Curs de Etică, Prof. univ. dr.

Paul Negruț | 2018

Cursul 5. Consilierea în tulburările psiho-sexuale

Scopul cursului: Familiarizarea studentului cu deosebirea dintre perspectiva

biblică și cea seculară cu privire la cauzele, manifestările și consecințele
tulburărilor sexuale. De asemenea, studentul va identifica deosebirea dintre
abordarea biblică și cea seculară în consilierea persoanelor care prezintă tulburări
psihosexuale.

Din perspectiva biblică, cauzele, manifestările și consecințele tulburărilor sexuale

își au originea în respingerea scopului pentru care a fost creat omul, respingere
urmată de pervertirea naturii și deteriorarea relațiilor. Societatea populată de
asemenea oameni crează o cultură care respinge atât standardele moralităţii
biblice, cât și soluția biblică pentru schimbarea naturii, redescoperirea scopului și
normalizarea relațiilor. Apostolul Pavel descrie în Romani 1:18 – 32 spirala
căderii omenirii de la starea inițială în creație la cele mai respingătoare forme de
manifestări sexuale pe care le promovează omenirea căzută.

Identitatea sexuală – poziția seculară

Odată cu instalarea a ceea ce în literatură este cunoscut sub denumirea generică

de „revoluție sexuală”1, presupozițiile fundamentale cu privire la sursa, natura și
normativitatea principiilor morale specifice perioadei premoderne s-au schimbat
radical. Daniel Heinbach analizează schimbările în sfera eticii sexuale în două
faze:

− Etica sexuală în perioada modernă;

− Etica sexuală în perioada postmodernă.2

a) Cu toate că etica sexuală modernă a cunoscut mai multe direcții în funcţie de

sensul conferit noțiunilor de „plăcere, delectare sau sentiment de împlinire”,
elementul central al acestei abordări a fost negarea dimensiunii spirituale a
eticii în favoarea ideii că moralitatea este o „problemă privată” în legătură cu

1
Vezi Scott Rae, Alegeri, pp.293-294.
2
Daniel R. Heinbach, True Sexual Morality, Crossway, Wheaton, 2004, pp. 40-41.
 Curs de Etică, Prof. univ. dr. Paul Negruț | 2018

care standardele biblice trebuiesc ținute la distanță.3 Odată ce această orientare

s-a impus în lumea occidentală prin anii 1950 – 1960, Heinbach susține că
etica sexuală a îmbrățișat următoarele tendințe:
- Sexul nu mai trebuie să respecte standardele morale, ci standardele
morale trebuiesc adaptate sexului;
- Moralitatea sexuală nu depinde de cineva sau de ceva mai mare decât
sexul, ci numai de sex;
- Moralitatea sexuală nu mai depinde de alții, ci este exclusiv o alegere
personală;
- Moralitatea sexuală nu mai este la fel pentru toți, ci este diferită în
funcție de preferințele fiecăruia;
- Standardele moralității sexuale nu sunt neschimbătoare, ci se schimbă
mereu în funcție de vremuri;
- Standardele moralității nu mai sunt publice, iar comportamentul sexual
este privat, ci standardele moraltității sexuale sunt private, iar
comportamentul sexual este public;
- Disciplina sexuală nu mai este considerată o soluție morală, ci este
considerată o problemă morală;
- Atracția sexuală nu poate fi privită cu ne-încredere, ci legitimitatea
dorinței sexuale nu poate fi pusă sub semnul întrebării;
- Relația sexuală nu mai este privită în contextul loialității interconectate
a dimensiunilor emoționale, fizice, psihice și spirituale, ci numai în
termenii unei singure dimensiuni –fizice, fără legătură cu celelalte;
- Sexul nu este un act relațional inter-personal, ci este o manifestare
impersonală care nu are de-a face cu relațiile inter-personale;
- Nu căsătoria conferă cadrul moral pentru sex, ci sexul conferă condiția
pentru căsătorie;
- Sexul nu este un privilegiu pentru oamenii care sunt dedicați unor
scopuri comune, ci este un drept al fiecăruia și nu are nimic de-a face cu
scopul final.4

Etica sexuală modernă a separat omul de Dumnezeu, relația sexuală de căsătorie,

și relația sexuală de reproducere. Sexul a devenit un scop în sine, în funcție de
atracția de moment a fiecăruia. Moralitatea sexuală modernă a legitimat relațiile
sexuale premaritale și extramaritale, sub umbrela eliberării de sub moralitatea
sexuală opresivă a perioadei puritane și victoriene.5 Totuși, în cultura modernă s-

