DIN NOU ÎN CIRCUIT PRIN ȚARĂ

CHEILE VÂRGHIȘULUI
Nu am găsit cazare după dorința mea în Vârghiș, așa că a trebuit să ne
cazăm în Baraolt .
Pentru a vizita Cheile Vârghișului va trebui să ajungem în localitatea
Vârghiș. Aici se poate ajunge fie venind dinspre Baraolt, ca noi, fie dinspre
Ocland (ambele situate pe drumul 131). Coordonatele sunt 46°12′43″N
/25°32′18″E / 46.21194°N 25.53833°E.
Venind dinspre Vârghiș, în localitate, la biserică, faceți stânga și mergeți
până la grupul de panouri cu indicații turistice. De aici, un drum asfaltat de
aproximativ 12 km vă duce chiar la intrarea spre Chei. Parcăm lângă centru
de informare turistică unde un nene ne ia 25 de lei pentru o așa zisă

parcare cu pietriș! 🤥 Omu’ ne-a dat, corect, bon fiscal și ne îndreptăm către
bariera ce închide accesul mașinilor către Chei. Acolo - alt nene. 10 lei de
cap de om, pensionarii - 5 lei.
Trecem de barieră și mergem o porțiune nemarcată - dar urmăm drumul -
până la căsuța salvamontului. De aici, urmăm marcajul.
Traseul este marcat cu cruce albastră - cel principal, dar din traseu se
poate lua muntele în piept pentru a vedea Cheile de sus. De sus de tot!
Acesta e marcat cu bandă galbenă și ajunge tot în acea largă poiană unde
ajunge și traseul pe firul apei. Durata este de 4-5 ore, iar lungimea este de
4 km pe sens, 8 km în total.
Mergem pe firul apei, traversând când pe dreapta, când pe stânga pe 9 sau
10 poduri. Dar ce poduri! Din acelea suspendate, unde trebuie să treci
singur și încet, altfel vei trăi senzațiile unui cutremur de gradul 6!
Un punct important este podul al treilea! Mergând înainte pe firul apei -
atenție la marcaj! - veți ajunge la Peștera Șura Cailor. Dacă treci podul, poți
vizita 2 peșteri, Grota Tătarilor și Peștera mare de la Merești (oarecum
dificilă și neluminată).
Și tot așa, mai un pod, mai prin pădure, mai o cățărare pe stânci, ajungi
într-o mare poiană, unde era construită o scenă pentru spectacole! N-am
aflat ce spectacole se țin acolo, și ne-am întors pe același drum (din acea
poiană, pe banda galbenă, ne puteam întoarce pe sus, privind Cheile de
sus, până la reîntâlnirea cu marcajul cruce albastră).
Pentru cei care stau mai mult prin zonă, se poate face o plimbare prin
pădurea de castani din Crăciunel. Noi, în criză de timp, nu am mai ajuns
acolo.
A 2-a zi - Gârdea Seacă
A doua zi cu obiective turistice a fost în Gârdea Seacă, unde ne-am și
cazat .
Zona Gârda de Sus este o zonă extrem de ofertantă, cu multe și diverse
obiective turistice - mai apropiate sau mai depărtate. Pentru că este a patra
oară că venim aici, am vizitat doar unele din obiectivele turistice din zonă.
Dar obiective turistice sunt multe: Cascade - Vârciorog, Pătrăhăițești, chei -
Cheile Ordâncușei, Cheile Gârdișoarei, peșteri, cu și fără ghețari - Vârtop,
Scărișoara, Poarta lui Ionele, Coiba Mare și Coiba Mică, Poiana Călineasa.
De aici se poate merge în zona Padiș, și ea plină de obiective turistice.
După cazare, pentru că mai aveam ceva timp, am dat o fugă să vedem
Peștera Poarta lui Ionele. El, Ionele, nu era acolo, dar și-a lăsat un
înlocuitor care ne-a luat 15 lei de căciulă. Căciulă nu vă trebuie, dar ceva
peste tricou, da!
Din Gârda de Sus o luați către Cheile Ordâncușei și, nu după mult timp,
veți vedea pe stânga, peste apă, o căsuță. O luați pe lângă
dânsa/dumneaei, și începeți să urcați/coborâți ceva scări. La intrare, ghidul
- tot acela cu taxa - ne-a spus că nu putem vizita decât vreo sută de metri
din cei peste trei sute câți are peștera. Ne-am plimbat pe podinele din
metal atât cât s-a putut și am admirat lucrătura apei asupra calcarului. n-aș
putea spune că e o peșteră deosebită dar - ca orice peșteră - are
frumusețile sale.
A 3-a zi
A treia zi, am zis să (re) vedem Cascada Pătrăhăițești. Așa că, din Gârda
de Sus am luat-o către Arieșeni. Trecând noi veseli de Arieșeni, vedem un
indicator ce ne îndrumă atât către Muzeul etnografic Pătrăhăițești cât și
către cascada cu același nume - dar asta după 6 km pe drum pietruit,
