Masivul Ceahlău:

Izvorul Muntelui – Curmătura Lutu Roșu – Cabana

Dochia – Vârful Toaca

Traseul prin Curmătura Lutu Roșu permite urcarea și coborârea într-o singură zi, în cazul în care nu doriți
să rămâneți peste noapte la cort ori cazați la Cabana Dochia. Timpul mediu de urcare până la cabană
este de aproximativ 3 ore (de la cabană până pe Toaca se mai fac 45 de minute), iar cel de coborâre de
circa 2 ore . Este o variantă bună și pentru cei care se află la început cu mersul pe munte ori care doresc
să se inițieze, fiind un traseu care se poate practica în deplină siguranță pe tot parcursul său. Deși e un
traseu ușor, atragem atenția că și pentru acesta este necesar un echipament complet (bocanci/ghete de
munte, îmbrăcăminte care se usucă repede în caz de ploaie, geacă antivânt, rucsac cu rezerve de
hrană/apă etc.) plus o documentare în avans. Traseul e foarte bine marcat, însă riscul de rătăcire poate
exista oricând dacă nu suntem atenți. Nu puține au fost intervențiile Salvamont și pe acest traseu ușor,
așa că măsurile de precauție luate de fiecare dintre noi sunt esențiale, indiferent de gradul de dificultate.
Lucru valabil pentru orice urcare pe munte.

Traseul pornește de lângă Cabana Izvorul Muntelui, acolo unde există și o parcare generoasă unde
puteți lăsa mașina. Chiar la intrarea pe traseu există și un punct al celor de la Parcul Național Ceahlău,
de unde veți mai putea obține informații utile și unde trebuie să achitați taxa de 6 lei de persoană pentru
accesul în parc. Aici este și un punct de unde puteți lua apă, dacă nu aveți deja la voi. Este singurul
punct cu apă „de la sursă” de pe traseu, următorul izvor găsindu-se abia la Cabana Dochia.

Prima parte de traseu este ca o plimbare în parc, cu pante line. La un moment dat traseul se
intersectează cu drumul auto cunoscut în zonă drept „axialul” (DJ155F: Izvorul Muntelui – Durău). Se mai
urcă în același ritm preț de 10-15 minute până la intersecția cu traseul marcat triunghi albastru, care e o
altă variantă de acces la Cabana Dochia, prin Jgheabul cu hotar, fiind însă mai solicitant. În cazul în care
timpul vă permite, puteți urca pe traseul descris de noi și coborî apoi prin Jgheabul cu hotar pentru
diversificarea peisajului și a priveliștilor.

Urcarea începe să se intensifice din acest moment până ajungem la Polița cu crini, zonă de unde se
ajunge (separat de traseu, accesul este permis doar cu acordul administrației parcului) la rezervația
științifică botanică, cu rol de protecție pentru copaci care ating până la 30 de metri înălțime. Larix decidua
carpatica, specia de conifer despre care vorbim, este considerată monument al naturii în România. Toate
pădurile Ceahlăului sunt spectaculoase, însă zona aceasta are un caracter unic.

Spuneam că urcarea până în acest punct se intensifică, însă nu înseamnă că vorbim de ceva greu ori
foarte dificil. Pur și simplu panta e mai înclinată, însă sunt multe porțiuni în care ne putem trage sufletul.
Încep să apară și câteva priveliști spre masiv, așa că avem o motivație în plus să îi dăm înainte.

De la Polița cu crini se ajunge la Detunatele, o zonă cu pietre mari despre care o legendă spune că inițial
ar fi fost doar o piatră imensă, spartă apoi de trăznetele unei furtuni apărute din senin. De atunci ar fi luat
formele pe care le au azi.

A mai rămas puțin până la Cabana Dochia. Doar 30-45 de minute ne mai despart de creasta Ceahlăului.
Parcurgem ușor și rapid această porțiune de traseu și ajungem imediat la una dintre cabanele noastre
preferate întâlnite până acum pe munte. Personalul amabil, mâncarea bună și spațiile bine întreținute
sunt doar câteva dintre atuurile care atrag zilnic sute de iubitori de munte să îi calce pragul; unii pentru
cazare, alții pentru o masă copioasă.

Decizia de a continua mai departe spre Vârful Toaca vă aparține, însă ar fi păcat să nu vedeți priveliștea
de la 1.904m înălțime, de pe al doilea cel mai înalt vârf din masiv. Primul este Vârful Ocolașul Mare –
1.907m, dar spre care accesul este interzis, regăsindu-se aici cea de a doua rezervație științifică din
Ceahlău. Însă de pe Toaca vom putea să îl vedem în toată splendoarea sa.

Traseul de la Dochia spre Toaca durează circa 45 de minute, iar singura porțiune mai obositoare e chiar
ultima, cu cele 500 de trepte care trebuie urcate. Scara facilitează totuși urcarea pe vârf, având
balustradă de protecție și de care vă mai puteți ajuta, în cazul în care obosiți. Atenție însă la treptele
metalice, care pot devenit alunecoase în funcție de condițiile meteo. Echipamentul adecvat de care
vorbeam la început (ghetele/bocancii mai ales) vă va ajuta și de această dată.

Odată ajung pe vârf, la peste 1.900 de metri altitudine, nu mai e nevoie de niciun cuvânt. Peisajul
completează continuare. Veți vedea imagini precum cele filmate/fotografiate de noi, doar că în realitate
vor fi cu atât mai spectaculoase. Recomandăm să priviți apusul de aici, nu veți regreta. Și nici nu veți uita
vreodată priveliștile frumoase care se întrezăresc în fața ochilor voștri.

oborârea din masiv se face cu atât mai ușor pe traseul care nu a fost nici la urcare foarte greu. De pe
Toaca ajungeți la Dochia în 30 de minute, iar de acolo în alte circa 2 ore sunteți în Izvorul Muntelui. Doar
că vă întoarceți cu sufletul bucurat de tot ce v-a oferit frumos muntele.

Informații tehnice despre traseu

Marcaj: Bandă albastră până la Cabana Dochia și bandă roșie până pe Vârful Toaca / Distanță (dus-
întors până la Vârful Toaca): 15 km / Timp de mers(dus-întors): 6-7 ore / Grad de dificultate:
ușor / Punctul de pornire pe traseul (există parcare pentru mașini)

Reperele de pe traseu: A – Izvorul Muntelui; B – Cabana Dochia; C – Vârful Toaca.