimentare cu
curent? Dintre poteci, una sfidează logica, ne urcă direct pe muntele de stâncă albă,
aproape vertical. Astăzi mergem să vedem satele izolate la care urci pe scări, sus, sus,
deasupra norilor.

Suntem deasupra de milenara stațiune Băile Herculane, cea plină de legende, mitologie și zeități. Vom
parcurge cea mai frumoasă și spectaculoasă cale de acces a unei localități din România, iar pentru aceasta,
urcăm solidele scări din lemn care duc la cătunul Scărișoara, cele care au curajul să învingă muntele.

Până atunci, zona promo:

1. Am avut cu mine un ușor Canon EOS 100D și un obiectiv tare bun, un Sigma 70-200 de la F64 cu
care am putut să surprind viața cătunelor izolate, așa cum e ea în anul 2014. Sper să vă placă
fotografiile de mai jos.
2. La drum pornim cu ghidul nostru, Ilie Rădoi (tel. 0728 091 713). Aveam de făcut un drum mai puțin
prietenos cu necunoscătorii, așa că vă recomand și vouă ca la prima vizită să apelați la serviciile
tânărului din Băile Herculane care însoțește sute de turiști în timpul verii.

Șapte cătune izolate se ridică deasupra dealurilor, pe numele lor, Scărișoara, Ineleț, Cracu Mare, Crouri, Țațu,
Gura Iuții, Slătinic. Noi aveam să urcăm la 1000 de metri, iar acolo să vizităm două dintre ele, pe cele care ne
interesau mai mult: Scărișoara (oare de ce credeți că se cheamă așa?) și cătunul vecin, Ineleț.

Info utilitară: veți găsi pe internet și alte liste cu sate, dar dacă aveți nevoie de numele lor, mergeți pe mâna
mea fiindcă am datele din surse oficiale, locale și de încredere. Sunt șapte cătune fără acces la drum, cele
de mai sus.

Cum ajungem la satele izolate Scărișoara și Ineleț, așadar și la scările noastre spre cer?
Cel mai simplu vom găsi locul dacă plecăm din Băile Herculane, orașul în care s-a găsit basorelieful cu
Hercules și în care peste un mileniu și jumătate, austriecii făceau statuie aceluiași personaj, ca recunoștință
pentru apele sacre care le vindecau soldații. Urmăm drumul spre munte, către Baia de Aramă. Trecem de
aglomeratele 7 Izvoare, trecem și de barajul de pe Cerna, iar de acolo mai avem câțiva kilometri. În total, să
fie cam 20-21 kilometri din Herculane, cam așa spune ultima numărătoare. Locul cu pricina e marcat cu o
stație pentru microbuz, stație din lemn. Pe cocioaba din lemn e afișat programul microbuzului care circulă pe
ruta Bala Băi – Motru – Baia de Aramă – Herculane – Timișoara, iar lângă ea, o punte suspendată e acolo să
ne treacă peste Cerna.

1
 Ce ar trebui să știți înainte:
1. Dacă suferiți de rău de înălțime, mai bine stați
acasă. Scările sunt solide și suficient de late, dar
ajunși acolo, nu sunteți în locul potrivit pentru a
vi se face frică sau rău.
2. Drumul cel mai frumos e cu urcare pe scări. Și
e și mai rapid.
3. Semnal telefonic este și nu prea este. Mai mult nu.
4. Cea mai plăcută vizită cuprinde și o masă copioasă ca la țară. Programați vizita cu cel puțin o zi înainte.
5. Localnicii sunt extrem de prietenoși. Fiți și voi la fel.

Planul călătorului pe aceste meleaguri e simplu, la fel și al nostru: trecem Cerna pe puntea suspendată, urmăm
poteca marcată cu versete din Biblie, iar dacă obosim, ne tragem sufletul la băncile puse strategic din loc în
loc, ne cocoțăm pe scările apărute în anii ’70 pentru a scurta drumul celor 130 de localnici spre civilizație,
trecem pe la biserica și cimitirul din Scărișoara, continuăm pe lângă școala în care studiază trei copii (poate
șase din toamnă), școală alimentată electric cu panouri solare, batem la prima casă și servim prânzul alături de
localnicii învățați cu turiști străini.

Am lăsat la urmă un lucru important: de acolo de sus, munții se văd până în depărtare, așa că și noi oprim de
mai multe ori să ne bucurăm de peisajul superb.

Să vedem și câteva fotografii cu cele tocmai cuvântate.

Scările minune, cele pe care se urcă spre cer: