Drum

Am pornit pe traseul Sfantu Gheorghe (Covasna), Brasov, Ploiesti, Giurgiu, Ruse, Byala,
Veliko Tarnovo, Gurkovo, Kazanlak, Stara Zagora, Dimitrovgrad, Haskovo, Kardzali,
MAKAZA, Komotini, Xanti, Keramoti, FERRY-BOAT, Thassos, Skala Potamia.
Aproximativ 770 km. parcursi cu masina in 11 ore plus traversarea cu ferry-ul.
Sambata pe la ora 12.00 A. M. la punctul de trecere a frontierei Makaza (Grecia), nu erau
mai mult de 20 de masini la rand, in 5 minute eram deja in minunata Ellada! La
intoarcere, tot sambata si cam pe la aceeasi ora erau doar patru masini la rand, dar pe
sensul opus (spre Grecia) erau vreo suta!
am urmat traseul Giurgiu-Ruse-Veliko Tarnovo-Stara Zagora-Dimitrovgrad-Haskovo-KardzaliMakaza-Komotini-Xanthi-Keramoti-Thassos, distanta totala fiind de 578 de km. Am facut 8 ore
pana la Keramoti, de unde trebuia sa luam feribotul, care a mai facut aprox 45 de minute pana in
capitala insulei, Limenas (Thassos). In aceasta perioada circula 2 linii de feribot, cu program
pentru zile pare si impare, destul de des, ceea ce face sa nu astepti prea mult in port. Feribotul cu
care am mers noi ne-a costat 3 EUR/persoana si 16 EUR de masina. Era si alta linie cu 3.5
EUR/pers si 20 de masina.

Muzica live
greceasca "bouzuki" in fiecare joi si
duminica

seara greceasca la taverna Alkyoni, cu muzica live- bouzouki,

Despre Thasos
Dar cu adevarat deosebit pentru mine a fost cand ne-am retras din sosea, catre asezarile din munti
si am descoperit sate traditionale, de o frumusete aparte. Asta mi-a placut cel mai mult in Thassos
si la asta o sa fac referire mai mult.
sa cumparam intotdeauna ulei extravirgin, pe eticheta caruia sa verificam intotdeauna aciditatea si
sa fie 0,8, maxim 1. Daca il cumparam la cutii de tabla, cand desfacem cutia trebuie sa il mutam
in sticle inchise la culoare si sa nu lasam aerul sa ia contact prea mult cu uleiul. Dop bun si tinut la
racoare si intuneric, garantat 2 ani, chiar daca pe el scrie un termen de valabilitate de 1 an. Sunt
doar constrangeri la care producatorii sunt obligati, legate de tot felul de acreditari, ISO...
(22 EUR cutia de 5 l, aciditate 0.8)
E bine sa stiti si ca singurul centru medical, foarte bine dotat de pe insula este la Prinos si noi
am avut mare nevoie de el chiar in a 2-a zi. Un membru al grupului a beneficiat de servicii
medicale (analize, ecografie) fara sa plateasca nici macar un EUR.
Din Limenas am intrat din nou in soseaua circulara si dupa vreo 8 km ne-am oprit la Panaghia, un
satuc traditional grecesc construit pe coasta muntelui. Numele sau vine de la denumirea bisericii
locale, un templu dedicat Fecioarei Maria. De aici ai o priveliste superba iar vizita la Izvoarele
Dragostei va ramane ceva de neuitat. Acolo este o fantana, in piata centrala, inconjurata de
copaci seculari, loc in care se aduna toata lumea la o cafea sau o gustare. Apa se rostogoleste pe
strazile inguste cu destula repeziciune, printre case, pe sub podete, o imagine superba. Am vazut
in Panaghia si Biserica, apoi am mers lafosta fabrica de ulei de masline si Muzeul fabricii. Am
intrat si in magazin fara sa cumparam insa ulei de masline pentru ca facuse aranjamentele Stelios

