Sunteți pe pagina 1din 4

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

EXPERIMENTE CLASICE IN PSIHOLOGIE


LLOYD SI MARGARET PETERSON: UITAREA DE SCURTA
DURATA

OCA-MAFTEIU CORINA

UNIVERSITATEA BUCURESTI

Loyd si Margaret Peterson: Uitarea de scurta durata

Douglas Mook, profesor stralucit la universitatea din Virginia, a cuprins in cartea sa


Experimente clasice in psihologie un numar de 58 de experimente din mai multe ramuri ale
psihologiei precum: motivatie, emotie, cognitie, invatare, psihobiologie si psihologie sociala.
Exeperimentul cu numarul 32, se refera la uitarea de scurta durata, intalnita dintotdeauna la
indivizi.
Tema reprezinta demonstrarea existentei uitarii pe termen scurt, care ne impiedica sa ducem o
sarcina la bun sfarsit atunci cand apare un factor menit sa ne distraga atentia.
Care era nivelul cunoasterii psihosociale a tematicii experimentului inainte de realizarea
acestuia?
Pornim de la a face diferenta intre memoria de scurta durata, care dupa cum spune autorul
poate fi denumita si suport de intiparire mintala si care difera de memoria de lunga durata
sau permanenta. Intotdeauna un experiment in psihologie asupra memoriei nu va implica un
singur tip de memorie, ci mai multe tipuri de memorie deodata. Memoria poate aparea si in
timpul memorarii, nu doar dupa aceasta.
Ca orice alt experiment , si acesta are mai multe etape. Sotii Peterson pornesc de la pregatirea
experimentului, care consta in alegerea unei triagrame formate din trei consoane la alegere.
Initial, s-au gandit la liste de silabe fara sens, insa si-au reconsiderat alegerea gandindu-se ca
vor fi mult prea greu de citit si vor lua mai mult timp. Dupa ce consoanele vor fi fost citite
pentru participant, pentru ca el sa le retina, urmeaza impiedicarea procesului de repetitie, prin
distragere. Metoda de distragere a fost aleasa tot de ei, fiind destul de dificila incat sa
impiedice participantul sa isi repete in minte cele trei consoane.
Dupa pregatirea experimentului si punerea la punct a detaliilor, se lanseaza bineinteles ipoteza sau
intrebarea de cercetare, dupa cum urmeaza: Ce s-ar intampla dac am miniaturiza
experimentul cu silabele fr sens i am urmri cat de bine un item foarte mic este reamintit peste o
foarte scurt perioad de timp? Ca o prima incercare, Lloyd se ofera sa fie primul participant al
experimentului. Sotii Peterson au ales acest material fara nici un sens, tocmai pentru a ingreuna
sarcina participantului de a-si aminti, mai ales dupa fenomenul distragerii, prin aritmetica mintala.

Dupa ce sotia sa i-a citit cele trei consoane la un interval destul de scurt de timp una dupa cealalta,
timp de cateva zeci de secunde, Lloyd si-a propus un numar, apoi a inceput sa numere inapoi din 3 in
3 timp de 20 de secunde, numita perioada de retentie. Dupa acest exercitiu, el a incercat sa isi
aminteasca cele trei consoane rostite anterior de sotia sa, insa nefiind sigur ca isi aminteste cu
exactitate, nefiind sigur daca memoria il insela sau nu.
Astfel experimentul continua cu un numar de studenti participanti carora le este aplicata aceeasi
metoda. Le erau citite cele trei litere, una dupa cealalta, la un interval scurt de timp masurat de un
metronom. Apoi brusc, li se dadea un numar iar ei trebuiau sa numere din 3 in 3 ,20 de secunde.
Acest proces a fost repetat de pana la opt ori, cu cei 24 de studenti, dar de fiecare data cu alte
consoane si alte numere, cu perioade de retentie diferite.
Este adus in discutie Ebbinghaus, care a facut acelasi experiment si despre care aflam ca participantii
acestuia incepeau sa uite inca din primele minute anumiti itemi ai listei, urmand ca in urmatoarele
zile sa uite aproape totul.
Rezultatele sotilor Peterson nu au fost departe de cele ale lui Ebbinghaus, desi aici nu era vorba de o
lista lunga de itemi, si ei tot fara sens, ci doar de trei consoane.
Ca oricare alt experiement, si acesta prezinta anumite probleme deontologice. Cei doi nu sunt singurii
care au realizat acest experiment. Acest experiment a fost realizat de multi cercetatori care au ajuns la
rezultate diferite. Materialul putea fi oricare altul, alte trei cuvinte sau litere fara sens intre ele, tot nu
se ajungea la un rezultat concludent. Si aici apar urmatoarele intrebari: de ce este atat de rapida
uitarea, daca amintirea dispare in cateva clipe, unde se duce ea si ce se intampla cu aceasta? Astfel
ajungem la urmatoarele teorii si anume teoria degradarii in memoria de scurta durata care se refera la
estomparea amintirilor in timp fara vreun factor influent, pur si simplu se intampla si teoria inferentei
care se refera la o a doua amintire. Si exista doua tipuri de inferenta: retroactiva si proactiva.
Prima se refera la faptul ca memoria de scurta durata are o capacitate mica si ca pe masura ce se
introduc si alte informatii, primele sunt transferate, mutate. Iar cea de-a doua, inferenta proactiva se
refera faptul ca ceea ce incerci sa iti amintesti acum poate fi perturbat de prima amintire.
Ca o comparatie, putem discuta si despre experimentul lui Murdock. Paricipantilor li se citea o serie
de cuvinte la un anumit interval de timp, apoi li se permitea ca in timp de un minut si jumatate sa
scrie tot ce isi aduceau aminte din lista respectiva, netinandu-se cont de ordinea in care cuvintele erau
scrise. Acestia nu aveau nici element de distragere si aveau si suficient timp sa isi aminteasca.
Experimentul a aratat ca majoritatea listelor incepeau cu ultimele cuvinte citite, urmand ca pe la
jumatate, in functie de memoria fiecaruia, lista sa se incheie. Daca li s-ar fi impus un anumit timp de
pauza inainte sa inceapa sa scrie si ar fi aparut si distragerea, rezultatele ar fi fost desigur, altele.
Ultimele cuvinte nu mai erau retinute la fel de usor si de bine.

Se ajunge la urmatoarea concluzie, dupa nenumarate experimente si cercetari pe aceeasi tema. Nu


este vorba de estomparea amintirii, ci de perturbarea ei de noi informatii aparute intr-un interval de
timp foarte scurt si se pune accent pe cantitatea de informatie acumulata nu pe cat timp ramane ea in
memorie.

Bibliografie : Experimente clasice in psihologie, Douglas Mook, Bucuresti, Editura TREI, 2009
(tradusa de Ruse Clara)

S-ar putea să vă placă și