3
Daniel Heinbach, True, p. 41.
4
Daniel Heinbach, True, p. 41.
5
Judith K. Balswick and Jack O. Balswick, Authentic, pp . 20-21. Autorii fac o distincție clară între moralitatea
biblică din perioada puritanismului englez cu sublinierea moralității biblice și convenționalismul moral victorian
cu standarde duble ale moralității pentru bărbați spre deosebire de femei.
 Curs de Etică, Prof. univ. dr. Paul Negruț | 2018

a păstrat idea că între sexul biologic, psihologic, social și orientarea sexuală există
o relație de corespondență.

b) Trecerea de la cultura modernă la cea postmodernă a demolat concepția

biblică și istorică privitoare la relația dintre identitatea sexuală biologică,
identitatea sexuală psihică, identitatea sexuală socială și orientarea sexuală.
Astfel, respingând orice pretenție la adevăr absolut și relativizând toate
lucrurile, postmoderniștii au acreditat idea conform căreia identitatea sexuală
este un aspect negociat în funcție de preferințe, gusturi și context. Identitatea
sexuală biologică nu este, în gândirea postmodernă, un datum absolut care
trebuie să se regăsească în identitatea psiho-socială și orientarea sexuală, ci un
aspect negociabil, de la caz la caz. Un alt aspect definitoriu al culturii
postmoderne se referă la faptul că sexul nu mai este separat de spiritualitate,
ci devine el însuși o nouă formă de spiritualitate. În această contopire a sexului
cu spiritualitatea, Heinbach surprinde apariția păgânismului moral sexual care
permează întreaga societate, inclusiv biserica. Păgânismul moralității sexuale
postmoderne are următoarele caracteristici:

- Sexul nu mai este definit în termeni teologici, ci sexul definește teologia.

Doctrinele sunt interpretate sau modificate în termenii sexului;
- Pasiunea sexuală nu este cel mai bine experimentată în termenii stabiliți
de Dumnezeu, ci Dumnezeu este cel mai bine experimentat în
satisfacerea pasiunilor sexuale;
- Experiența sexuală nu mai este evaluată în termenii caracterului lui
Dumnezeu, ci caracterul lui Dumnezeu este evaluat în termenii
experienței sexuale;
- Sexul nu mai este controlat în termenii sfințeniei, ci sexul este sfânt în
orice formă și condiții;
- Mântuirea nu mai eliberează omul din robia păcatelor sexuale, ci
mântuirea este definită în termenii permisivității sexuale ne-îngrădite;
- Sexul nu mai este ințeles în termenii Bibliei, ci Biblia este interpretată
în termenii sexului;
- Păcatul sexual nu mai este interpretat în termenii alienării omului față
de Dumnezeu, ci în termenii alienării omului de pasiunile sexuale. Omul
păcătuiește dacă nu-și lasă liber pornirile sexuale;
- Pornirile sexuale nu mai trebuiesc controlate pe motiv că natura umană
este coruptă, ci trebuiesc lăsate liber datorită concepției că natura umana
este bună;
- Biserica nu mai este comunitatea oamenilor care se supun voinței
divine, ci o comunitate care nu se supune nimănui și în care fiecare își
satisface pasiunile sexuale cum dorește;
 Curs de Etică, Prof. univ. dr. Paul Negruț | 2018

- Sexul nu mai este o parte a unei vieți trăită pentru Dumnezeu, ci

Dumnezeu este doar o parte a unei vieți trăite pentru sex;
- Dumnezeu nu mai are dreptul de a controla sexul, ci sexul are dreptul
de a-l controla pe Dumnezeu;
- Nu ne mai închinăm unui Dumnezeu întrupat, ci ne închinăm unui trup
care a devenit dumnezeu.6

Din perspectiva postmodernă, moralitatea sexuală a consfințit:

- Separarea omului de Dumnezeul unic, suveran și sfânt în favoarea unui
dumnezeu după chipul și asemănarea fiecărui om;
- Separarea identității sexuale asumate de sexul biologic. Orientarea
sexuală este o problemă de preferință indiferent de sexul biologic.
- Relațiile sexuale sunt separate de căsătorie și pot fi consumate oriunde
și cu oricine.

