Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pornim din orasul Buzau, pe E 85 spre Focsani. La Maracineni facem stanga spre Sapoca. Din Sapoca
tinem Valea Slanicului si trecem pe drumuri judetene, pe rand, prin localitatile Beceni- Vintila Voda-
Manzalesti- Lopatari -Terca.
Din Lopatari mai sunt cam 8 km. De aici drumul se cam strica si devine hurducait, insa nu e impracticabil
asa cum mai scriu unii blogeri, se poate ajunge si cu o masina mai joasa. Ajunsi in Terca lasam masina pe
dreapta si trecem raul pe o punte
Nu sunt indicatoare spre focul viu, dar daca intrebi localnicii precis te vor indruma, ba chiar se vor
oferi drept calauze. Sunt doua cai de acces: prin zona abrupta cu pante de 45 grade sau prin padurice,
peste fanete si parleazuri. Recomand a doua varianta, e mai usoara. Urcam cam 30-35 minute, dar daca
sunteti cu copiii- ceva mai mult.
La un moment dat, cand nici nu mai crezi ca o sa ajungi…dai de o portiune maronie cu pamant ars, nu
foarte mare, din care tasnesc flacarile „vii”.
Chiar daca esti dezamagit de urcusul greu si anevoios, nu fi descurajat, privelistea de sus e uimitoare, iar
focurile care ies din pamant dau locului un aer mistic, de legenda.
Focul viu, la romani este considerat protectorul tuturor animalelor si se sarbatoreste pe 23 aprilie, in ziua
de Sfantul Gheorghe.
Flacarile nu au decat 20 -30 cm in inaltime, am auzit insa, ca pot atinge si 1 m. Probabil in functie de
presiunea cu care ies gazele. Sunt mult mai spectaculoase pe timp de noapte.
Am venit, am vazut, ne-a placut si acum…hai la vale!
Paclele Mari de fapt sunt mai mici…dar se numesc asa din cauza platoului mai intins. Aici se plateste la
intrare, iar vulcanii sunt ingraditi si paziti bine. Daca e week-end e si aglomerat, abia daca ai unde lasa
masina. Intalnim si foarte multi turisti straini.
Plecam de-aici cu suveniruri fel de fel, ca deh! trebuie sa faca si ei niste bani, nu? O luam inapoi pe
celalalt drum de piatra, spre Paclele Mici. Partea proasta e ca nu sunt indicatoare spre ei, dar stii ca ai
ajuns, atunci cand pe stanga ai dat de o sonda cu niste rezervoare de petrol. Pe dreapta era atunci o
stana.
Lasam masina pe dreapta si o luam pe deal in sus pe langa stana. Avem de strabatut aproximativ 500
metri. Putem urca si cu masina, daca e de teren.
Odata ajunsi constatam ca nu exista nicio legatura a locului cu numele de Paclele Mici. Vulcanii sunt mult
mai inalti si mai mari in diametru si parca si platoul e mai intins. Aici chiar ai ce sa vezi si poti fi doar tu,
singur cu peisajul selenar.
In zona Scortoasa – Berca -Arbanasi sunt trei platouri cu vulcani noroiosi. Pe langa Paclele Mari si
Mici mai sunt si Paclele de la Beciu, dar acestea sunt mult mai mici, iar accesul la ele se face foarte
greu, pe un drum forestier care nu prea mai e practicabil. Am incercat sa ajungem si la ele, dar nu am
reusit, asa ca iata doar poze de undeva de pe un drum de sus.
Barajul Siriu
Barajul Siriu se afla la 80 km dinspre Brasov catre Siriu si tot cam atat dinspre Buzau catre
Siriu. Este situat in comuna Siriu, langa localitatea Lunca Jaristei. Drumul pana la baraj este
bun si este accesibil tuturor autovehicolelor. Se urca greu pe serpentine dar peisajul face tot
deranjul!
Inainte de baraj, cand vii dinspre Buzau, pe ultimul drum care se face in dreapta, se urca
spre Cabana 14 Scaune. Pe partea stanga a drumului gasim si locuri unde putem amplasa
cortul fara probleme.
Biserica sapata in stanca numita Culmea Martiriei, se afla in satul Alunis, iar pana la ea se
poate ajunge cu masina. Insa, se urca foarte greu pe un drum din pietris. Daca tineti mai
mult la masina o puteti lasata jos, iar de unde se termina asfaltul, sa urcati aprox. 1 km pe
jos.
