Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VÂRSTA A TREIA
Obiectivele modului:
1
Statisticile afirmă că populaŃia de peste 65 de ani reprezintă în prezent cam 13%
din populaŃia Globului (în condiŃiile în care în 1950 reprezenta doar 7%), preconizându-
se o creştere a procentajului în următoarele decenii. Dacă la începutul anului 2000 în
SUA erau 34.5 milioane persoane de peste 65 ani, se estimează că în anul 2030 vor fi
aproximativ 70 milioane.
Chiar dacă în SUA sau Japonia, de exemplu, persoanele de peste 80 ani par a se
menŃine într-o formă fizică bună, asigurarea unei veritabile calităŃi a vieŃii
presupune rezolvarea unor probleme neurologice sau psihiatrice, care sunt generate adesea
de boli vasculare sau tulburări degenerative ale creierului.
Acesta este şi motivul pentru care, de exemplu, revista "Geriatrics" şi-a propus
să abordeze extensiv în 2002 problematica creierului, a tulburărilor care survin la vârste
înaintate: epilepsie, delir, anxietate, tulburări de somn, tremur, durere neuropată, abuz de
substanŃe. Multe dintre aceste tulburări au un impact masiv asupra calităŃii vieŃii la vârsta
a treia (Weinberger & Marin, 2002).
Accidentele vasculare cerebrale Principala cauză a handicapurilor fizice şi
intelectuale, a treia cauză de mortalitate
Contribuie la declinul cognitiv chiar şi atunci
când nu există semne evidente de deficit
neurologic
Delirul
Abuzul de substanŃe
Problemele motrice Limitează activităŃile zilnice
Descurajează contactele sociale
Handicapurile fizice
Tremurul
Boala Parkinson
Tulburările de somn Interferează cu calitatea vieŃii şi
funcŃionarea cognitivă
Există, mai rar, şi stereotipuri pozitive la fel de nerealiste legate de vârsta a treia,
aceasta fiind văzută ca "vârstă de aur" a păcii, mulŃumirii, relaxării.
3. Tipuri de îmbătrânire
Gerontologii afirmă că mulŃi dintre cei care au astăzi 70 ani gândesc şi acŃionează
aşa cum o făceau cu 2-3 decenii în urmă persoanele de 50 ani. Din acest motiv se
vorbeşte despre două categorii de bătrâni (Neugarten & Neugarten, 1987):
auditive
- probleme de identificare a stimulilor auditivi mai ales atunci când există un "zgomot de
fond" sau distractori
- doar un mic procent dintre bătrâni folosesc aparat auditive; acestea au însă dezavantajul
de a amplifica zgomotul de fond
GUSTATIVE
OLFACTIVE
- şi aici un declin constant, între 60 şi 80 ani, posibil datorat atrofierii bulbului olfactiv
- 4 din 5 persoane de peste 80 ani au probleme majore în sfera olfactivă, sesizând doar
mirosuri de intensitate foarte mare
TERMICE
- adaptare mult mai lentă la frig sau la cald , creşte riscul de îmbolnăviri
d) modificări psihomotorii
- mult mai ineficientă coordonare senzoriomotorie, ceea ce creşte riscul de accidente (de
exemplu, accidente rutiere)
- părul e subŃire şi albit; regiuni noi în care apare pilozitate – pe faŃă la femei, în
pavilioanele urechilor la bărbaŃi
B. Modificări cognitive
Declinul cognitiv pus mai ales pe seama încetinirii timpului de reacŃie şi scăderii
capacităŃii de procesare a materialului nefamiliar (mai ales nonverbal), precum şi a
dificultăŃilor în manipularea materialului complex.
a) AtenŃia
c) Limbajul
O sarcină tipică de fluenŃă verbală este cea de a " spune toate cuvintele ce-Ńi vin în
minte" fie după un criteriu ortografic (ex: toate cuvintele care încep cu litera A), fie
semantic (ex: o categorie semantică – toate numele de animale). Se susŃine totuşi
că memoria semantică rămâne intactă.
d) Memoria
- memoria de scurta durata: pare de asemenea intactă (până la 20 s !!!), deşi creşte timpul
de reacŃie
- memoria de lunga durata (episodică): pentru activităŃile relativ recente suferă un declin,
pentru evenimentele din trecut este destul de bună
Răspunsul adus la aceste întrebări de Baltes şi colaboratorii săi (1990) este unul
intrigant.