cu un producator particular. Stelios ne spusese ca in Panaghia cel mai bun miel il putem manca la
Taverna Elena dar nu ne-a fost foame acolo asa ca am ratat. Si ne-am indreptat catre alt loc unde
urma sa mancam miel bun, la Vasilis in Kazaviti. In drum, in Skala Rachoniou ne-am oprit
laMuzeul Uleiului de Masline care era inchis iar la telefonul afisat pe panoul de la intrare nu ne-a
raspuns nimeni. Intre Skala Sotiros si Skala Kallirachis ne-am oprit sa admiram o tabara de
sculptura in marmura, in aer liber si am bagat motorina de la o statie situata chiar acolo, cu
1.26 EUR/litru, (convenabil, in Romania fiind o idee mai mult cand am plecat noi). La Vasilis in
Kazaviti am ajuns la 17.15 dar boierul deschidea la 19. Pana atunci se relaxa, nu puteai sa bei nici
macar un ceai. Asa ca am plecat de la el suparati si oricat ne-a fost de laudat nu l-am mai cautat
pentru mancare. Locul in care este asezat insa este superb, am revenit in Kazaviti in alta zi si a
ramas satul care mie mi-a placut cel mai mult in Thassos. In drum spre Taverna din Klisma unde
urma sa mancam, trecand din nou prin Skala Kallirachis, ne-am oprit sa admiram casutele de
pescari, rustice, de la malul marii, unde pescarii vin cu pestele, dar este si un loc pe care il
folosesc in timpul culesului de masline.
Am trecut apoi prin Kinira si de aici unii s-au dus pentru o sesiune de plaja la Paradise Beach, altii
ne-am continuat drumul pe soseaua principala, ne-am oprit la Schitul Ioanide si apoi
laManastirea Arhanghelului Mihail, frumos asezata pe o stanca deasupra nivelului marii cu o
vedere nemaipomenita la Marea Egee si la Muntele Athos. In parcarea manastirii am intalnit langa
masinile noastre 2 perechi de tineri pana in 25 de ani, veseli, care se pregateau sa intre. Ne-au
auzit vorbind romaneste si ne-au spus sarut mana ceea ce mi s-a parut nemaipomenit. Am
schimbat cateva vorbe si i-am admirat pentru ca erau asa pasionati de calatorie. Cine zice ca tinerii
nostri nu sunt cum ar trebui? Dupa manastire am facut mai multe orpriri pentru view, si am vazuto cocotata pe stanca din mai multe locuri.
Ne-am intors apoi la Potos pentru a merge in satul Theologos, un drum de vreo 10 km, unde ne
dadusem intalnire pentru masa de seara. Pe drum ne-a sarit in cale un jder, nu mai vazusem
vreodata. Tot drumul este plin cu panouri de reclama pentru taverna Augoustos care este prima
cand intri in sat, foarte aratoasa, dar noi am ales-o pe a doua, la Stelios, dupa numele gazdei
noastre si ne-a placut mult. Theologos este un sat cu case simple, construite in stil macedonean,
cu arhitectura deosebita si acoperisuri din piatra. Dupa Kazaviti mi-a placut cel mai mult. Sunt
multe taverne in Theologos care, se spune, folosesc numai alimente si condimente cultivate aici.
Ziua a patra a fost cea mai frumoasa pentru ca am descoperit Kazaviti, satul care mie mi-a placut
mult, mult. La intrarea in sat este un indicator la dreapta catre Manastirea Agios

Pantelimonas, construita ca o cladire in anul 1843 si transformata in biserica in anul 1987. Neam indreptat catre ea pe un drum de munte cu serpentine si o sosea foarte buna. Ne-am oprit de
mai multe ori pentru a admira peisajele superbe catre Prinos si Kavala. La manastire trebuie sa
suni la poarta, a venit o maicuta nu foarte prietenoasa, ne-a spus ca trebuie sa lasam absolut tot la
masina, telefoane, posete, orice, ne-a asteptat rabdatoare sa facem asta si cand nimeni n-a mai
avut nimic prin mana ne-a bagat in curte, ne-a imbracat si am vizitat vechea biserica si pestera cu
apa sfintita. N-am avut voie sa facem poze si n-am facut. Se spune ca in pestera in care este

un izvor cu apa sfintita (din care am baut si noi apa) s-a gasit o icoana a Sf Pantelimon si ca
in cinstea lui s-a construit manastirea. De la manastire am cumparat dulceata de nuci verzi (o cutie
de 1 kg-6 EUR) si am descoperit o fotografie a lui Arsenie Boca, la casa de bani. Maicuta ne-a spus
ca ea nu reusise sa ajunga in tara noastra, dar niste rude ale ei fusesera la Prislop si de la ele avea
fotografia.
Ne-am intors in Kazaviti, am parcat masinile putin dupa taverna lui Vasilis (cu mielul cel mai
bun), acolo unde sunt niste indicatoare catre zonele de interes din sat. Am ajuns la Piata cu