Altarul, naosul si pronaosul bisericii sunt sapate in piatra, iar la exterior are un pridvor din
lemn, care a fost adaugat mult mai tarziu. In interiorul bisericii descoperim o fereastra in
perete, in spatele careia, aflam cu mirare, ca s-ar afla un tunel ce ajunge in muntii Bucegi…
Deasupra stancii in care este sapata biserica, dupa un urcus abrupt (de incercat numai cu
incaltari adecvate), gasim un jilt din piatra numit „scaunul lui Dumnezeu”. Semne in stanci
In aceeasi stanca in care este sapata biserica se gasesc si mai multe chilii. Pot fi
descoperite pe rand, in urcusul spre „scaunul lui Dumnezeu”. Interior chilii
Pentru a vedea insa, cea mai interesanta parte a tinului, adevaratele comori ascunse aici,
urmam un traseu pe jos si in aprox 30 min, ajungem in Tara Luanei. Intram cu adevarat intr-
o alta lume.
Pe partea cealalta a stancii unde este sapata chilia, se afla o fereastra,o posibila poarta
spre o alta dimensiune…
Fundul Pesterii se afla la aprox. 200 m de chilia lui Dionisie.Grota este inchisa, fiind
considerata sit arheologic. In aceasta grota se vad scrijelite in piatra o multime de pumnale,
varfuri de sageata si de lance. Toate acestea par sa ilustreze intr-adevar un razboi, un atac,
poate chiar cu trambe de foc…Inclusiv cercetatorii au confirmat ca la jumatate de metru sub
pamant exista un strat de arsura, care nu ar putea aparea decat in cazul unui atac nuclear la
suprafata. Asta ar explica si aparitia chihlimbarului in zona, acesta formandu-se din rasina
de brad incinsa la peste 6000 de grade.
Peretii asezarilor rupestre contin dovezi care atesta faptul ca au fost locuite inca din
preistorie. Se crede ca cea mai veche este Pestera lui Iosif care dateaza din sec. IV î.e.n.
Aceasta se gaseste la 3 km de satul Nucu, la 5-10 minute de Fundul Pesterii si este cea mai
impozanta si cea mai bine conservata.
La aprox. 4,5 km de satul Nucu, dam de ansamblul format din Agatonul nou, Agatonul vechi
(Daramatura)si Crucea lui Agaton (Crucea Spatarului) aflate la mica distanta unele de altele
Stanci impozante. Una dintre ele seamana cu un chip de dac. Deasupra lor gasim
Agatoanele: Agatonul nou si Agatonul vechi sau Daramatura
\
Crucea Spatarului se spune ca a fost adusa aici cu 12 perechi de boi, insa nu prea se stie
cum au urcat ei pana aici…
De la cruce plecam spre Țurțudui, locul unde in trecut se gasea o piramida pe care ar fi
aterizat navele extraterestre. Aflam de la ghidul nostru ca aici au disparut doi oameni, in
perioada comunista (1980 parca…), in timp ce faceau cercetari. Pentru ca nimeni sa nu mai
poata ajunge in varf, piramida a fost dinamitata, iar copacii au fost taiati si lasati acolo pentru
a fi impiedicat accesul. Inaintam cu greu printre copacii taiati si ajungem in varful
Țurțuduiului (1200 m altitudine) Peisajul e uimitor!
Ne intoarcem, condusi de ghid, pe un drum mai usor de parcurs si ajungem din nou in sat.
Daca alegeti sa mergeti in aceasta excursie, trebuie sa luati in calcul urmatoarele: Pentru a
vedea intregul areal, va trebuie 7-8 ore, traseul e marcat numai pe alocuri, uneori se trece
prin gradinile oamenilor, va puteti rataci usor fara calauza, drumul e greu, deseori trebuie sa
te tii de copaci sau sa te sprijini in maini pt a continua urcusul, nu aveti semnal la telefon
decat pe culmile mai inalte, exista posibilitatea sa va intalniti cu ursul…iar asezarile rupestre
sunt dispersate prin padurile din zona.
Pentru a iesi cu bine din aceasta aventura, nu plecati singuri! Alegeti sa platiti un ghid care,
nu numai ca va fi calauza, ci si un izvor nesecat de povesti (credibile si mai putin
credibile) despre fiecare particica din acest tinut misterios, plin de incarcatura istorica.
In aventura noastra prin Tara Luanei am fost insotiti de calauza locala, Diana Gavrila, care
poate fi gasita la tel: 0749 680 580 sau 0238 522 750 inclusiv pe internet:
calauzainmuntiibuzaului.blogspot.com Pe noi ne-a cucerit complet cu multitudinea
informatiilor pe care le detine si am ramas cu convingerea ca este un adevarat urmas al
batranului Rege Luana:) Sa aveti vreme frumoasa si drum bun spre Tara Luanei!