UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI

CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

REFERAT

La disciplina: Psihologia dezvoltării diferențiale umane

Tema: Biografia și activitatea lui Freud, Erixon, Miller și Bolwy

Verificat: Popovici Adriana

_________________________

Elaborat: Ursu Maria,

grupa: I-PS-221
_________________________

Chișinău – 2023
 Cuprins:

1. Biografia și teoriile lui Sigmund Freud

2. Biografia si teoriile lui Erik Homburger Erikson
3. Biografia si teoriile lui Jacques-Alain Miller
4. Biografia si teoriile lui Edward John Mostyn Bowlby
Bibliografia
1.1 BIOGRAFIA

Sigmund Freud (n. 6 mai1856 – d. 23 septembrie 1939) s-a născut într-o

familie de evrei, din Freiberg, Moravia. Și-a luat numele de "Sigmund" abia la
vârsta de 21 de ani și a fost primul născut din cei nouă copii ai familiei. Freud a
studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de
studii a început să lucreze în laboratorul de fiziologie, iar în 1886 Freud
deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări
cerebrale și nervoase. 
A fost un medic neurolog austriac, fondator al psihanalizei și fondator al școlii
psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe
următoarele ipoteze:
 Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de
gratificare a impulsului sexual.
 Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și
agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.
 Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se
manifesta în vise, acte ratate și simptome.
 Conflictele inconștiente și sexualitatea reprimată sunt sursa nevrozelor.
 Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea
în conștient a dorințelor inconștiente și refulate.
În anul 1938, fugind de persecuția nazistă din Viena, Freud s-a refugiat
la Londra, unde a petrecut ultimul an al vieții sale. Din cauza fumatului excesiv,
în ultimii ani din viață s-a luptat cu o formă de cancer. A suferit numeroase
operații dar, deoarece nu a renunțat la acest viciu, boala s-a agravat și a murit
prin eutanasiere, asistată de un medic care i-a administrat o doză mărită
de morfină.
 Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc
noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica
viselor.
1.2 TEORIILE

Teoriile lui Freud au influențat lumea Psihologiei și dincolo de ea până în

prezent. Câteva dintre cele mai cunoscute sunt:

1. Teoriile cu privire la studiul personalitaţii

Ulterior, Freud a dezvoltat aceste concepte într-o teorie care include trei
componente: sinele, erosul, Thanatos, eul și supra-eul.
Freud considera că aceste trei părți ale minții se află într-un conflict constant,
pentru că fiecare are un scop diferit. Uneori, când conflictul este prea puternic,
„eul” va dezvolta mecanisme de apărare, cum ar fi: refulările (excluderea
impulsurilor din percepția conștientă), proiecțiile (atribuirea propriilor dorințe
inconștiente altor persoane), adoptarea unui comportament în totală contradicție
cu impulsul, negarea (eul blochează experiențele neplăcute din conștiință,
determinând persoana respectivă să refuze să recunoască sau să creadă
realitatea).

2. Conştient, inconştient, subconştient

Contribuţia esenţială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidenţă a
existenţei şi acţiunii inconştientului în viaţa psihică şi în explicarea pe această
bază a personalităţii umane.

1. Conștient: nivel care stochează gândurile, sentimentele și starea de

concentrare;
2. Subconștient sau preconștient: locul unde se stochează tot ceea ce ne
putem aminti sau recupera din memoria noastră;
 3. Inconștient: cel mai profund nivel al minții noastre, care găzduiește un
depozit al proceselor care ne ghidează comportamentul, inclusiv dorințele
primitive și instinctuale.

3. Teorii cu privire la sexualitate

Vorbind despre libido şi sexualitate, teoria lui Freud a provocat spiritele
începutului de secol XX. Sexualitatea era o tema considerată secretă, tabu, chiar
şi pentru adult. Freud a îndrăznit şi mai mult, plasând-o la nivelul copilăriei.

4. Teoria stadiilor de dezvoltare

Urmând o evolutie biologica, Freud stabileste un model rigid pentru ceea ce el
numeste"dezvoltare sexuală". Pentru aceasta, Freud propune teoria stadiilor de
dezvoltare, pe vârsta, cu delimitari foarte clare. Nu este obligatoriu ca un
individ să treaca prin toate fazele şi este posibil ca unele etape să se suprapună.
2.1 BIOGRAFIA