Platani, un superb loc de luat masa la umbra unor platani de sute de ani si am cautat Cafeteria
traditionala greceasca Anifori(sper sa nu-i fi pocit numele), pe care o zarisem pe un
indicator. Am gasit-o, am baut o cafea greceasca intr-un loc absolut deosebit, ne-am intors
la Piata Rodia si apoi am mers catrevechea moara. Un sat ex-tra-or-di-nar de frumos.

Ultimul contact cu muntii Thassos-ului l-am avut in ultima zi de sejur, cand am mers sa
vedem Lacul Maries si cascadeleaferente. Din Skala Maries se ajunge destul de usor in
localitatea-mama, Maries, pe un drum asfaltat, care urmeaza parcursul raului Melissa. Imediat
dupa intrarea in sat, se face in dreapta un drum spre lac si cascade, neasfaltat, de vreo 2 km,
presarat de-o parte si de alta cu stupi de albine si caprite topaitoare. Am lasat masina pe marginea
drumului, langa sandramaua unui nene care vindea miere cu tot felul de arome si care ne-a
atentionat binevoitor ca drumul e foarte rau mai departe, sa nu mai inaintam (sa ne oprim aici,
poate cumparam si ceva miere, am completat eu in gand.) Am coborat pe o potecuta pana la lac.
Greu de descris in cuvinte sentimentul cu care am ramas dupa cele cateva minute cat am privit
oglinda infiorata de un vanticel razlet, peste care plangeau ramurile salciilor, ascultand cantecul
vesel al paraiasului care se varsa in lac chiar acolo, la picioarele noastre! O lume de basm in
miniatura, parca eram in padurea piticilor!
Am pornit apoi in amonte, pe langa paraiasul cu pricina, pe care ne distram sa-l sarim cand pe-o
parte, cand pe cealalta, ne-am cocotat pe niste pietroaie, care formau un fel de baraj natural, am
trecut pe langa Pestera Elfilor (mult spus pestera, o gaura in munte, dar cunoastem cu totii
talentul grecilor de a-ti vinde orisice; de unde elfi in Grecia?!), apoi, dupa inca vreo suta de metri,
am zarit inca un lac micut in care se varsa prima cascada. Alt spectacol de vis! Trunchiuri de copaci
in toate directiile, pestisori zglobii inotand in apele limpezi, zgomotul apelor care se pravalesc! De
fapt, sunt 3 cascade inlantuite, pe cea de jos am admirat-o in toata splendoarea sa, desi nu e
foarte inalta, doar vreo 3-4m. La celelalte nu m-am incumetat, nu eram incaltata corespunzator si
sunt extrem de talentata sa calc aiurea. Am stat si m-am incarcat de toata acea minune de
priveliste, in timp ce Tati, Istetica si Baietel au explorat si restul de areal. Ne-am intors pe acelasi
drum la masina si, ce credeti? , ne-am trezit dintr-o data mai buni, atat de buni, ca am cumparat si
vreo doua borcane de miere de la nenea de va spusei! :))

Limenaria
Taverna "Kostis" unde, intr-adevar, impreuna cu taverna din Panagya si cu inca una din
Limenas, despre care voi scrie, mananci intr-un cadru traditional grecesc. Patronul te
intampina personal, da mana cu fiecare, iti ofera din partea casei aperitiv, desert si o
bautura, preturile fiind mai mult decat rezonabile iar atmosfera deosebit de placuta si
calduroasa.

