Ce Poți Să Faci 7 Zile Pe Valea Cernei

Prima mea interacțiune cu Valea Cernei a fost o poză din Cheile Corcoaiei, care m-a

fascinat pur și simplu. Dar pe vremea aceea drumul de acces era destul de dificil. Așa că a

fost mai simplu să ajung la Cheile Băniței :).

Cheile Corcoaiei

Ulterior am făcut o incursiune în apropiere, mai exact în Parcul Natural Cheile Nerei –

Beușnița. Apoi, într-un alt an am făcut o scurtă drumeție până în Crovurile din Munții

Mehedinți.
Dar cam asta era tot. Iar pentru Valea Cernei parcă nu se găsea niciodată timp. Asta până

în octombrie 2020. Noroc cu pandemia, că altfel probabil rămânea o zonă neexplorată de

noi :).

Tot căutând locuri cu o vreme acceptabilă în care să mergem în vacanță de ziua mea, am

decis să ne petrecem o săptămână pe Valea Cernei. Așa că ne-am luat cazare în

Herculane și am pornit în explorarea Munților Cernei și Mehedinți.

Unde ne-am cazat în Herculane

Deși sunt destule locuri de cazare în Herculane, nouă ne-a fost destul de greu să alegem.

Până la urmă ne-am decis pentru Hotel Holiday Maria și pot să spun că a fost o alegere

excelentă.
Vedere de la balconul camerei noastre. Prima din partea stângă este Casa Maria, unde se

află piscina.

Hotelul se află pe malul Cernei și un pic în afara centrului stațiunii. Pentru noi a fost un

lucru bun pentru că nu ne-a plăcut deloc centrul nou al stațiunii Herculane. Iar în centrul

vechi cred că m-aș fi simțit prea ca într-un film apocaliptic.

Herculane Project – donează și tu dacă vrei să pui umărul la salvarea stațiunii

Se fac eforturi de renovare a clădirilor, iar inițiativele merită toată lauda și susținerea.

Apropo, dacă vreți să contribuiți și voi la renovarea Băilor Neptun din Herculane, puteți

accesa site-ul Herculane Project și dona orice sumă doriți, începând cu 5 euro. Suma este
infimă dar dacă fiecare dintre noi ar dona acești 5 euro s-ar strânge ceva bănuți pentru

continuarea proiectului de renovare.

Băile Neptun aflate în renovare

Eu deja am făcut asta, așa că vă invit și pe voi să faceți același lucru, în măsura în care

rezonați cu salvarea patrimoniului balnear din această stațiune.

Revenind la hotel, pentru noi a fost varianta perfectă pentru sejurul de 7 zile în

Herculane. Singura problemă este că nu au foarte multe locuri de parcare, iar drumul este

destul de îngust și, uneori, poate fi dificil de lăsat mașina.

Dar personalul este extrem de amabil. În seara în care am venit, cineva din staff și-a

mutat mașina ca să ne permită nouă să o parcăm pe locul respectiv. Și sunt multe alte

aspecte pozitive pe care le-am remarcat aici. Chiar e un loc unde te simți bine venit.

Piscina cu apă termală

Un alt plus pentru noi a fost faptul că piscina exterioară cu apă termală era deschisă non

stop. Iar după o tură pe munte, o baie în apa caldă din piscină este perfectă pentru

relaxare.

E adevărat că piscina este la pensiunea de lângă (Casa Maria). Dar doar ieși din hotel și

intri în pensiune. Ca să nu mai zic că nimeni nu are nicio jenă în a se plimba în halat pe

stradă :)).

Referitor la piscină aș avea câte ceva de comentat, dar în ceea ce-i privește pe turiști, care

uită că nu sunt singuri și, uneori, se comportă de parcă ar fi la piscina din propria curte.

Dar asta ține de educația fiecăruia dintre noi, nu de administratorii sau patronii

hotelului/pensiunii.

Și mâncarea a fost destul de ok. Micul dejun variat și cu multe salate și fructe, iar cina

(pentru că prânzul ne-a prins de fiecare dată pe munte) a fost decentă. Per total, noi am

fost chiar mulțumiți de ce oferă hotelul.