DefiniŃia dată înŃelepciunii de către acest grup de cercetători este aceea de « expertiză
în planificarea vieŃii, managementul vieŃii şi reconsiderarea / privirea retrospectivă
asupra vieŃii ». Acest tip de cunoştinŃe ar permite o înŃelegere superioară a dezvoltării
umane, şi o judecată de excepŃie asupra problemelor de viaŃă dificile. Un răspuns înŃelept ar
părea să fie acela care ia în calcul multiplele aspecte ale situaŃiilor de viaŃă, recunoaşte că
nu există o soluŃie care să fie cea mai bună, invariabil, pentru orice individ, şi
acceptă că viaŃa este impredictibilă.
a) Ieşirea la pensie
Acest eveniment se produce nu atât pentru că persoana respectivă este
incompetentă, ci mai ales din raŃiuni economice - pentru că salariul pe care ar trebui să îl
primească o persoană mai în vârstă, mult mai calificată, ar fi prea mare...
Pensionarea nu afectează sănătatea fizică, dar îşi pune amprenta asupra dezvoltării
mentale (putând provoca depresie, nevroze obsesiv-compulsive, simptome fizice).
b) RelaŃiile personale
Familia rămâne sursa principală de suport emoŃional. Se întâmplă, în
cazul familiilor extinse, tradiŃionale, să coexiste mai multe generaŃii (4-5), ceea ce
bineînŃeles creează nu doar surse de satisfacŃii ci şi o serie de tensiuni. O serie de
probleme rămase deschise sunt provocări ale acestei vârste.
Pentru persoana în vârstă apariŃia unor noi membri – nepoŃi, strănepoŃi – se
însoŃeşte de pierderea altor fiinŃe dragi (soŃ, soŃie, fraŃi).
RELAłIILE MARITALE · fericire maritală sporită faŃă de perioada anterioară
şi ulterioară (mai mare între 63-69 ani decât după 70
ani), rată scăzută a divorŃurilor
· problemele pot să apară, de exemplu, dacă soŃia
continuă să lucreze, iar soŃul deja este pensionat
· supravieŃuirea după moartea soŃului /soŃiei este
dificilă – aduce lipsa de structură a vieŃii,
convingerea că "nu mai eşti important pentru
altcineva"
· bărbaŃii se recăsătoresc într-o proporŃie mult mai
mare, femeile rămân văduve
· în lipsa partenerului, cea mai bună ajustare se face
prin implicarea în noi roluri şi în activităŃi multiple
RELAłIILE CU FRAłII · sunt mai strânse, mai ales cele dintre surori
Din punctul de vedere al lui Erikson, vârsta a treia aduce cu sine un nou conflict
care se cere soluŃionat – integritate versus disperare. Pentru a-şi putea accepta propria
moarte, persoanele în vârstă trebuie să îşi accepte viaŃa aşa cum au trăit-o. Aceste
persoane se luptă să dobândească un sentiment de integritate, de coerenŃă şi
de completitudine a propriei vieŃi. Cele care reuşesc să găsească o ordine şi un sens în
ceea ce au trăit ating mult dorita înŃelepciune. După Erikson, aceasta presupune a
nu avea regrete majore în legătură cu ceea ce ai făcut sau ceea ce ai fi putut să faci. În
al doilea
rând, a accepta că părinŃii tăi au făcut tot ce au putut pentru tine şi te-au iubit, cu toate
imperfecŃiunile lor. În plus, presupune a-Ńi accepta moartea ca sfârşit inevitabil. Cu alte
cuvinte, a accepta imperfecŃiunea ta, a părinŃilor tăi şi a vieŃii.
Cei care nu ating această stare de acceptare sunt copleşiŃi de disperare, deoarece
realizează că le-a mai rămas foarte puŃin timp de trăit. Dar deşi integritatea trebuie să fie
mai "puternică" decât disperarea, Erikson crede că o anumită doză din aceasta din urmă
este inevitabilă. Oamenii au nevoie să "jelească", să trăiască o stare depresivă, legată nu
doar propria lor nenorocire şi şansele pe care le-au pierdut, ci şi de vulnerabilitatea şi
caracterul tranzitoriu al vieŃii umane.
Dar vârsta înaintată este şi un timp al jocului, al recâştigării copilăriei, în care
creaŃia, chiar dacă nu biologică, ci doar mentală şi imaginativă îşi găseşte loc.
O perspectivă oarecum apropiată este cea a lui Robert Peck (1955), care a atras
atenŃia asupra celor trei ajustări majore pe care trebuie să le facă persoanele de vârsta a
treia.
1. O definire mai largă a propriei persoane versus preocuparea (exclusivă) pentru
rolurile profesionale.
Cu alte cuvinte, presupune depăşirea concepŃiei "Sunt o persoană valoroasă atâta
timp cât lucrez" înlocuind-o cu "Pot fi valoros în multe alte feluri; pentru că pot să
îndeplinesc mai multe roluri, înafara celor profesionale, şi pentru că sunt ceea ce sunt!"
Cei care au ieşit la pensie au nevoie să se auto-exploreze, şi să înlocuiască
orientarea către muncă, substituindu-i alte activităŃi. Sunt şanse mult mai mari ca ei să se
păstreze activi, dacă pot fi mândri de propria persoană, dincolo de muncă.