Taverna Simi din portul vechi de langa primarie ne-a incantat si anul acesta cu
delicatesele grecesti si servirea ireprosabila.
Fabrica din Limenas s-a deschis in 2012 cu scopul de a deservi si capitala si partea de
nord a insulei. In zona pietonala a capitalei, pe strada "Dekatis Oktovriou", se afla
magazinul de vanzare- si aici exista un serviciu de reparatii si lustruire a bijuteriilor.
Langa magazin s-a deschis in 2013 "Iris Gold Outlet Store", care vinde colectiile vechi
cu reducere de pana la 50%.
Fabrica Iris Gold e asezata langa Limenaria, pe un deal asezat la 50 metri de mare, cu
vedere panoramica asupra Marii Egee si a muntelui
Athos. "IrisGold Jewellery Factory" este un complex vast, pe o suprafata de 4000
metri patrati, vizitat de peste 50000 turisti anual. Fabrica are 20 angajati si este deschisa
tot anul, iar in timpul sezonului turistic se organizeaza turul fabricii, insotit de ghid,
pentru grupuri programate, ca turistii sa vada bijutierii la lucru. Parcarea complexului e
spatioasa si pazita. Pentru turistii veniti fara masina langa complex este si o statie de

autobuz. In curtea amenajata cu flori, arbusti, copaci si ronduri de flori este si o cafenea
de unde poti admira la umbra copacilor plaja Limenariei si muntele Athos in departare.
Zona de display si vanzare are 450 metri patrati si expune peste 10000 piese, toate
proiectate si executate de Iris Gold. Gasesti bijuterii din aur de 14 si 18 carate, argint
925, ceasuri, pietre pretioase si semi-pretioase, perle si bijuterii din perle, brelocuri,
bijuterii pentru copii si suveniruri. Toti angajatii de la vanzare vorbesc engleza si
germana, iar unii mai stiu si ceha, sarba sau rusa.
Programul in timpul sezonului (lunile iulie august) este de la 9,30 la 22, in fiecare zi a
saptamanii.
Dintre atractiile orasului face parte si pestera de sub Palataki dar si "plaja minelor",
locul unde se afla minele abandonate. Pe faleza se afla si un muzeu folcloric dar si unul
privat, muzeul Papageorgiou. O multime de oameni se plimba seara pe faleza
urmarind, parca din mare, coasta si agitatia de pe mal.
Intr-o zi am facut cu masina un tur al insulei, unde am vazut aproape toate plajele, am
vizitat Manastirea Arhanghelul Mihail, satul traditional Panaghia si foata capitala a insuleiTheologos. Insula are doar 93 de km de tarm, inconjurati de ape.
In alta zi am plecat pe munte, in Kastro, care e considerata a fi o adevarata cetate
spirituala a celor din insula. Sfantul Athanasie este protectorul Limenariei. I-am multumit
si noi ca ne-a ocrotit sa ajungem pana aici, deoarece drumul pana acolo e mai mult decat
un cosmar!
Recomand [restaurantul? ] Molos, unde patronul Arghiri are un zambet pentru fiecare, iar
la final cate ceva din partea casei.
Recomand sa nu ratati croaziera, cu vaporasul lui Vasili, un grec insurat cu o romanca. Pt.
24 E. primiti micul dejun (paine, gem, ceai sau cafea), pranzul: frigarui cu salata si cel
mai important o cura de sanatate in mijlocul Marii Egee.
de asemenea recomand taverna Costas.
Plaje
Pentru cei care vor anul acesta 2015 sa mearg pe plaja Agios Ioannis, este inchisa.
In prima zi am fost pe plaja Golden beach unde am platit 5 euro ptr 2 sezlonguri si o
umbrela. Am fost servii la ezlong cu buturi racoritoare contra tipsului de rigoare. Plaja
este cu nisip fin i apa este lin, mai apar din cand in cand mici frunzulite prin apa de o
limpezime incredibil. Este cu adevrat un loc de neratat a avea curajul s spun c este
dac nu cea mai frumoas sigur a doua frumusete a insulei. In zona sunt numeroase
taverne, hoteluri si pensiuni o recomand ptr. cazare deoarece este amplasata la jumatate
distanei dintre Limena si Paradise beach si in imediata apropiere a satului Panaghia un
alt obiectiv de neratat.
Intinsa de fapt intre 2 localitati, Skala Panagia si Skala Potamia, plaja este preferata de
majoritatea romanilor si nu numai, fiind strajuita de zeci de dormitorii si mancatorii,
precum si multe alte facilitati de petrecere a timpului liber, precum locuri in care copiii se
pot distra, dar si ceva clubulete si barulete bune pentru distractia adultilor, mai ales

inainte de a avea copii. In spatele tuturor vegheaza, ca un parinte atotputernic, Muntele

