In 1941 cand a fost clar ca modalitatea ei de a aborda psihanaliza s-a indepartat
semnificativ de conceptele freudiene traditionale, si-a fondat propria ei teorie. Aceasta este una care combina accentul pus de Adler pe factorii sociali si o privire optimista asupra naturii umane cu modelul conflictului intrapsihic. Obiectivele: -elaborarea unei teorii care sa pastreze accentul pus de Freud asupra inconstientului dar sa sublinieze cauzele sociale ale personalitatii sa se dispenseze de constructul freudian controversat si nemasurabil al libidoului sa rectifice viziunea pesimista a lui |Freud asupra naturii umane sustinand ca potentialitatile noastre interioare sunt in totalitate sanatoase sa arate ca Adler se inselase considerand personalitatea un intreg si ca Freud aveadreptate: personalitatea devine adesea divizata impotriva ei insisi sa explice erorile lui Freud in privinta sexualitatii feminine Horney aseaza la baza descrierii si dinamicii personalitatii notiunea de conflict interpersonal, dezvoltarea personalitatii fiind pusa pe seama rezolvarii acestui tip de conflict. Acesta reprezinta efectul existentei a doua atitudini fundamental contradictorii fata de alta persoana. Modalitatile prin care individul rezolva conflictul interpersonal depasind anxietatea fundamentala conduce la pattern-uri motivationale durabile sau trebuinte nevrotice, care se cristalizeaza ca trasaturi de personalitate: complezent ( daca ii fac sa ma iubeasca, nimic nu ma poate atinge) /agresiv (daca detin puterea, nimic nu ma poate atinge) /detasat ( daca stau departe, nimic nu ma poate atinge). Horney impartaseste opiniile lui Freud in privinta importantei proceselor inconstiente, inclusiv a refularilor puternice si mentinute activ, dar respinge ci inversunare abordarea holistica a lui Adler.