Erik Homburger Erikson (n. 15 iunie 1902 – d. 12 mai 1994) s-a născut în
Germania, în orașul Frankfurt, fiind fiul unei mame singure. A fost un psiholog
și psihanalist de origine germană, care a scris despre subiecte precum psihologia
socială, identitatea individuală, politica și cultura. Descoperirile și teoriile sale
au contribuit la crearea de noi abordări pentru a face față tuturor tipurilor de
probleme psihice și sociale și i-au adus un mare respect de-a lungul vieții sale.
În ciuda faptului că a fost unul dintre cei mai mari practicanți ai psihanalizei din
istorie, abordarea sa a fost destul de diferită de cea a lui Sigmund Freud,
creatorul acestei discipline. Printre altele, a pus mare accent pe studiul sinelui, o
componentă pe care a văzut-o mult mai importantă decât era considerată în
teoriile clasice.
Erik Erikson nu a obținut niciodată o diplomă de facultate. Cu toate acestea,
acest lucru nu l-a împiedicat să predea la unele dintre cele mai prestigioase
centre educaționale din lume, precum Harvard, Berkeley și Yale. La început și-a
început cariera în Europa, dar după ce s-a exilat în Statele Unite pentru a scăpa
de mișcarea nazistă, a obținut un mare prestigiu în această țară.
Cea mai cunoscută contribuție a lui Erik Erikson este teoria psihosocială, care
descrie opt etape ale maturizării prin care se presupune că oamenii trec de-a
lungul vieții noastre. Fiecare dintre ele este marcat de un conflict psihologic și,
în funcție de faptul dacă îl putem rezolva sau nu, acesta produce o serie de
consecințe în mintea noastră.
 2.2 TEORIILE

Cea mai importantă contribuție a lui Erik Erikson la domeniul psihologiei a

fost teoria dezvoltării psihosociale. În el a încercat să explice în detaliu
schimbările mentale prin care trec oamenii de-a lungul vieții noastre,
reinterpretând ideile lui Freud și adăugând propriile sale concluzii.
Teoria psihosocială a lui Erikson împarte dezvoltarea umană în opt etape
distincte:
1. Încredere vs neîncredere: Prima etapă este aproximativ de la naștere până
când copilul are un an și jumătate. În acesta, relația cu mama sau cu îngrijitorul
principal va fi cel mai important element.

2. Autonomie vs îndoială și rușine: A doua etapă merge de la un an și jumătate

la trei ani. În această perioadă, copilul învață să-și controleze corpul și mintea. 

3. Inițiativă vs vinovăție: A treia etapă are loc între trei și cinci ani. Aici,
principalul conflict este lupta dintre nevoia de a testa abilitățile, curiozitatea și
inițiativa cuiva, față de vinovăție și frica de reacții negative.

4. Munca vs inferioritatea: A patra etapă are loc între 5 și 12 ani. Aici,

principala motivație a copilului este să învețe și să își dezvolte în continuare
autonomia.

5. Explorarea vs difuzarea identității: Această etapă coincide cu adolescența,

moment în care principala îndoială are legătură cu propria identitate. Tinerii
încep pentru prima dată să se distanțeze de autoritățile lor și încearcă să
exploreze cine sunt și unde vor să-și direcționeze viața.

6. Identitate vs izolare: A șasea etapă de viață descrisă de Erik Erikson merge

de la sfârșitul adolescenței la aproximativ 40 de ani de viață. În acesta, învățarea
principală pentru individ este cum să relaționezi cu ceilalți într-un mod
satisfăcător, dintr-o poziție de încredere reciprocă, respect, companie și
securitate.

7. Generativitate vs stagnare: Penultima etapă trece de la 40 de ani la 60. În

acest moment, persoana caută de obicei să aibă un echilibru mai bun între
productivitate și timpul petrecut alături de cei dragi sau care lucrează la
propriile interese.

8.  Integritatea sinelui vs disperare: Ultima etapă are loc între vârsta de 60 de

ani și moartea persoanei. În această fază, individul încetează să producă atât cât
a făcut anterior și începe să reflecteze asupra direcției pe care a luat-o viața sa
până acum.
3.1 BIOGRAFIA

Jacques-Alain Miller (născut la14 februarie 1944 în Châteauroux) Este fiul

cel mare al părinților de origine evreiască și poloneză. Tatăl său, Jean Miller,
radiolog. Mama lui provenea dintr-o familie de mai mulți arhitecți. este
un psihanalist francez . A contribuit la fondarea Școlii cauzei freudiene și este
redactor la seminariile lui Jacques Lacan.
Miller devine psihanalist, cu orientare lacaniană. A publicat Scrisori către
opinia iluminată (2001) și Le Neveu de Lacan (2003). El a creat „Forum des
psys” pentru a sprijini gândirea lacaniană și a implicat -o pe Bernard-Henri
Lévy, Catherine Clément, în special pe Philippe Soller .
Din 1973 până în 1981, a predat în departamentul de psihanaliză al
Universității din Paris 8 și a fost membru al Secției clinice (EA4007), apoi a
închiriat o cameră la teatrul Déjazet din Paris și a urmat
învățământul extrauniversitar . El și-a întrerupt predarea în 2011. Majoritatea
acestor cursuri sunt publicate de revista La Cause freudienne .
4.1 BIOGRAFIA