Ypsarion, sufland delicat aer racoras spre plaja mangaiata de valurile marii. Nisip auriu,
intrare lina in apa, dar nu de-aia de te plictisesti mergand, nici urma de pietricica. La ora
cand am ajuns noi (tot 3,5-4 dupa-amiaza), nu era neam de sezlong liber, dar peste vreo
ora lumea a inceput sa mai plece si ne-am transmutat pe sezlongurile eliberate, fara sa
ne intrebe cineva de sanatate. Nota
In a doua zi am mers in Paradise beach i pur i simplu am fost fermecai de acest loc
minunat. Am platit 7 euro ptr. 2 sezlonguri si o umbrela. Nisipul este incredibil de fin iar
apa este mai limpede ca la piscina aproape c nu sunt valuri i apa este atat de lin c te
plictiseti pn reueti sa-ti uzi slipul (am 1,78 nu 3 m). O recomand din suflet tuturor
dar celor cu copii mici le spun c nu au voie sa rateze acest loc. Pe plaj exist un
restaurant cu umbrele din stuf iar in partea opus un grill cu umbrele din crp alb sau
albastr. La ambele buturile vile procurai singurei dup un drum prin nisipul ncins. V
recomand s stai la umbrelele de crpa ntruct mi sa prut mult mai proaspt
mncarea si mai bun aici cu toate c meniul este mai restrns dincolo (la restaurant)
am mncat un gyros si m am simit cam ru iar soia a gustat i nu a putut mnca. Pe
plaja exist toalete curate, market i o parcare pzit la care se ajunge dup ce se
coboar pe un drum neasfaltat dar destul de bun. Preturile la mancare si buturi sunt
acceptabile iar plaja este poate cea mai frumoas din insula. As spune c e un col de
paradis dar parc e mai mult de att! Nu o ratai!
Aflata in sud-estul insulei, aproape de localitatea Kinira, aceasta e considerata una din
cele mai frumoase plaje ale Thassos-ului, si pe buna dreptate. Noi am lasat masinile sus,
la sosea, coborand apoi pe un drum prafuit cam 10 minute pana la plaja, fiind depasiti
periodic de alte masini care coborau sau urcau urmate de un nor consistent de praf. La
dus nu prea ne-a pasat, urma sa ne spalam in mare, dar la intors si mai si urcam!
:(... De retinut ca exista parcare jos, la botul plajei, nu e musai sa faceti drumetia pe
care am facut-o noi, decat daca aveti maxime remuscari legate de masa de pranz pe care
tocmai ati dovedit-o
In a treia zi am mers la Aliki beach. Aici am gasit un peisaj frumos i cam att. Plaja
este foarte ngust si in pant astfel nct nu poi sta foarte bine pe sezlongurile oferite
gratis contra unei consumai de la barul uneia din numeroasele taverne ce au furat din
nisipul plajelor:). Nisipul i marea sunt cu pietre mici i mari dar netaioase la picioare.
Golful e superb ca peisaj si in apropiere sunt o carier de marmur antic i un sit
arheologic la care se poate ajunge dup ce se parcurge pe jos o crare. Apa e plin de
meduze incolore dar eu am avut "norocul" s gasesc una crmizie pe care am pus mna
i apoi m-am atins pe fa (ustura ingrozitor). La 12 am plecat inapoi la Paradise Beach
ns am luat sezlonguri la umbrelele de stuf cci mi sa prut mai fitos resturantul. Pe la
trei am fost s mncm i am luat un gyros de la care mi sa fcut ru toat ziua. Acest
restaurant ce pare curat si mai de fie o s vedei c e plin de pisici i o magazie de
pureci (un cine cu aspect de oaie) va recomand sa-l evitai i s mncai la micuul gril
din partea opus a plajei. Eu am fost super multumit acolo dei meniul e mult mai sumar
dar cel puin e proaspt. Recomand souflaky sau beyli pork.
A patra zi am fost la Mackryamos beach aici se pltete o tax de acces de 3 euro de
persoan i 7 euro pentru dou sezlonguri i o umbrela (surpriza dei e un complex
privat nu au msue pentru plaj, scrumier am luat dup o mas de la bar c nu am

