15 iulie 2017

Draga Jurnalule,

Astazi vreau sa-ti impartasesc o experienta inedita de care am avut parte pe meleagurile
austriece. Mai exact în Kaprun, unde am petrecut 5 zile pline de aventuri la începutul lui iulie
2017. Au trecut 3 zile de cand am revenit si am zus ca e momentul sa-ti scriu, pentru ca totul este
proaspat, iar clipele petrecute acolo imi transmit aceeasi emotie si acum, doar cand ma gandesc!
A fost extraordinar!

Ce-am găsit acolo? Oameni prietenoşi şi calzi (cu mici excepţii). Transport pe cablu (funcţional)
cât nu există în toată România. Cabane curate şi cochete cum doar în visele mele (fiţoase) am
crezut că există. Și, mai presus de toate, un curcubeu atât de viu colorat cum n-am văzut vreodată
în viaţa mea.

Dar hai s-o iau cu începutul şi să-ţi povestesc ce am făcut noi în cele 5 zile în Kaprun şi
împrejurimi, poate găseşti ceva de “împrumutat” :).

Am ajuns în Kaprun în cea de-a 7-a zi a periplului nostru austriac, după ce am trecut prin Viena,
Salzburg şi am făcut o scurtă escală în Bavaria. Ne-am cazat la un fel de pensiune, Eichkatzerl,
unde condiţiile au fost modeste dar am avut avantajul cardului de vară Zell am See – Kaprun.

Ce este Zell am See – Kaprun Summer Card

Aşa cum îi spune numele, este un card . Ce îl face aşa de special?

În primul rând, faptul că îl poţi primi doar de la anumite unităţi de cazare partenere. Nu se poate
cumpăra separat.

Îţi oferă acces gratuit la transportul pe cabul în zonă și la autobuzele care merg către obiectivele
turistice cele mai cunoscute. Cu acest card poți merge gratuit în croazieră pe lacul Zell, poți vizita
muzee şi alte atracţii din zonă şi beneficiezi de reduceri la unităţile partener. Cu acest card,
autobuzele locale costă 1 euro călătoria.
5 zile pline de experienţe savuroase
Să vă spun un secret: am avut oareşice emoţii cu acest concediu. De ce? În iarna lui 2017 mi-au
aparut niste probleme de sanatate si nu stiam daca voi mai putea merge.

Râdem, glumim, dar a fost o durere cruntă pe care nu vă doresc să o experimentaţi. În plus, la
momentul concediului din Austria eram în plină recuperare. De unde şi temerea mea că nu o să
reuşesc să urc pe munte. Pentru că ce am uitat eu să vă spun e că în cele 5 zile am profitat atât cât
am putut pentru a face şi ceva trasee montane.

Dar… puteţi să mă felicitaţi! Nu numai că am reuşit să urc (nu, nu ca pisicile în copac, am şi

coborât 🙂 ) ), dar mi-am luat şi insignă de hiking. Parol! Iată și dovada:

Ce-am făcut ca să iau insigna? În primul rând, a fost ideea sotului, care a luat pliantele de la
pensiune (le găsiţi şi la biroul de turism) pe care a trebuit să strângem ştampile de la mai multe
cabane şi restaurante din zonă.
Cabanele sunt cotate cu puncte de la 1 la 5, în funcţie de cât de accesibile sunt. Noi n-am reuşit să
strângem decât 20 de puncte, ceea ce ne-a adus medalia de bronz, pe care am recuperat-o de la
biroul de turism.

Să ajung însă şi la esenţa acestui review, că am divagat destul. Aşadar, ce am vizitat în Kaprun
(ordinea nu este relevantă)?

Cascada Krimml
Este impresionantă atât prin înălţime, cât mai ales prin debitul de apă. Odată ce ajungi la baza ei
nu poţi să nu remarci puterea cu care apa se izbeşte de tot ce prinde în cale.