Edward John Mostyn Bowlby (n. 26 februarie 1907- d. 2 septembrie 1990)  

s-a născut, sub numele de Edward John Mostyn Bowlby, în anul 1907, la
Londra, într-o familie din clasa mijlocie înstărită. A fost un medic pediatru,
psihiatru și psihanalist britanic, renumit pentru cercetările sale în domeniul
dezvoltării psihologice a copilului și pentru formularea teoriei atașamentului.
Bowlby a studiat psihologia și știintele preclinice la Trinity College din
Cambridge, unde a câștigat mai multe premii pentru performanțe intelectuale
excepționale. Mai târziu a lucrat ca profesor voluntar, în două școli-internat. În
continuarea activității sale din trecut cu copii cu tulburări de comportament și de
adaptare, Bowlby s-a consacrat studiului dezvoltării psihologice a copiilor, in
paralel cu munca sa terapeutica la policlinica universitară de psihiatrie infantilă
din Londra (Child Guidance Clin ic) și apoi la conducerea departamentului de
psihiatrie infantilă de la Spitalul Tavistock. Potrivit cu conceptia care il
calauzea, a schimbat denumirea sectiei de copii în „Secția pentru copii și
părinți”.
Bowlby a cercetat legătura dintre tiparele interacțiilor de familie și dezvoltarea
psihologică normală și patologică a copiilor. El s-a concentrat în mod deosebit
asupra transmiterii dificultăților de la o generație la alta.
Enunțând teoria sa a atașamentului, el a definit comportamentul de atașament ca
o strategie înnăscută evolutivă ce a apărut la origine în scopul apărării noului
născut din fața unor primejdii precum animalele de pradă. Colega lui Bowlby,
Mary Ainsworth, a extins și testat aceste idei și a jucat un rol important în
descrierea diverselor pattern-uri de atașamemt.

4.2 TEORIILE

Teoria atașamentului descrie și integrează științific nevoia ființelor

umane de a forma și întreține legături emoționale puternice față de alte
ființe umane. Această teorie a fost formulată și consolidată de psihiatrul de
copii britanic John Bowlby și de către psihologa canadiană Mary
Ainsworth.
Temele principale ale acestei teorii sunt inițierea și schimbările care au
loc în relațiile emoționale individuale în cursul vieții. Conform teoriei
atașamentului, la baza oricărei relații emoționale interumane se află
legătura timpurie mamă-copil.
Teoria atașamentului se folosește de gândirea etologică, de gândirea
psihologiei dezvoltării, a psihanalizei și a teoriei sistemelor.
Bowlby își propusese ca scop principal să pună bazele științifice ale unui
punct de vedere psihanalitic al teoriei relației obiectelor și să verifice
empiric ipotezele psihanalitice în acest domeniu. Pe parcursul cercetării
științifice însă el s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de psihanaliză, iar
teoria atașamentului a devenit o disciplină de sine stătătoare.
Teoria atașamentului se înrudește strâns cu teoria sistemelor și psihologia
cognitivă și contribuie major la terapia familiei, terapia cognitivă și
psihanaliză.
BIBLIOGRAFIA

 Fritz Wittels - Freud, Editura Gramar, (1994)

 Jean-Pierre Chartier - Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud,
Editura IRI, (1998)
 Peter Gay - Freud - o viață pentru timpul nostru, Editura Trei, (1998) -
recenzie Arhivat în 3 februarie 2014, la Wayback Machine.
 Dr. Adolfo Fernandez-Zoila - Freud și psihanalizele, Editura
Humanitas, (1996)
 G. Brătescu - Freud și psihanaliza în România, Editura Humanitas,
(1994)
 Roland Jaccard - Freud, Editura Aropa, (2000)
 Catherine Meyer - Cartea neagră a psihanalizei, Editura Sedcom Libris
(2009)
 Han Israels - Der Wiener Quacksalber (Șarlatanul din Viena), Verlag
Dr. Busseler & Stadeler (2006)
 Ainsworth MD (1967). Infancy in Uganda. Baltimore: Johns Hopkins.
ISBN 978-0-8018-0010-8.
 Jean-Pierre Bouchard, La théorie de l'attachement est aussi une théorie
de la violence / Attachment theory is also a theory of violence.
L’Evolution Psychiatrique 2013, 78(4) : 699-703.
 Bowlby J (1953). Child Care and the Growth of Love. London: Penguin
Books. ISBN 978-0-14-020271-7.