În postmodernism, scopul pentru care omul există, natura umană și relațiile

sexuale sunt construite social. Principiile și normele moralității biblice nu au nicio
relevanță pentru omul postmodern. Această schimbare de paradigmă a influenţat
în mod semnificativ comportamentul sexual.

Relațiile sexuale – poziția seculară

Respingerea și negarea valorilor morale absolute de către cultura modernă și

postmodernă a deschis ușa înspre scoaterea relațiilor sexuale din cadrul căsătoriei
monogame și heterosexuale și promovarea lor atât în perioada premaritală cât și
postmaritală. Abstinența sexuală înainte de căsătorie și fidelitatea conjugală după
căsătorie au fost ridiculizate de promotorii ‚revoluției sexuale.’7

Această etică a permisivității sexuale, care atrage după sine o deteriorare a

relațiilor pe verticală și orizontală, poate îmbrăca forme diferite în funcție de
înclinațiile personale ale naturii pervertite și de mediul în care se formează aceste
relații. Din perspectiva relațiilor sexuale afectate de păcat avem următoarele
variante:

1. Tulburări de dinamică sexuală

2. Tulburări de orientare sexuală
3. Tulburări de identitate sexuală

6
Daniel Heinbach, True, pp. 42-43.
7
Unii autori consideră că revoluția sexuală a început în anii 1950 – 60, iar alții datează începuturile revoluției
sexuale în anii 1920 la terminarea Primului Război Mondial. Vezi Scott Rae, Alegeri morale, pp. 293-294.
 Curs de Etică, Prof. univ. dr. Paul Negruț | 2018

1. Tulburări de dinamică sexuală. Datorită faptului că în actul căderii în păcat

a fost pervertită întreaga ființă umană cu toate facultățile fizice și psihice,
consecințele căderii se regăsesc în dinamica activității sexuale. Tulburările din
acest domeniu sunt de două feluri: hiposexuale și hipersexuale.8

a) Tulburări hiposexuale:
- La bărbați
o diminuarea libidoului sau a atracției sexuale;
o impotență parțială (erecție parțială);
o impotență totală (absența erecției);
o ejaculare precoce;
o ejaculare fără orgasm;
o orgasm fără ejaculare;
o dispareunie (dureri în timpul actului sexual).

- La femei
o diminuarea libidoului (diminuarea apetitului);
o frigiditate parțială (absența diminuată a plăcerii);
o frigiditate totală (absența totală a plăcerii);
o anorgasmia (absența orgasmului);
o dispareunie (dureri în timpul actului sexual);
o vaginismul (contracții involuntare care impiedică penetrarea);
o aversiune sexuală (repulsie).

b) Tulburări hipersexuale:
- La bărbați se caracterizează prin libido exacerbat, hipererotism, obsesii
sexuale, agresivitate. Formele clinice pe care le îmbracă
hipersexualitatea la bărbați sunt:
o donjuanismul – seducătorul irezistibil, posesiv dar fără
atașament, ego hipertrofiat care se hrănește cu numărul mare de
femei în colecție;
o casanova – hipersexualul cu un ego rănit care seduce din dorința
de a se răzbuna pe fiecare femeie cucerită. Nu se atașează
emoțional, este colecționar de relații din dorința insațiabilă de a-
și hrăni egoul rănit cu noi victime;

8
Vezi Cătălina Hristu, ‚Tulburări de dinamică sexuală’, în IntelPsyGroup, intelpsy.com/tulburari-de-
dinamicasexuala-2/ (accesat pe 17 septembrie 2015). Tulburările de dinamică sexuală sunt susceptibile de
clasificări multiple și complexe. În această prezentare, din rațiuni didactice, am optat pentru o clasificare
simplificată.
 Curs de Etică, Prof. univ. dr. Paul Negruț | 2018

o satiriazisul – confundat de unii cu donjuanismul, se caracterizează

printr-o permanentă stare de excitație și insațietate sexuală.
Amator de relații sexuale în orice situație, neselectiv în relații;
o virilitatea de andropauză – generată de dereglări hormonale și
funcționale în perioada de andropauză.

