Vârful Arjana Din Munții Cernei

Eram la jumătatea vacanței în Munții Cernei-Mehedinți, iar vremea se arăta destul de

bună. Așa că n-am ezitat în alegerea traseului și ne-am îndreptat către Vârful Arjana.

Asta deoarece Arjana are 1511 m altitudine și este printre cele mai înalte vârfuri din

Munții Cernei. Mai mult, traseul este destul de lung, așa că aveam nevoie de o zi fără

prea multe precipitații ca să-l putem duce la bun sfârșit.

Multe persoane confundă Vârful Arjana cu Zascol, care se află în traseul de creastă. Până

recent, și indicatorul te inducea în eroare. Spre deosebire de Zascol, Vârful Arjana este

accesibil pe o potecă nemarcată ce pornește din traseul de creastă.

Există 2 intrări în traseu: una de la Motel Dumbravă, iar alta de la Podul Țăsnei.

Noi am ales-o pe cea de-a doua și am mers cu mașina din Băile Herculane până la Podul

Țăsnei. La pod există și două zone de parcare, una mai mică chiar la intrarea în traseu și

una mai mare la vreo 30 m mai sus.

Șoseaua merge pe malul Cernei, iar ca să ajungi în Munții Cernei trebuie să treci apa.

Podul peste Cerna este destul de solid, cu traverse de lemn, așa că nu vă faceți griji.

Trebuie doar să fiți atenți să nu alunecați dacă lemnul este ud.

Date tehnice
Noi am extins un pic circuitul ca să vedem cât mai multe dintre sătucele destul de izolate

din Munții Cernei, așa că traseul nostru a arătat așa:

Traseu: Podul Țăsnei – Biserica din Dobraia – Șaua Prislop – Vârful Arjana – Șaua

Prislop – Prisăcina – Biserica din Dobraia – Podul Țăsnei

Distanță: 21,7 km

Diferență de nivel: 1457 m

Durată: 8h25 (4h10 pe urcare și 4h15 pe coborâre)

Podul Țăsnei – Dobraia

După ce am trecut podul am luat-o pe un drum forestier pe care n-am mers însă foarte

mult pentru că a trebuit să îl părăsim și să urmăm poteca. Este bine să aveți instalată o

aplicație care să vă localizeze prin GPS ca să puteți să vă orientați mai ușor pentru că nu

sunt prea dese marcajele pe aici. Ce am folosit noi până acum și a fost ok: Munții Noștri,

Mapy.cz și OsmAnd.

După vreo 15 minute am intrat și în pădure și ne-am întâlnit cu marcajul care venea de la

Motel Dumbravă. Poteca urcă aproape continuu și, având în vedere că atunci când am

fost noi a plouat aproape zilnic, era ceva noroi. În scurt timp însă am ajuns într-o zonă

deschisă de unde a început să se vadă și creasta, adică Vârful Zascol.

După 1h40 de la intrarea în traseu am ajuns la Biserica din Dobraia. Biserica este foarte

micuță și era închisă. Locul este însă pitoresc, așa că am făcut o scurtă pauză cât să ne

tragem sufletul și să admirăm peisajul.

Dobraia – Șaua Prislop
De la Bisericuța din Dobraia ne-am continuat urcușul către creastă. Dar până acolo

trebuia să ajungem în Șaua Prislop.

De unde la bisericuță peisajul era deschis, la scurt timp după ce am trecut de aceasta, de

cele câteva case din sat și un mic glamping, am intrat din nou în pădure. Dar nu pentru

mult timp.
De fapt cam tot traseul până în Șaua Prislop a fost când prin pădure, când prin câmp

deschis. Iar atunci când se deschidea peisajul, aveam vedere directă către Zascol și, în

spatele lui, abia zărindu-se, Vârful Arjana.

În Șaua Prislop am ajuns după 3h10 de la plecare, adică am mai făcut 2h30 de la

Bisericuța din Dobraia. Aici am făcut o scurtă pauză cât să mâncăm ceva, după care am

pornit iar la drum.