Prima imagine care mi-a venit în minte când am văzut această cascadă a fost una clasică din
filmele americane. Știți eroii aceia care se aruncă în apele învolburate ale unei cascade furioase şi
supravieţuiesc? Forget about it! Ar trebui să fii Superman să înfrunţi o aşa furie a naturii.

Teoretic, accesul la cascadă se face până la ora 18.00. Noi am ajuns la 18.00 şi ceva dar portița
era deschisă și am putut să urcăm pe firul apei fără ca cineva să ne întrebe de sănătate. Nici la
urcare, nici la coborâre. Și nu eram singurii :).Urcuşul este accesibil, cu multe puncte de
belvedere amenajate cu podeţe şi balustrade de lemn. În cele mai multe însă ai toate şansele să
faci un duş neplănuit. Ca să evit asta, eu mi-am luat pelerina de ploaie. Iar pentru fotografii am
folosit telefonul, întrucât obiectivul aparatului foto n-ar fi avut nicio şansă să rămână neudat.
Gheţarul Kitzsteinhorn
În miezul verii gheţarul nu este atât de spectaculos, deoarece gheaţa este mai mult gri decât albă.

Însă priveliştea de la platforma Top of Salzburg merită cu prisosinţă un urcuş… cu telecabina :).
Acest urcuș se face din trei bucăți.
De la Alpincenter, unde te lasă telecabina ce coboară de pe Kitzsteinhorn, noi am făcut o scurtă
drumeţie care ne-a dus pe la Krefelder Hütte, o cabană unde am mâncat un ştrudel bun de tot şi
de unde am admirat gheţarul de la distanţă.O cabană unde am fost serviţi la masă (!) de un domn
care, deşi nu vorbea foarte bine engleză (iar noi germană cu atât mai puţin), a fost extrem de
amabil şi glumeţ. O cabană pentru drumeţi, cu o atmosferă caldă şi primitoare.Dar vremea nu a
ţinut cu noi şi a început ploaia. Aşa că am ajuns la telecabină muraţi (mai ales eu). Noroc că era o
ploaie caldă, care s-a oprit în scurt timp.
Dar cum „bufniţele nu sunt ceea ce par a fi”, cum spune o replică celebră din Twin Peaks :p, nici
ploaia asta nu a fost una care să ne strice ziua, ba dimpotrivă aş putea zice. Pentru că în timp ce
eram în telecabina ce cobora spre Kaprun a apărut un curcubeu cum n-am văzut vreodată. Atât de
viu colorat, atât de bine conturat, atât de… în semicerc de credeai că s-a jucat cineva cu
acuarelele pe cer. Jur că n-am văzut aşa ceva în viaţa mea!

Din păcate însă n-am reuşit să fac o poză suficient de bună cu acest curcubeu, aşa că am rămas
mai degrabă cu o imagine întipărită în propria memorie. De s-o strica softul, se pierde şi
imaginea :).

Muzeul auto Kaprun

Un punct de atracţie pentru amatorii de maşini vechi, muzeul este deschis în fiecare zi de la 10.00
la 20.00. Cu maşini lustruite şi explicaţii detaliate, muzeul te poartă prin diverse perioade ale
istoriei autoturismului. Noi ne-am amuzat căutând străbunica maşinii noastre :).

Barajele de la Kaprun
Fie că le spuneţi baraje, rezervoare alpine sau Die Kaprun Hochgebirgsstauseen, cele două lacuri,
Mooserboden şi Wasserfallboden, sunt un spectacol al naturii – cu o culoare aproape ireală şi
încadrate de versanţi abrupţi.

Noi am ajuns la baraje cu un autobuz special, care ne-a dus până la Bergrestaurant Mooserboden.
De acolo ne-am plimbat în voie pe lângă baraje, după care am făcut traseul către Sedlgrat, ce ne-a
oferit o panoramă superbă asupra celor două lacuri.
Magic Lake Show
Aşa cum îi spune numele, este un spectacol tematic de apă şi lumini, care are loc în fiecare seară
de marţi, joi şi duminică pe Lacul Zell, de la ora 22.00 (vara).