Ce am făcut 7 zile pe Valea Cernei

Ce este spectaculos pe Valea Cernei este faptul că e mărginită în dreapta de Munții

Cernei, iar în stânga de Munții Mehedinți. Cel puțin până în punctul în care râul părăsește

drumul național 67D.

Iar din Herculane poți ajunge ușor pe ambii versanți. Ceea ce noi am și făcut :). Iată care

a fost planul pe fiecare zi în parte.

Vârful lui Stan

În prima zi am ales să mergem pe cel mai înalt vârf din Munții Mehedinți: Vârful lui

Stan. Noi am preferat să parcurgem partea mai spectaculoasă a traseului, prin Culmea

Mazdronia/Mazdronea/Arșasca.

Pentru asta am mers cu mașina aproape o oră din Băile Herculane către Baia de Aramă,

până în Șaua Arșasca sau Mazdronia. Traseul este relativ scurt (5-6 ore dus-întors) și de

dificultate medie. Iată mai jos vlogul de pe Vârful lui Stan:

Cascadele Vânturătoarea și Fecioara Maria

În ziua următoare ne-am mutat pe malul stâng al Cernei, în Munții Cernei. Aici am mers

la Cascadele Vânturătoarea și Fecioara Maria.

Dacă despre Cascada Vânturătoarea probabil ai auzit pentru că este una dintre cele mai

cunoscute cascade din țară, despre Fecioara Maria sau Tăul Verde sau Cascada fără

nume, puțin probabil. Locul este însă destul de frumos și merită vizitat dacă ești în zonă.
Turul izvoarelor din Herculane
În cea de-a treia zi a vacanței noastre pe Valea Cernei a plouat. Așa că am avut la

dispoziție doar o jumătate de zi de plimbare. Și am ales să facem turul izvoarelor și o

incursiune în centrul vechi al stațiunii Băile Herculane.

O să vă povestesc pe larg despre acest circuit într-un jurnal de călătorie separat. Dar până

atunci vă las să admirați una dintre salamandrele cu care ne-am întâlnit în pădure.

Vârful Arjana
În ziua următoare, pentru că se anunța soare și niciun pic de ploaie, am ales să facem cel

mai lung traseu din această vacanță și anume cel care ne-a dus pe Vârful Arjana din

Munții Cernei.
Deși destul de lung, traseul este foarte pitoresc. Iar de pe vârf ai vedere directă către tot

abruptul Munților Mehedinți.

Vârful Domogledul Mare

În ziua următoare am făcut un traseu tot cu plecare din Herculane, către Vârful

Domogled.

A fost unul dintre cele mai frumoase trasee din această vacanță. Am pornit spre Crucea

Albă, Peștera lui Șărban și apoi am urcat pe Cărarea Pisicii până în creastă.
Aici am trecut întâi de Vf. Domogledul Mic, apoi am mers pe Vf. Domogledul Mare și

am coborât prin pădurea de pini negri de Banat apoi prin pădurea de foioase și prin

Cheile Ferigari/Feregari către Băile Herculane.

Pădurea de pini negri

În pădure ne-a așteptat și o surpriză: un covor de brândușe de toamnă.

Cătunul Ineleț
Nu puteam să plecăm de pe Valea Cernei fără să vedem cătunul Ineleț. Am ales să urcăm

pe La Cârlige, pe celebrele scări de lemn și să coborâm pe varianta mai lungă și mai

domoală spre Puntea lui Stoian.

Cătunul are doar câteva case, o școală care nu mai funcționează și o biserică. Dar peisajul

este atât de frumos aici, încât nu-ți vine să mai pleci.

Cheile Țăsnei
Pentru că traseul pe la Ineleț a durat doar vreo 4 ore, în partea a doua a zilei am ales să

mergem în Cheile Țăsnei, alt traseu care se pretează la o jumătate de zi. Bine, el poate fi

combinat cu crovurile dar e mai greu când ai o singură mașină pentru că nu este circuit și

ai destul de mult de mers pe asfalt.

