Freudo-Marxismul

Începutul ideologiilor
post-materialiste
 Originile intelectuale ale Freudo-Marxismului
După cel de al Doilea Război Mondial perspectivele asupra moralei în politică
și a libetății s-au schimbat extrem de mult în lumea occidentală. Au
început să fie chestionate elementele originare ale culturii și societății
care au făcut posibil războiul și Holocaustul. Faptul că cele mai mari
conflagrații mondiale au fost generate de Occidentul European și de
ideologiile generate de acesta a ridicat probleme de identitate culturală și
de poziționare a occidentalilor și față de Războiul Rece, și față de
conflictele armate în general.
Ori singura metoda de chestionare regresivă existentă în acel moment era
psihanaliza fondată de Sigmund Freud. Și singura doctrină egalitar
optimistă era marxismul, ceea ce – se părea – le făcea compatibile.
Analize de tip psihanalitic asupra problematicii marxiste se făcuseră și înainte
de cel de al Doilea Război Mondial, dar erau marginale. Crimele colective
din timpul războiului au făct domeniul mult mai sensibil și mai ideologic.
Grupul de analiză asupra fenomenului violenței și a moralei ce decurge din
aceasta s-a organizat în ceea ce va purta titlul generic de Școala de la
Frankfurt. Nu toți care s-au asociat acestui grup erau marxiști, dar toți
aveau o lectură foarte importantă a operlor lui Sigmund Freud
Sigmund Freud
 Psihanaliza Freudiană
• La baza psihanalizei stă supoziţia existenţei unei structuri tripartite de instanţe a
psihicului uman:
• 1. Instanţa lui Es – locul unde se produc şi se refulează instinctele şi impulsurile –
inconştientul.
• 2. Instanţa sinelui (sau a eului) Id - ce concentrează caracteristicile personalităţii
relativ prelucrate (inclusiv proiecţiile şi complexele) – subconştientul.
• 3.Instanţa supraeului ce cuprinde zona exigenţelor (acceptorilor morali) şi a
cenzurii –conştiinţa.
• I. Sinele (Id) – este motivat de doua pulsiuni instinctuale (sexuala si agresiva) si
opereaza pe baza principiului placerii, adica evitarea durerii si cautarea placerii.
• II. Superego (Supraeul sau Constiinta) isi are radacinile in zorii copilariei, avandu-si
originea la nivelul Eului; are ca scop aplicarea normelor, regulilor si principiilor
morale pe care le invatam de la persoanele semnificative pentru fiecare dintre noi
(parinti, bunici, persoane de ingrijire/crestere in principal)
• III. Eul (Ego-ul) isi are originea in Sine, in perioada copilariei mici. Este ghidat de
principiul realitatii, scopul sau fiind acela de a gasi mijoace sigure si acceptabile de
satisfacere a nevoilor Sinelui, insa fara sa incalce limitele impuse de Superego

• Conform parintelui psihanalizei, Eul si Supraeul opereaza atat la nivel constient,

dar si inconstient, in timp ce Sinele este in intregime inconstient.
• Metoda de analiză este cea a conjecturilor libere (alăturării de
imagini, sunete, simboluri, cuvinte) pentru a scoate la suprafață tot
ceea ce subconștientul a defulat în inconștient în procesul zilnic de
existență socială.
• Pentru Freud, cotidianul social este agresiv și limitativ, bazat pe
reguli sociale stricte care starea de cultură peste starea de natură.
Astfel, instinctele primare naturale sunt inhibate pe parcursul
existenței sociale prin educație (care este coercitivă). În locul
acestor instincte Rațiunea este cea care trebuie să predomine –
ceea ce generază un conflict permanent între ființa biologică din om
și ființa rațională. Acest conflict, dacă nu este administrat cum
trebuie, conduce la apariția nevrozelor sau chiar a bolilor psihice.
