Mitul Peșterii

-Platon-
ANDREI SEBASTIAN POPA
GABRIEL DIMA
RAZVAN ALEXANDRU ROTARIU
Cine a fost Platon?
Platon a fost un filozof al Greciei antice și fondatorul
Academiei din Atena. Este considerat figura pivotantă pentru
dezvoltarea filosofiei, în special a tradiției Occidentale. Spre
deosebire de ceilalți filosofi contemporani ai săi, întreaga
operă a lui Platon se presupune că a supraviețuit intactă
pentru mai bine de 2500 de ani.

Platon a inovat dialogul scris și formele dialectice în filosofie,

care originează odată cu el. În special prin dialogurile
Republica și Legile, Platon pune bazele și filosofiei politice
occidentale, producând unele dintre cele mai timpurii
tratate politice scrise din perspectivă filosofică.
O scurtă
povestire
Platon se adreseaza lui Glaucon, un discipol:

„Iata mai multi oameni aflati intr-o incapere subpamanteana, ca intr-

o pestera. In aceasta pestere ei se regasesc inca din copilarie, cu
picioarele si capul legat astfel incat trebuie sa priveasca doar inainte,
fara sa poata sa-si roteasca capetele din pricina legaturilor. Lumina
le vine de sus si de departe, de la un foc aprins inapoia lor; iar intre
foc si oamenii legati, este un drum asezat mai sus, de-a lungul caruia,
iata, e zidit un mic perete. De-a lungul acestui perete, niste oameni
poarta felurite obiecte - mai poarta si statui de oameni, ca si alte
fapturi de piatra sau lemn. Sunt asemanatori noua, iar daca ei ar fi in
stare sa stea de vorba unii cu altii nu crezi ca oamenii nostri ar socoti
ca, numind aceste umbre, pe care le vad, ei numesc realitate?”
„Priveste acum in ce fel ar putea fi dezlegarea lor
din lanturi si vindecare de lipsa lor de minte:
atunci cand vreunul dintre ei s-ar pomeni dezlegat
si silit sa umble si sa priveasca spre lumina, din
pricina stralucirii focului n-ar putea privi acele
obiecte, ale caror umbre le vazuse mai inainte. Ce
crezi ca ar zice, daca cineva i-ar spune ca ceea
ce vazuse mai inainte erau desertaciuni dar ca
acum se afla mai aproape de ceea-ce-este si ca,
intors catre ceea-ce-este in mare masura, vede
mai conform cu adevarul? Nu crezi ca el s-ar
putea afla in incurcatura si ca ar putea socoti ca
cele vazute mai inainte erau mai adevarate decat
cele aratate acum?”
„Dar daca cineva l-ar smulge cu forta din
locuinta aceasta, cand ar iesi la soare, nu i s-ar
umple ochii de stralucire, astfel incat nu ar putea
vedea nimic din lucrurile socotite acum
adevarate? Ar avea nevoie de obisnuinta daca ar
fi ca el sa vada lumea cea mai de sus. Iar mai
intai, el ar vedea mai lesne umbrele, dupa aceea
oglindirile oamenilor si ale celorlalte lucruri, apoi
lucrurile ele insele. La urma, el va privi soarele, asa
cum este, pe el insusi, in locul sau propriu. Dupa
aceasta ar cugeta in legatura cu soarele cum ca
acesta determina anotimpurile si anii, ca el
carmuieste totul in lumea vizibila.”
„Ei, si nu crezi ca daca omul acesta si-ar aminti
de prima sa locuinta, de intelepciunea de acolo,
ca si de partinasii sai la lanturi, el s-ar socoti pe
sine fericit de pe urma schimbarii iar de ceilalti
i-ar fi mila? Si nu s-ar spune despre el ca, dupa
ce s-a urcat, a revenit cu vederea corupta si ca
nici nu merita sa incerci a sui? Iar pe cei ce
incearca sa-i dezlege si sa-i conduca pe drum in
sus, in caz ca ei ar putea sa puna mainile pe el si
sa-l ucida, oare nu l-ar ucide?”
 Concluzie
„Iata draga Glaucon imaginea care trebuie in intregime pusa
in legatura cu cele zise mai inainte: domeniul deschis vederii
e asemanator cu locuinta-inchisoare, lumina focului din ea cu
puterea soarelui. Iar daca ai socoti urcusul si contemplarea
lumii de sus ca reprezentand suisul sufletului catre locul
inteligibilului ai intelege bine ceea ce eu nadajduiam sa
spun.”
In aceasta alegoria gasim diferite simboluri cum ar fi:
peștera -semnifică lumea sensibilă (a realității aparente);
întunericul peșterii semnifică ignoranța omului incult, limitat;
lanțurile semnifică prejudecățile, simțurile care ne limitează;
focul semnifică lumina cunoașterii;
umbrele de pe peretele peșterii semnifică imaginile corpurilor fizice, aparențele care generează opinii întâmplătoare
(păreri, rodul percepțiilor și al imaginației), ilustrează în sens simbolic cultura oamenilor, bazată pe aparențe, având deci, o
valoare artificială derutantă;
corpurile purtate prin fața focului semnifică aparențele adevărate, realitatea fizică
suișul greu spre ieșirea din peșteră și ilustrează în sens simbolic drumul inițiatic spre cunoașterea esențială, cunoașterea prin
intelectul analitic;
contemplarea lumii din afara peșterii — cunoașterea metafizică, prin intelectul pur (episteme, cunoașterea adevărată prin
intelect și rațiune)
Soarele — Ideea Binelui (Perfecțiunea)
 Etapele mitului
Prima etapa - cunoasterea inseamna circumscrierea la nivelul aparentelor. Adevarul e
reprezentat de umbrele proiectate pe peretii pesterii , omul este marcat de ignoranta ,
iar privirea lui este incapabila sa vada si altceva
A doua etapa se caracterizeaza prin sesizarea diferentelor dintre obiecte si umbrele lor,
dar omul inclina sa considere ca tot acestea din urma sunt mai sigure
In etapa a treia cunoasterea devine episteme , iar adevarul este contemplarea Soarelui,
respectiv a ideii supreme
Etapa a patra descrie lupta dintre ignoranta celor din pestera , detinatori ai adevarului
inselator al umbrelor si adevarul celui iesit in afara pesterii.
 Vă mulțumim
pentru atenție !

Resurse: Video:
manual https://www.youtube.com/watch?
v=UlYl6lJSsqU&ab_channel=DicuMarius