De la locul unde ne-a lăsat microbuzul noi am făcut o scurtă plimbare către cabana
Glocknerblick. Până la cabană ai de străbătut un kilometru în urcare (130 m diferenţă de nivel),
dar priveliştea şi cabana în sine sunt mirifice.
Pagina de jurnal de activitate

Era o zi de luni obișnuită. Cel puțin, așa o consideram eu. Dacă era o zi normală, mama mă lăsa să dorm până
mai târziu, dar nu a fost așa… M-a trezit la ora șapte dimineața, oră pe care orice copil o urăște. Tot ce îmi
doream era să dorm și să visez în continuare tabăra de televiziune. EXACT.

Era ziua plecării. M-am dat jos din pat, m-am spălat pe dinți, m-am îmbrăcat și am plecat grăbită spre Piața
Constituției, locul de întâlnire pe care l-am stabilit.

Ajunsă acolo, am zărit-o pe Oana. Era exact așa cum o știam: zâmbitoare.

Ne-am luat rămas bun de la părinți, ne-am urcat în autocar și am ajuns în scurt timp la Cheile Râșnoavei.
Locul era liniștit, nu era nici cald, nici prea frig, era o temperatură potrivită. Pe buze mi-a apărut un zâmbet
când i-am văzut pe ceilalți traineri. Dar era ceva nou. Sau mai bine zis, era cineva nou. Un nou trainer.
Numele lui era Dumi. Prima dată când l-am vazut mi s-a părut cam exigent, dar după puțin timp mi-am dat
seama că este la fel ca noi, jucăuș. Am devenit prieteni.

Pe tot parcursul taberei am practicat diverse jocuri, am făcut dicție, am avut texte de învățat (ei, aici nu ne-
am descurcat foarte bine) și ne-am simțit bine. Toți eram prieteni. Nu aș putea să spun ce mi-a plăcut cel mai
mult, deoarece mi-a plăcut tot. Dar dacă aș fi obligată să o fac, răspunsul meu ar fi colectivul. Nu m-am
simțit așa de bine niciodată. Cel mai frumos moment a fost la focul de tabără – toți eram triști pentru că
timpul a zburat foarte repede, dar am promis că vom rămâne prieteni mereu.

Cât despre traineri, ce-aș putea să spun? De la nota 1 până la nota 10, le-aș da nota 11. Au fost cei mai buni
profesori.

Dacă aș putea să dau timpul înapoi, aș face asta. De ce? Doar pentru a mai petrece timp cu familia Dicție.ro.

 azi m-am gândit să vă povestesc cum a fost în tabăra școlii de televiziune Dicție.ro.
Odată urcați în autocar, mi-am dat seama că va fi o tabără minunată. După un drum de patru ore și jumatate
am ajuns la pensiunea unde urma să ne cazăm. Acolo era atât de frumos încât am rămas fără cuvinte.

Am mers în camere. Eu am avut camera de la mansardă, după părerea  mea, cea mai frumoasă cameră.

A doua zi au început activitățile. În fiecare dimineață aveam încălzirea. Prima zi a fost mai greu, dar după a
început să fie plăcut . Noi, copiii, am fost împărțiți în doua echipe, echipa albastră și echipa roșie. Am avut
câteva concursuri, dar chiar și dacă pierdeam eram fericiți deoarece ne distram.

Domnul Victor a făcut un colaj cu bâlbele trase de la filmările făcute cu noi, am râs atât de mult încât am
rămas fără voce.

Cu ajutorul lui Dan am reușit să nu mai am atât de multe bâlbe, de aceea îi mulțumesc pentru atenția și
răbdarea pe care a avut-o cu mine.
În ultima seară am avut un concurs de talente. Mulțumită concursului am putut avea curajul de a-mi arăta
talentul.

A fost o tabără minunată și sunt foarte fericită că am participat.