• Pentru Freud psihanaliza este o metodă de diagnosticare și tratare a
nevrozelor și a altor boli psihice și nu se aplică la nivel social, ci doar
individual.
• Ea are un grad de generalitate dar nu de universalitate – se aplică
mai degrabă societăților avansate industrial (și intelectual) dar are
mai mică relevanță cu cât nivelul cultural al unei societăți este mai
scăzut – adică cu cât starea de natură este predominantă cu atât
nevoia de psihanaliză scade.
• Freud consideră că toate produsele activităţii umane sunt
reductibile la particularităţile psihicului individual şi se pot explica
prin instinctul sexual care se implică în complexe (libidoul). Acest
instinct a fost reprimat violent prin actul de civilizare al omenirii şi
continuă să fie reprimat prin educaţie şi în epoca modernă. Din
acest motiv omul modern şi-a construit o existenţă dublă care
implică mult mai mult decât la primitiv folosirea inconştientului şi a
subconştientului determinînd o tensiune colectivă exprimată prin
religie sau producţii artistice, care nu sunt decât expresii
transformate ale instinctului sexual.
• În contradicţie cu instinctul sexual se află instinctul morţii –
thanatos. Acesta contribuie decisiv la formarea conştiinţei de sine a
individului dar este folosit de societate ca o contrapondere la
impulsurile sexuale naturale considerate ca fiind anarhice.
• Această tensiune între sexualitate şi moarte stă la baza formării
omului modern, a arătat Freud în eseul său, Moise şi monoteismul
poporului evreu, şi ea permite controlul individului de către
societate printr-un joc de recompense (sexualitatea) şi coerciţii
(moartea)
 Principiile Psihanalizei
• Freud introduce cinci principii de analiză şi integrare a sistemului psihic considerate
de el ca fiind fundamentale pentru înţelegerea întregului mecanism mental al
tensiunii permanente dintre societate şi individ:
• 1. Principiul constanţei (Nirvanei) care exprimă tendinţele organismului de a
reduce tensiunea. Această tendinţă se realizează prin descărcări urmate şi însoţite
de satisfacţie şi prin procese de apărare împotriva necazurilor şi tensiunilor
excesive.
• 2. Principiul plăcerii şi al neplăcerii – guvernează procesele inconştiente rămase
într-o fază arhaică în care numai plăcerea guverna procesele mentale.
• 3. Principiul realităţii – prin care se justifică părăsirea plăcerii imediate în favoarea
unei plăceri ulterioare mai sigure. Memoria, gândirea şi atenţia substituie
impulsurile şi instinctele care sunt refulate pentru ca individul să obţină
satisfacţiimai mari şi pe o perioadă mai îndelungată. Inconştientul şi ceea ce este
refulat în el nu este supus controlului principiului realităţii.
• 4. Principiul automatismelor repetitive se exprimă prin tendinţa de a se repeta
experienţele importante, prin care individul obţine succes şi plăcere.
• 5. Principiul morţii al tendinţei spre starea humerală. Indivizii ştiu că sunt muritori
şi evită să se gândească la final prin creşterea plăcerii. Totuşi acest principiu
continuă să se manifeste în toate acţiunile umane, fie instinctual prin evitarea
durerii, fie prin expresii de frică, anxietate etc
Promotorii Freudo Marxismului – Wilhelm Reich
 Marxism și Psihanaliză
• Philip Rieff scria: “pentru Marx trecutul este plin de viitor, iar proletariatul reprezintă geneza acestui viitor.