vrut s arunc igrile prin nisip cu toate c aa ar fi meritat). Nisipul e fin apa e limpede
si lin sunt pe alocuri frunze in ap si cam atat nimic special cu exceptia unei zone
amenajate cu blocuri de marmur dar nimic spectaculos. Exista un beach bar cu preturi
ok i un restaurant, duuri, parcare nimic special. E un loc drgu de vizitat cnd vrei s
evadezi din paradis c aa e omul se satur si de prea mult bine. Lasand gluma la o parte
e ok dac ai copii si eti static nu vrei s iei zi de zi cu maina sau ai venit cu avionul
sau autocarul. E clar maine si poimine o s fie tot Paradise beach i Golden beach.
Vestita plaja Saliara sau Marmora/Marble beach din Thassos nu mai este ce era in trecut.
Anul acesta este neamenajata fara sezlonguri, muzica, bar etc. Constatarea de fata este
din 8 iulie 2014...
Nu ratai ultimele doua plaje (paradise si golden beach) satul Panaghia in rest ncercai ce
vrei voi eu unul nu recomand altceva c au greci tia nite porii aa mari c nu vreau
s mai mnnc carne crud i de la voi.
Ei, si a venit randul intalnirii cu Giola, ochiul zeilor saulacrima Afroditei! Minunata
piscina naturala, sapata intre stanci, alimentata periodic de valurile inspumate. Pe ea o
gasiti in partea de sud-vest a insulei, dupa ce treceti de Potos mai mergeti 8-9 km si,
inainte de a intra in Astris, in dreptul hotelului Aeria, fiti geana, ca va apare in cale un
indicator care va indruma in dreapta, spre Giola, 2km! Gata, de-acum v-ati lins pe botic
de asfalt, drumul e cu vai si dealuri, doar nu va imaginati ca e simplu sa accesati o
asemenea minunatie! Trebuie sa munciti oleaca, nenisorilor! Dar va invat eu o smecherie:
nu va lasati masina in parcarea de sus, desi umbra maslinilor ar putea sa va para
ademenitoare, nici in cea de la vreo 500m mai jos, unde se afla o cantina cu racoritoare
si sendvisuri, ci aveti nerv si mergeti incet-incet, dar sigur, umplandu-i de praf pe toti
fraierestenii (ca noi) care au pornit in drumetie pe propriile picioare, pana la locul de
unde incep terasele de calcar. Acolo se afla o parcare privata, nu stiu cat costa, dar cat ar
putea sa coste?! E si o sandrama, cred ca a tipului cu parcarea privata, unde puteti sa
va rehidratati corespunzator, daca ati neglijat aspectul. Apropo, nu neglijati aspectul!
Daca va aflati in miezul verii (mai-septembrie), daca decideti totusi sa porniti la drum per
pedes, luati cu voi cel putin un litru de apa (apa, nu altceva!) de caciula, acoperiti-va
inteligenta si abuzati de crema de protectie solara! Nu glumesc!
Coborand terasele de calcar alb care va duc spre Giola, veti intelege insa ca orice efort
merita sa fie facut pentru asemenea peisaj! Iar in momentul cand dati cu ochii de ea,
doar de ea, trebuie sa va opriti neaparat in loc, pentru ca, uitand sa respirati, creierele
voastre vor fi lipsite de oxigenul necesar pentru a da comenzile corespunzatoare
picioarelor voastre! Va reculegeti si porniti mai departe. Va lasati calabalacul pe o stanca
si va duceti spre partea de jos, dinspre mare, pe unde puteti intra lejer in piscina (o sa
fie mai greu sa iesiti, mai ales ca stancile sunt acoperite in apa de simpatici arici de
mare). Va acomodati cu apa calda, asta nu e greu, ca apa oricum e mai calda ca apa
marii, fiind incalzita toata ziua de Sfantul Soare. Piscina are forma ovala, cu diametrul
mare de vreo 10m si e adanca de 6-8m, dar apa e atat de limpede, incat vi se pare ca
puteti atinge usor fundul, ceea ce n-o sa se intample, chiar atunci cand o sa va luati
inima in dinti si o sa sariti de pe stancile inconjuratoare, intai de la 2m, apoi de la 4-5m,
iar la final de pe stanca cea mai de sus, de la vreo 10m! Deja ma priviti cu maxima
admiratie, simt asta! Si as putea sa va las sa credeti ce va place, dar nu-mi da voie
inima, asa ca o sa va dezamagesc si o sa va spun ca n-am facut toate astea, in fond sunt
o biata femeie (abia) trecuta de prima tinerete, marturisesc ca am stationat prozaic pe o