- La femei hipersexualitatea se manifestă prin libidou exacerbat și

hipererotism. Formele clinice sunt:
o Hipersexualitatea accentuată care se manifestă intensiv, dar care
în general este controlată de femeie în parametrii uzanțelor
sociale;
o Nimfomania – caracterizată de nevoia irezistibilă de a întreține
relații sexuale oriunde și cu oricine;
o Erotomania – specifică delirului erotic din tulburările de tip
psihotic (paranoia, schizofrenie paranoidă și puseu maniacal).9

2. Tulburări de orientare sexuală: obiectul față de care se manifestă atracția

sexuală. În această categorie avem:

− autoerotismul sau masturbația – tendința puternică de auto-stimulare

erotică în locuri ascunse (dormitor, baie, WC., etc.). Auto-erotismul este
acompaniat de fantezii sexuale sau de imagini pornografice;
− homosexualitatea, lesbianismul, bisexualismul – atracția erotică şi
întreținerea de raporturi sexuale cu persoane de același sex
(homosexualitate, lesbianism) sau cu persoane aparținând ambelor sexe
(bisexualism);
− pedofilia – atracția erotică şi întreținerea de raporturi sexuale cu copii;
− gerontofilia – atracția erotică și întreținerea de raporturi sexuale cu
persoane în vârstă;
− necrofilia – atracția erotică și întreținerea de raporturi sexuale cu
cadavre;
− zoofilia – atracția erotică și întreținerea de raporturi sexuale cu animale;
− fetisismul – atracția erotică față de obiecte neanimate (îmbrăcăminte,
machiaj, încălțăminte, alte obiecte);
− exibiționismul – expunerea organelor genitale și a altor zone erogene cu
scopul de a obține excitație sexuală;
− voyerismul – plăcerea erotică de a privi organele genitale și erogene ale
altor persoane;

9
Vezi www.psihologie-constanta.ro/blog?tag=hipersexualitatea (accesat, 18 septembrie, 2015).
 Curs de Etică, Prof. univ. dr. Paul Negruț | 2018

− sado-masochismul – plăcerea erotică de a chinui partenerul (sadism) sau

de a fi chinuit de partener (masochism).10

3. Tulburări de identitate sexuală

− Travestitismul – este atracția anormală sau dorinţa puternică de a purta
îmbrăcămintea sexului opus. Persoanele afectate de această tulburare de
comportament își procură lenjeria intimă și îmbrăcămintea specifică
sexului opus. Apoi, în intimitatea camerei sau apartamentului,
acompaniat de o puternică trăire erotico-emoțională, le îmbracă și se
admiră. În anumite cazuri, persoana travestită, poate ieși în public
purtând îmbrăcămintea sexului opus. Travestiții, de regulă, nu solicită
schimbarea sexului biologic, ci trăiesc această dedublare a identității
sexuale pe tot parcursul vieții. În viața publică, travestitul poate să
afișeze un comportament acceptabil respectând regulile generale
specifice sexului biologic. În alte cazuri, travestitul poate adopta și în
public ținuta și comportamentul sexului opus.

− Trans-sexualismul – distanțarea inconfortabilă față de propria identitate

sexuală biologică și adoptarea comportamentului, îmbrăcăminții și
dorințelor sexului opus. Discrepanța dintre sexul biologic și identitatea
sexuală dorită necesită intervenții psihoterapeutice, hormonale și
chirurgicale. Pentru a evita stigmatizarea socială a persoanelor care
experimentează acest tip de tulburări, Societatea Americană de Psihiatrie
a propus în anul 2013 înlocuirea denumirii de transsexualism cu Gender
Dysphoria (disforie de gen).11 Steve Bresset susține că pentru a
diagnostica pe cineva cu Gender Dysphoria trebuie să fie prezente
următoarele elemente:

1) dorința îndelung exprimată sau insistența cu care susține că

are sexul opus;
2) la băieți apare preferința pentru îmbrăcămintea fetelor, iar
la fete preferința pentru îmbrăcăminte masculină;
3) înclinația puternică pentru rolul social specific sexului
opus însoțită de fantezii specifice sexului dorit;
4) respingerea puternică a jucăriilor sau rolului specific
sexului biologic;
5) dorința intensă de a participa la activități specifice sexului
opus;
10
www.i-medic.ro/articole/tulburari-psihice-sexuale (accesat, 18 septembrie, 2015).
11
Gender Dysphoria, (PDF), American Psychitric Publishing, (accesat, 10 aprilie, 2016).
 Curs de Etică, Prof. univ. dr. Paul Negruț | 2018

6) preferința pentru prieteni care aparțin sexului dorit;

7) repulsie față de organele genitale proprii;
8) dorința puternică de a avea organele genitale și
manifestările specifice sexului dorit.12