urmând marcajul punct roșu.
Atenție, la un moment dat drumul pietruit se termină și de acolo se separă
în două drumuri înguste. Lăsați mașina acolo și vă orientați: drumul din
dreapta duce la casa-muzeu a unui localnic, ce ne tentează - ca în mai
toată zona - cu plăcintă cu brânză/ afine, și de acolo, prin curtea lui, intrăm
pe traseul punctului roșu... sau o luați direct pe drumul din stânga, marcat,
care vă duce... tot la un muzeu, plăcinte, etc. De la căsuța/muzeu urmați
traseul când prin câmp, când prin pădure, până la cascadă. Un drum
frumos, plăcut, relativ ușor, trecând prin proprietățile oamenilor, despărțite
de mici portițe, un traseu frumos și relaxant.
A 4-a zi
La Cheile Gârdișoarei nu ajunsesem, drumul e frumos, în ușoară pantă și
oricum vroiam să-l mai facem. Și ne era și în apropiere.
Dacă vă veți caza în Gârda de Sus va trebui să o luați către Cheile
Ordâncușei, dar după scurt timp după ce treceți podul din centru localității,
faceți stânga și țineți drumul drept. Oricum, dacă veți căuta pe GPS Gârdea
Seacă sunteți pe drumul cel bun.
În drum, pe dreapta, Izbucul Cotețul Dobreștilor, frumos în perioadele cu
apă abundentă.
Treceți prin Gârdea Seacă și mergeți înainte oprindu-vă puțin și la Izbucul
Tăuzului. Ajungeți la Casa de Piatră, unde veți lăsa mașina, continuând
drumul pe jos, cam doi km. În drum, peștera Coiba Mare, urmată nu
departe de Coiba Mică vă invită - coborând pe o pantă destul de abruptă -
să le vizitați. Mai târziu veți trece pe lângă un indicator care vă va tenta să
vizitați și Peștera cu Ghețar de la Vârtop! Dacă tot sunteți acolo, și aveți
timp, luați-o 30-45 de minute pieptiș prin pădure către Peșteră. Efortul e
destul de mare, dar, credeți-mă, merită cu prisosință. Vă trebuie încălțări de
drumeție, ghidul - că e și ghid - nu vă va permite accesul în papuci, șlapi
sau alte minunății pe care le-am văzut! Și, neapărat, o bluză de trening!
Cheile Gârdișoarei, la fel ca și Cheile Ordâncușei sunt puțin mai … atipice,
adică nu e imaginea aceea de râu curgând printre pereți înalți de stâncă.
Nu, sunt niște modeste dealuri, cu aer curat și liniște. Și e suficient!
A 5-a zi - Silvașul de Jos
Pentru că drumul a fost relativ scurt, după ce ne-am cazat, ne-am umplut
timpul vizitând Cascada Lolaia. Un drum de 32 de km - dar trebuie să
marcați pe GPS localitatea Nucșoara, pentru că localitatea Cârnic - de
unde se pornește - nu apare pe GPS. Oricum, drumul este asfaltat până în
Nucșoara, apoi pe un drum destul de bun. Din Nucșoara sunt cam 8 km
până în parcarea unde vom lăsa mașina, și pe urmă o luăm la pas cam un
sfert de ceas.
Ajunși acolo, niște trepte nenorocite, putrede pe alocuri, ne coboară până
la un punct de belvedere, îngrădit, de unde se poate admira frumoasa
cascadă. Revenind la drum, după câțiva pași, ajungem la un pod de beton
al unui drum care duce … nicăieri! De acolo avem o vedere de deasupra a
cascadei, vedere la fel de spectaculoasă.
A 6-a zi
A șasea zi a fost una solicitantă. Ne-am dus mai întâi la Grădiștea de
Munte, pentru a vizita Sarmisegetusa Regia. Din motive necunoscute, o
mare parte a drumului este nenorocită rău! Dar mergem, pentru că merită!
Drumul cel nenorocit ne duce până la o parcare, unde vom lăsa mașina.
De acolo, un drum în ușoară urcare, ne duce, după 8-900 de metri până la
intrarea în cetate. Acolo … toate alea: salvare, poliție, paznici, salvamont...
Banca Națională, ce mai.
Programul de vizitare este între orele 9 și 18, iar biletul costă 15 lei pentru
toată lumea, mai puțin pentru pensionari și elevi... care nu sunt ca toată
lumea! Deci ei plătesc 5 lei. Nu vă fac un istoric, îl găsiți oriunde, spun doar
că aici a fost capitala politică, religioasă și militară a statului dac, înainte de
războaiele cu Imperiul roman. Cele 6 fortărețe care au fost aici au opus o
dârză rezistență romanilor. Atenție la viperele care se încălzesc pe pietre,
deși ele fug de obicei din calea oamenilor. În centru, lângă frumosul copac,
avem un izvor cu apă. Este un loc în care se simte o liniște, o pace