stanca, intr-o mana cu o berula hidratanta (aveam si apa de rezerva, nu sariti!), iar cu
cealalta mana pozand aripa tanara a tribului. Mi-a palpitat un pic inima cand l-am vazut
pe Baietel cocotat pe stanca aia de 10m (cine-i mama, stie ce vorbesc), dar m-am tinut
tare si, nu doar ca n-am facut istericale, dar am reusit chiar sa imortalizez momentul! Am
parasit Giola mandri fiecare in parte de performantele lui, imbogatiti cu cateva amintiri de
neuitat. Nota 20.
La Aliki Beach am revenit in aceeasi dupa-amiaza, de data asta reusind sa gasim locuri
de parcare relativ aproape de scarile care coboara din sosea, pe langa un supermarket,
pe plaja. Aceasta frumoasa, nisip fin, alb (praf de marmura), apa de un turcoaz ireal,
calda, cu intrare lina. Evident, super-aglomeratie, mai ales ca plaja nu e foarte mare.
Fortuna ne-a calauzit in continuare si am reusit sa gasim 4 sezlonguri disponibile, cate un
set pentru fiecare familie; noi eram 8 de toti, dar am zis bogaproste, oricum urma sa
stam mai mult in apa. Pretul a fost mai mare ca in alte parti, trebuia fie sa mancam de
pranz la taverna administratoare, fie sa consumam de vreo 20 euro. Am ales a doua
varianta, caci tocmai servisem pranzul in alta parte. Beach-boy-ul insa un nesuferit!
Spre seara, cand s-au eliberat sezlongurile din primul rand si am vrut sa ne mutam pe
ele, nu ne-a lasat! Din acest motiv sunt nevoita sa depunctez plaja :); nota -10.
Langa Aliki Beach va puteti intalni si cu istoria antica, sub formasit-ului
arheologic alaturat plajei, care se viziteaza gratuit, lucru pe care vi-l recomand din suflet!
Macar pentru a vedea lezpezile de marmura alba ca zapada prelingandu-se in marea
turcoaz!
Ultima plaja vizionata de noi a fost Metalia, intre Limenaria si Potos. Si la ea se ajunge
tot pe un drum de tara, dar mult mai soft ca cele catre Giola sau Saliara. Cadrul natural
deosebit, strajuit de o fabrica dezafectata de minereu. Nisip si pietre, intrarea in apa cu
pietre, 2 sezloguri cu umbrela=5 euro, cabina de schimbat hainele. Si, intr-o oarecare
proximitate, un amplasament reprezentand un zodiac format din lespezi de calcar alb,
asezate in cerc. Nota 9.
Dupa o vizita la Livadi, unde atunci cand am fost noi apa era foarte tulbure, am urmat
un indicator micut spre plaja Arsanaspe un drumeag pe muche de prapastie unde nu
puteau trece doua masini simultan. Am ajuns intr-un loc mai larg unde am parcat si am
coborat spre mare pe niste trepte cam abrupte sapate in pamant. Privelistea ce ni se
desfasura in fata ochilor e greu de descris in cuvinte si cred ca nici pozele nu pot reda
toata splendoarea acelui loc. O plaja micuta marginita de stanci, cu cateva umbrele de
stuf si sezlonguri insiruite si vegheate de sus de la inaltimea unui barulet unde o mana de
turisti serveau o bautura sau ceva preparate grecesti pregatite cu mult calm de catre o
doamna pe un gratar minuscul. Ne-am alaturat si noi dupa o baie in mare savurand un
souvlaki si o racoritoare, priveam in zare catre acel colt parca rupt din Rai. Dar sa
revenim, ca m-am lasat prada amintirilor legate de acel loc.

Maries
Am lasat la urma special Maries, pentru ca a fost cel mai frumos orasel pe care l-am vazut. Are
cam 50 de case, toate vechi, unele renovate... Strazile sunt ca in Santorini (cat sa incapa un
magarus si o caruta mica!) si toate in panta (urca sau coboara). Senzatia este ca te intorci inapoi
cu 100 de ani...