Cauzele acestor tulburări sunt în general necunoscute. Cu toate acestea, cauzele

invocate cel mai adesea fac trimitere la anumite dezechilibre hormonale sau la
dinamica relaţiilor de familie în timpul copilăriei. Tratamentul include o
combinație între psihoterapie, medicamentos-hormonal și chirurgical. Rezultatul
acestor demersuri terapeutice nu se resimte în sfera moralității sexuale în sensul
unor relații responsabile care să respecte armonia dintre sexul biologic, identitatea
sexuală psihică, rolul social și orientarea sexuală. Dimpotrivă, asistăm la o
disociere tot mai profundă și extinsă a acestor elemente constitutive ale
sexualității umane. Aspectul dominant al identității sexuale și implicit al
moralității relațiilor sexuale este relativismul hedonist al preferințelor personale.

În concluzie, concepția postmodernă cu privire la moralitatea sexuală a legitimat

anarhia morală. Răspunsul la această anarhie morală este oferit de perspectiva
eticii răscumpărării care aduce cu sine schimbarea naturii umane, redescoperirea
scopului pentru care există omul și refacerea relațiilor armonioase între Creator și
creație, pe de o parte, și în interiorul creației, pe de cealaltă parte.

Identitatea sexuală: perspectiva biblică

În Geneza 1:26 – 27, Biblia afirmă că Dumnezeu a creat omul cu identitate sexuală
clară: parte bărbătească și parte femeiască. Biblia nu lasă loc pentru o altă formă
de identitate sexuală. De asemenea, identitatea sexuală biologică este în relație
izomorfă cu identitatea psihică și socială. Adam a fost conștient de identitatea sa
masculină, identitate afirmată și în relația cu Eva și cu urmașii timp de peste 900
de ani, până la moartea lui. La fel și Eva, a fost conștientă de identitatea ei
feminină, identitate manifestată în relația cu Adam și cu urmașii până la finalul
vieții ei.

De fapt, în toată istoria biblică, din perspectiva lui Dumnezeu bărbații sunt bărbați,
iar femeile sunt femei. Orice încercare de a diminua sau elimina deosebirile dintre
bărbați și femei sunt interzise de Creator:
- Haine bărbătești la femei sau femeiești la bărbați (Deut. 22:5);

12
Steve Bresset (PhD), „Gender Dysphoria Symptoms”, in www.Psyhcentral.com/disorders-dysphoria-
symptoms, (accesat 10 aprilie, 2016).
 Curs de Etică, Prof. univ. dr. Paul Negruț | 2018

- Identitatea sexuală este însoțită de rol specific și înainte și după cădere

(Gen. 1:27; 2:18, 24; 3:16-20);
- Identitatea sexuală și rolul specific au influențat educația biblică în
familie și societate (Deut 22:5-30);
- În educația sexuală biblică este accentuată puritatea sexuală inainte de
căsătorie și fidelitatea după căsătorie (1Cor. 6:18; 1Tes. 4:3-5; Evrei
13:4; Mat. 5:28);
- Relațiile sexuale sunt parte a relației dintre bărbat și femeie în contextul
legământului de căsătorie (1Cor. 7:2).

Căderea omului în păcat nu a schimbat standardele lui Dumnezeu cu privire la

identitatea sexuală, la contextul și natura relațiilor sexuale premaritale sau
extramaritale. Poziția inițială a lui Dumnezeu din Geneza 2:24 este re-iterată de
Domnul Isus în Mat. 19, Marcu 10, și de apostolul Pavel în 1 Corinteni 7 și Efeseni
5.

Trebuie notat că până în urmă cu câteva decenii, poziția biblică privitoare la

identitatea sexuală masculină și feminină a fost însușită de majoritatea absolută a
popoarelor lumii. Sexul biologic (masculin-feminin), identitatea sexuală asumată
în baza sexului biologic (fetiță-băiat), rolul social asumat în baza identității
sexuale (bărbat – femeie) și orientarea sexuală heterosexuală au conturat în
majoritatea cazurilor o definire clară și coerentă a identității unei persoane
umane.13

Bibliografie:
V. Predescu, Psihiatrie, pp. 811 – 854
A. Romilă, Psihiatrie, pp. 540 – 562.

13
Judith K.Balswick and Jack O. Balswick, Authentic Human Sexualilty, IVP, Downers Grove, 1999, pp. 14-15.
Autorii menționează că în anumite situații excepționale între cele patru dimensiuni au existat deosebiri.