2. TranscendenŃa corpului versus preocuparea pentru corp.
Declinul fizic creează această nevoie de depăşire a preocupărilor legate de propriul
corp şi găsirea altor surse de satisfacŃie. De exemplu, focalizarea pe relaŃii sau pe
activităŃi care nu cer o sănătate perfectă ajută la o mai bună ajustare.
3. TranscendenŃa propriului ego versus preocuparea pentru ego
Probabil cea mai dificilă dar poate ajustarea crucială pentru individ, este cea de a
trece dincolo de preocuparea pentru sine şi pentru propria viaŃă şi de a
accepta certitudinea morŃii. Cum poate fi posibil ca cineva să îşi accepte cu
seninătate propria moarte? Prin recunoaşterea faptului că a realizat ceva până acum, că
ceva ce va rămâne în urma sa – proprii copii, relaŃiile personale, contribuŃia faŃă de
societate. Această transcendenŃă a egoului este posibilă deci atunci când faci ceva pentru
binele celorlalŃi.
Pentru persoanele cu probleme de vorbiŃi mai tare decât în mod normal, fără a striga
auz exprimaŃi-vă clar
vorbiŃi mai rar decât o faceŃi de obicei
staŃi la aproximativ 1 m -1.5 m de persoana
în vârstă, în lumină bună – astfel ea poate folosi
mişcările buzelor şi gesturile dumneavoastră
drept "cheie" de descifrare a cuvintelor
nu mâncaŃi, nu mestecaŃi şi nu vă acoperiŃi
gura în timp ce vorbiŃi
nu lăsaŃi să meargă simultan radioul
sau televizorul
dacă cel care vă ascultă nu înŃelege,
reformulaŃi simplu şi scurt ceea ce doriŃi să
spuneŃi
Pentru persoanele cu probleme luminaŃi puternic, mai ales scările, sau
vizuale colŃurile coridoarelor
încercaŃi să vedeŃi cum se poate face ca
de exemplu cartea sau ziarul să luminate optim
nu acoperiŃi cu nimic podeaua
nu rearanjaŃi mobila sau obiectele din încăpere
renunŃaŃi la obiectele care nu sunt absolut
necesare
marcaŃi cu culori vii obiectele care sunt utilizate
des
puneŃi la îndemâna celor vârstnici o lupă sau
o lanternă mică
Şi, în general, încercaŃi să fiŃi un bun ascultător. Dacă o persoană în vârstă doreşte
să vorbească, urmăriŃi-l cu atenŃie mare, chiar dacă aŃi mai auzit povestea (chiar
cu 5 minute înainte...). AscultaŃi "dincolo de cuvinte", inclusiv lamentările. Şi nu
vă simŃiŃi dator neapărat să "faceŃi ceva".
Cu cît o persoană îmbătrâneşte mai mult, cu atât ea este victima mai multor
stereotipuri negative. Totuşi, în ciuda prejudecăŃilor existente, persoanele de vârsta a
treia sunt mult mai capabile şi în majoritatea cazurilor active până foarte târziu.
Îmbătrânirea poate fi un proces normal, fiziologic, inevitabil – îmbătrânirea primară,
sau se poate asocia unor boli – îmbătrânire secundară. Se consideră că există o
"prăbuşire" a abilităŃilor cognitive care prefigurează momentul morŃii –
îmbătrânire terŃiară. Majoritatea teoriilor îmbătrânirii se împart în două
categorii: teorii ale îmbătrânirii programate şi teorii ale deteriorării. La vârsta a treia
se produc o serie de modificări morfologice, microscopice şi biochimice ale creierului;
apare un declin al abilităŃilor senzoriale şi perceptive; se înregistrează deficite
psihomotorii şi alte modificări fizice. Din punct de vedere cognitiv este afectată
mecanica sau inteligenŃa fluidă, dar se menŃine pragmatica sau inteligenŃa cristalizată.
Scad viteza de reacŃie şi capacitatea de procesare a materialului nefamiliar sau
complex. AtenŃia, funcŃiile executive, memoria de lucru par a fi mai puŃin
funcŃionale. Memoria episodică pentru evenimentele recente suferă un declin, dar este
foarte bună pentru evenimentele din deceniile 2 şi 3 ale vieŃii personale. Din punct
de vedere social, pensionarea are un impact semnificativ, dar nu fatal asupra vieŃii
personale. RelaŃiile sociale continuă să funcŃioneze şi să se îmbogăŃească. Există
sarcini adaptative specifice vârstei a treia – depăşirea definirii propriei persoane prin
muncă, depăşirea preocupării pentru propriul corp şi depăşirea preocupărilor
centrate pe propriul ego. Există modalităŃi de optimizare a calităŃii vieŃii
persoanelor în vârstă.
Lucrare de evaluare