Șaua Prislop – Vârful Arjana

Și am intrat, bineînțeles, din nou în … pădure :)). Nu pentru mult timp însă pentru că am

ieșit destul de repede în gol alpin. Am mai urcat un vârfuleț și am dat de traseul de

creastă.

De aici ai vederi ample către abruptul Mehedinților dar și înspre creasta Munților Cernei.

Peisajul este foarte frumos și sălbatic.

Ca să ajungem pe vârf noi am lăsat în stânga traseul de creastă care urcă pe Vârful Zascol

și ne-am îndreptat spre dreapta, pe o potecă nemarcată care duce spre Vârful Arjana.

Nu vă faceți griji cum că n-ați nimeri traseul. Poteca este destul de bine formată, iar

vârful se vede în față. La un moment dat ajungi pe o creastă destul de îngustă și plină de

bolovani dar foarte pitorească.

Am ajuns pe Vârful Arjana după 4h10 de la plecare, cu mici pauze la Biserica din

Dobraia și în Șaua Prislop.

De aici se vede și Vârful Biliana (1362 m) dar și creasta dintre Vârful Zascol (1491 m) și

Biliana. Creasta este destul de accidentată și neasigurată. Noi neavând foarte mult timp la

dispoziție (cât să încercăm escaladarea ei fără presiunea timpului), am ales să ocolim

porțiunea aceasta și să ne întoarcem în Șaua Prislop.

Coborârea spre Prisăcina
La coborâre nu numai că am putut admira creasta în tihnă, ci am încercat să identificăm și

traseele făcute sau plănuite în Munții Mehedinți: Vârful lui Stan, unde fuseserăm în prima

zi, Cheile Țăsnei și Crovurile, unde urma să ajungem în zilele următoare.

Foarte frumos traseul, deși pe noi ne cam pișca vântul și nici norii negri nu prea ne

dădeau pace.

Odată ce am părăsit însă traseul de creastă am mers întins până în Șaua Prislop, unde am

ajuns după aproximativ 1h30.

Și pentru că încă nu era foarte târziu, am decis să schimbăm un pic traseul de întoarcere și

să mergem prin Prisăcina. N-a fost cea mai bună alegere pentru că e destul de lung și cu

peisaje similare celor pe care le văzuserăm deja.

Am coborât mai întâi prin pădure și am mers ceva până în Prisăcina. Am ajuns aici la

16.45, în condițiile în care am intrat în traseu la 10.40. De aici mai aveam însă ceva de

mers până în Dobraia, iar drumul era destul de noroit.

Sătucul este frumos, cu vedere către Munții Mehedinți și case răsfirate pe dealuri. Până

aici sunt însă drumuri de acces (forestiere), așa că nu e chiar atât de izolat cum sunt Ineleț

sau Scărișoara.
Prisăcina – Dobraia – Podul Țăsnei
Drumul între Prisăcina și Dobraia este forestier și nu foarte pitoresc. Pe tot traseul am

întâlnit o groază de porți de lemn. Pe unele le-am găsit închise, pe altele larg deschise.

Noi le-am lăsat așa cum le-am găsit, ceea ce vă sugerez și vouă.
Odată ajunși la Bisericuța din Dobraia am reintrat pe traseu cunoscut și de data asta am

profitat din plin de pomii fructiferi găsiți pe drum. Fiind toamnă, am dat peste pere căzute

din pom din care am adunat și noi câteva, peste nuci, mere și porumbe. Toate foarte

gustoase :).
 Porumbe

Am ajuns la mașină la ora 19.00, după 8h20 de traseu. Încă nu se întunecase complet, dar

luminozitatea scăzuse destul de mult.

Ne-am întors la cazare, unde după masă am profitat de o baie în piscina cu apă termală și

ne-am pregătit pentru următoarea zi, în care urma să urcăm pe spectaculoasa Potecă a

Pisicii spre Vârful Domogled.

Așa că stay tuned pentru următorul jurnal de călătorie!