interioară foarte plăcută. De stat toată ziua!

Am luat colbul în copite aproape 100 de km pentru a ajunge la Cheile

Băniței și apoi la Peștera Bolii.
Drumul, E79, bun, o plăcere să mergi! Și tot mergi și mergi până ai să vezi
pe stânga o stație de benzină dezafectată. Dacă vrei să mergi la Cheile
Băniței, lași mașina aici și o iei apoi pe jos. Noi nu am făcut Cheile, pentru
că cei 2-300 de metri - cât este lungimea Cheilor - se fac numai prin apă (al
cărei debit depinde, normal, de cât de mult plouă), vremea era rece și nu
am dorit să ne alegem cu o răceală. Septembrie este totuși septembrie și
muntele e munte!
Așa că ne-am continuat drumul până când un indicator ne avertizează că,
făcând stânga, ajungem la Cetatea dacică de la Bănița și la Peștera Bolii.
Ajunși la peșteră lăsăm mașina, și coborâm - cum altfel - niște trepte și …
stop la poarta automatizatăăăăă. Vrei să intri - 10 lei, pensionarii și elevii 5
lei.
După ce cobori câteva trepte te trezești pe malul pârâului care străbate
peștera de la un capăt la altul. Noi însă nu! Adică nu o străbatem de la un
capăt la celălalt! După vreo 500 de metri, parcurși oarecum în curbă, a
trebuit să ne întoarcem. Peștera, interesantă, frumos luminată, cu o scenă
unde se țin concerte și evenimente de multă vreme. Se trece peste mai
multe poduri, denumite diferit - eu nu l-am reținut decât pe primul - Podul
Luminii. Există și un pliant cu punctele de interes, cu puncte numerotate
pentru a nu pierde ceva. Foarte interesante au fost picturile rupestre vechi-
vechi, datând din paleolitic, foarte asemănătoare cu cele din peștera
Altamira din Spania.