Am gasit, chiar la intrare, vechea agora ("old square"), singurul loc din oras care nu este in panta.
Pe aceasta agora, 3 taverne vechi-vechi si terasele a doua case (una dintre ele a preotului, un
batran fumos si parca de cand lumea acolo). Cele trei taverne aveau acelasi mobilier, scaune si
mese din lemn, dar scaunele aveau culori diferite pentru fiecare dintre localuri (una le avea rosii,
una albastre si una verzi). Am ras si ne-am adus aminte de Tache, Ianke si Cadar!
Ne-am oprit nehotarati daca sa bem sau nu o cafea si ne-a abordat un domn, care ne-a invitat la o
masa cu scaune albastre si, in scurt timp, am baut cea mai buna cafea la ibric din viata mea! Am
cerut cafea greceasca cu teama, eu stiind ca ei fac o zeama lunga si fara gust si am primit o cafea
incredibila!
Taverna se numeste Eirini, dupa numele sotiei domnului care ne-a interpelat. Eirini e o femeie
extraodinara, se vedea ca munceste mult, si o gazda impecabila!
Voi ncerca s spun dou vorbe despre Taverna Augustos situata in frumoasa localitate Theologos,
fost capital a Tasosului, orel cu rezonan e istorice.
Am fost acolo pentru prima dat n urm cu un an (iulie 2014) i am rmas plcut surprins de
preparate, atmosfer, muzic, servicii. Venisem tocmai de la Skala Potamia, deci parcursesem vreo
40 Km special pentru aceast tavern, despre care primisem referin e bune de la prieteni care
fuseser n anii trecui.
Anul acesta am repetat vizita, dar din Potos, deci de la o arunctur de b . Impresia a fost mai
puin bun dect cea de anul trecut: preparatele din miel n porii mai mici, parc nu a a de bune
ca anul trecut, preurile cam aceleai i asemntoare cu cele practicate de alte taverne, dar mai
ales, programul artistic parc ceva mai srac, cu mai puini artiti.
A cntat mai ales Augustos, frumos, e adevrat i a reuit s antreneze spectatorii la dans i
petrecere. La final se produce clasica spargere a farfuriilor i lumea pleac bine dispus.

Restaurant Koukoutsis Limenaria: Mancare

adevarat Greceasca
LIMANI (Limenaria): Peste proaspt perfect
gtit
ciorb de pete de la Limani.
Este vorba despre taverna Limani, situata vizavi de portul Limenariei. Aici gasesti produse
proaspete pescaresti foarte gustos gatite. Dealtfel, in port, in dreptul tavernei se pot vedea,
intinse, pentru a fi uscate la soare ,tentacule de caracatita.
Taverna, ultima pe linia falezei din Limenaria are ca proprietari 2 frai. Nikos asigur pe tele
proaspt (vizitatorul e invitat s i aleag din vitrin petele pescuit de diminea ). Tot el seara
cnt cu prietenii - rebetiko, muzica grecilor din Asia-Minor, o muzic n care Orientul se ntlne te
cu Occidentul.
Gavrilos controleaz buctria i pregtete delicii cum nu credeam c exist de i suntem mari
amatori de pete i credeam c le-am ncercat pe toate. Spanacul cu caracati , ciorba de pe te,

vatosul (petele raz) uor marinat, petele spad la grtar, creveii - totul e perfect iar pre urile
sunt mai mult dect accesibile.

Asterias [Limenaria], un restaurant cu gazde

primitoare
Restaurantul este chiar la malul marii
Mix fish-ul era chiar o portie uriasa ce cuprindea: 2 creveti mari, 2 x 3 pesti mici, o bucata de peste
spada, 3 scoici (cele mai bune pe care la-am mancat vreodata - se topeau in gura), calamari si
caracatita toate pane si cartofi prajiti.
Si ne-a mai explicat ca in fiecare seara gatesc o mancare specifica greceasca.
-am hotarat sa povestesc despre Hello, un fast food din Limenaria, Thassos. E adevarat cu
produse specific grecesti, dar tot un fast-food. Diferenta vine din comportament,