Cheile Țăsnei sunt extrem de frumoase. Dar merită văzute la fața locului. Cel puțin eu cu

impresia asta am rămas. La fel ca în cazul avenelor din Apuseni, și în Cheile Țăsnei

fotografiile și videourile mi se pare că știrbesc din grandoarea locului.

Noi am mers până în Poiana Țăsnei, după care ne-am întors pe același traseu.

Crovurile din Munții Mehedinți

O altă emblemă a acestor munți, în afară de pinii negri de Banat, o reprezintă crovurile –

cele mai mari depresiuni carstice din România.

Am plecat de la Piatra Pușcată, am urcat prin Cheile Tâmnei și am traversat pe rând

Crovul Mare, Poienile Porcului și Crovul Medved.

De aici am urcat pe Pietrele Albe și ne-am întors aproximativ pe același traseu. Spun

aproximativ pentru că am avut o tentativă de a parcurge traseul de creastă. De ce am

renunțat pe parcurs o să vă povestesc în jurnalul de călătorie dedicat acestui traseu.

Până atunci puteți vedea vlogul din crovuri aici:

Cheile Pecinișcăi
Pentru a ajunge aici mergi cu mașina din Herculane pe Valea Pecinișcăi până la

Păstrăvărie. Drumul este neasfaltat în cea mai mare parte dar e acceptabil. De aici o iei pe

jos spre carieră.

Accesul în chei se face pe o pantă destul de înclinată, unde poți aluneca foarte ușor dacă

nu ești atent.

Panta pe care se urcă spre chei

Cheile sunt scurte și ușor de parcurs, deși destul de sălbatice. Eu nu pot să spun că m-au

impresionat foarte tare. Dar, dacă sunteți în zonă și aveți chef de o plimbare scurtă, atunci

merită un drum până aici.

 Poteca trece printre aceste 2 stânci

De la carieră și până în chei indicatorul arată 15 minute și nici nu cred că faceți mai mult.

Adică într-o oră ați parcurs cheile dus-întors cu tot cu pauze de poze. Sau puteți alege

variantele propuse de indicator: către Poiana Padeșului sau Creasta Cocoșului. Nu vă pot

da însă detalii despre aceste trasee pentru că noi nu le-am parcurs. Ne-am mulțumit doar

cu Cheile Pecinișcăi.
Cheile Corcoaiei
Deși erau în topul listei mele de must see în această zonă, am reușit să vedem Cheile

Corcoaiei abia în ziua în care am plecat din Băile Herculane.

Drumul până la aceste chei este în cea mai mare parte asfaltat și urmează Valea Cernei.

Dar, așa cum se întâmplă în România, cam pe la mijlocul distanței dai de … lipsa

asfaltului și de gropi. Din fericire însă porțiunea este destul de scurtă. Din calculele mele

are undeva pe la vreo 3 kilometri.

La capăt te așteaptă însă un adevărat spectacol. Pentru că deși sunt foarte scurte, Cheile

Corcoaiei sunt foarte spectaculoase.

Spre deosebire de Cheile Băniței, acestea sunt amenajate și nu se pot parcurge prin apă, ci

pe peretele de pe malul drept al apei.

Ce nu am reușit să vedem pe Valea Cernei
Nu au rămas foarte multe locuri pe care să nu le fi văzut pe Valea Cernei. Dar sunt totuși

câteva de care mi-ar fi plăcut să avem timp. Este vorba despre Cheile Bedinei, Cascada

Cociului și Cheile Prisăcinei. Acestea din urmă însă sunt destul de greu de parcurs, având

porțiuni de cățărare și mers prin apă.

Tot în această zonă ar mai fi Sfinxul Bănățean și Râpa Neagră. Dar sunt mai puțin

spectaculoase decât echivalentele lor din alte zone, de exemplu Sfinxul Dobrogei și Râpa

Roșie.

Cam asta este pe scurt ce poți face într-o săptămână pe Valea Cernei. Dacă v-am stârnit

curiozitatea, vă aștept și la următoarele jurnale de călătorie, unde vă voi povesti pe larg

despre fiecare traseu în parte. Așa că stay tuned!