St r u ct u r a și

fa zele a ct u lu i
volu n t a r
Elaborat de: Ursu Maria | Grupa: I-PS-
221

1
Cu pr in s:
Definirea voinței
Definirea actului
voluntar Componentele
activițății voluntare
Fazele actului
voluntar Calitățile
voinței Concluzie
Bibliografie
2
 Voin ț a
Voinţa reprezintă un proces psihic complex de
reglaj superior, realizat prin mijloace verbale şi
constând în acţiuni de mobilizare şi
concentrare a energiei psihonervoase în
vederea biruirii obstacolelor şi atingerii
scopurilor conştient stabilite sau automatizate
sub forma obiceiurilor și deprinderilor.

3
Regla ju l volu n t a r
Reglajul voluntar se
manifestă fie ca iniţiere şi
susţinere a acţiunilor, fie
ca amânare sau
diminuare a acestora.
Reglajul voluntar se
realizează prin
intermediul efortului
voluntar.
Efor t u l volu n t a r
Efortul voluntar constă într-o
mobilizare a resurselor fizice,
emoţionale şi intelectuale prin
intermediul mecanismelor
verbale. El este trăit ca o stare
de tensiune, de încordare
internă, de mobilizare a
resurselor în vederea depăşirii
obstacolului.
2
Act u l volu n t a r
Actul voluntar este o componenta a
activității voluntare, având o desfășurare
internă sau externă care se declanșează in
urma unor decizii, vizeaza un scop formulat
conștient si implică efort voluntar. Acesta
cunoaste grade diferite de complexitate
dupa natura scopului sau dupa dificultatea
sarcinii.
2

Scopurile pot fi simple și pe
termen scurt sau complexe si
de lunga durata. Ele se pot
schimba de-a lungul timpului,
sau pot ramane exact la fel.
Mijloacele sunt de asemenea
foarte variate. Ele pot fi potrivite
sau nepotrivite scopurilor. Pentru
a fi eficiente ele trebuie sa se
plieze temporal pe planul de
atingere al scopului.

C omponentele
acti vițății
voluntare

Obstacolul reprezintă Efortul voluntar este finalitatea

confruntarea între psihologică a voinţei, respectiv
posibilitățile omului si orientarea efortului voluntar
condițiile obiective ale spre iniţierea sau inhibarea unei
acelei activități. 62
acţiuni.
 Fazele actului voluntar
1)Actualizarea motivelor care determină scopul acţiunii, formularea
intenţiei de a realiza acest scop şi construirea planului de rezolvare a
acţiunii.
În activităţile simple, acest moment este urmat de execuţia efectivă.
2)Lupta motivelor este generată de apariţia mai multor motive şi
scopuri aferente. Unele motive au satisfacţii imediate dar nu sunt foarte
valoroase, pe când altele sunt mai puţin tentante, dar sunt importante
pentru viitor.
Deliberarea implică efort de evaluare a motivelor.
3)Luarea hotărârii presupune alegerea unui motiv şi scop şi inhibarea
altora sau amânarea lor. Acum planul mental se îmbogăţeşte şi se
definitivează. 72
 4) Executarea hotărârii realizarea efectivă a
planului şi ating erea scopului. În această
fază materiale,
mijloace sunt preg ătite
se însuşescşi cunoştinţe,
utilizate deprinderi, se
dezvoltă capacităţi.
5)Evaluarea si realizarea unor corecții sunt indispensabile
atăt pe parcursul unei acțiuni căt si la sfărșitul său. Aceasta se
realizează în două modalități – secvențială si globală. Secvential
se realizeaza la fiecare etapă, urmărind prevenirea si
corectarea eventualelor erori, iar global apare la sfarșitul
actului voluntar.
6)Verificarea rezultatelor si formularea unei concluzii,
acestea intervin de regula, in cazul unor acțiuni complexe, de
mai mare importanță, desfășurate intr-un timp mai îndelungat.
2
8
 Calitățile voinței
1)Puterea voinţei se exprimă în intensitatea efortului depus de o persoană pentru
a depăşi obstacolele şi a atinge scopurile .
Slăbiciunea voinţei reprezintă incapacitatea de a realiza efortul voluntar cerut.
2)Perseverenţa presupune relizarea efortului voluntar pe o perioadă îndelungată
de timp, chiar şi în condiţii extrem de dificile.
Opusul perseverenţei este încăpăţânarea- urmărirea unor scopuri când
împrejurările nu oferă şanse de reuşită.
3)Independenţa voinţei- tendinţa constantă de a lua hotărâri în baza chibzuinţei
proprii. Acestă calitate nu se identifică cu lipsa de receptivitate faţă de opiniile celor
din jur. Ea implică atitudine critică faţă de opiniile personale şi ale celorlalţi.
Opusul ei este sugestibilitatea.
4) Promptitudinea reprezintă rapiditatea cu care omul deliberează într-o situaţie
complexă şi adoptă hotărârea cea mai potrivită.
Opusul ei este nehotărârea. 92
 C oncluz ie
Psihologia voinței implică faptul că
calitățile se dezvoltă de la primar la cel
secundar și așa mai departe, pe măsură ce
individul dobândește experiență și
cunoștințe. Voința reprezintă capacitatea si
procesul psihic de conducere a activității
sub toate aspectele ei. În copilărie, psihicul
uman dobândește cele mai importante
componente ale actului voluntar, deci este
atât de important să ne ocupăm de
2
10
dezvoltarea acestei trăsături.
 Bibliografie:
~ Adler, A., Cunoasterea omului, Ed. IRI, Bucuresti, 1996;

~ Ey, H., Constiinta, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983;

~ Golu, M., Fundamentele psihologiei, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2002;

~ Ribot, Th., Vointa si patologia ei, Ed. IRI, Bucuresti, 1997;

~ Schiopu, U., Verza, E., Psihologia varstelor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993.

11