Pentru Freud viitorul este plin de trecut iar eliberarea nu poate veni decât cu ajutorul medicinei …
Revoluţia nu poate decât să repete prototipul împotrivirii din complexul lui Oedip, fiind condamnată
inevitabil eşecului”
• Wilhelm Reich consideră că sexualitatea nu poate fi scoasă dintr-un context social şi cultural dat,aşa cum
face Freud. Dincolo de instinct, sexualitatea umană este un fapteminamente cultural şi social şi nu poate fi
considerată una “în sine”. În lucrareasa “Materialismul dialectic şi psihanaliza” Reich consideră că analiza
situaţiei culturale sau sociale nu se poate face fără apel la marxism. De fapt, Reich încearcăo transpunere a
conceptului de inconştient în afara domeniului său originar,argumentând că o asemenea transpunere nu
se poate face decât pe bazamaterialismului dialectic şi istoric.
• Wilhelm Reich este primul care încearcă într-o manieră consecventă să lege cele două concepţii – cea
marxistă şi cea freudiană – şi să construiască o dimensiune nouă de abordare a realităţii sociale numită
freudo-marxism. Aceasta îşi propune să critice în mod radical societatea modernă prin mijloacele oferite
de psihanaliză şi să o schimbe prin cele oferite de marxism. Ceea ce remarcă Wilhelm Reich este că prin
psihanaliză poţi schimba indivizii astfel încât să trăiască revoluţia în ei înşişi şi să o practice după ce au
scăpat de nevrozele impuse de sistemul capitalist. De aceea Reich are nevoie să fie atât un cititor cât şi un
interpret al operei lui Freud pentru a înţelege sensul schimbării. De aceea, Wilhelm Reich este creatorul
Freudo- Marxismului, chiar dacă el nu a numit niciodată opera sa ca atare.
• Aşa cum arată Slavoj Zizek Freudo Marxismul este prima ideologie postmodernă, care îşi asumă rolul şi
identitatea de mixtum între cultură şi politic, transformându-se în ideologie doar în contact cu opera şi fără
să aibă nici un contact cu realitatea politică. De la bun început un asemenea demers ideologic nu îşi
propune să schimbe sistemul politic ca atare altfel decât marxismul, ci se doreşte să fie un adjuvant pentru
schimbare acordând sprijinul teoretic pentru schimbarea nu numai politică, ci şi mentală a oamenilor
viitorului. Astfel freudo-marxismul se consideră o antiutopie configurându-şi relaţia cu realitatea prin
negaţia acesteia din urmă şi prin dorinţa de a o revoluţiona.
• Wilhelm Reich consideră că psihanaliza poate să fie considerată ca o
ştiinţă auxiliară a sociologiei marxiste, în măsura în care ea poate degaja
în psihicul individual consecinţele ideologiilor şi procesele psihice ale
unei clase. El remarcă faptul că această conştiinţă nu este reductibilă doar
la determinările istorice şi economice, ci uneori ea îşi reduce sfera la nevoi
concrete şi la unele mijloace prin care se pot împlini aceste nevoi precum
şi la obstacolele pe care aceste mijloace trebuie să le înfrângă pentru a
rezolva nevoile. Or, aceste mijloace se supun angoaselor şi inhibiţiilor de
grup (ca frica de violenţă sau reacţiune) şi deci trebuie interpretate şi
înţelese prin intermediul psihanalizei, deoarece sursele lor sunt iraţionale.
• Psihanaliza îşi poate propune explicarea comportamentelor iraţionale
deoarece este capabilă să interpreteze reacţiile pulsionale ale
inconştientului. Dar trebuie să se ţină seama – spune el – că structurile
inconştientului sunt produse de procesele istorice şi socio-economice.
• Astfel, Reich îşi asumă o anumită perspectivă ideologică radical
antiliberală şi anume aceea conform căreia oamenii nu pot exista singuri,
că nu există un ceva exclusiv individual complet izolat de istorie şi nici o
istorie complet impersonală. Prin aceasta Reich depăşeşte psihanaliza ca
domeniu ştiinţific şi o introduce în ideologie, ca metodă de explicare a
raporturilor sociale. Sinteza între psihanaliză şi marxism este motivată
prin virtuţile dialectice ale psihanalizei. Aceasta concepe viaţa psihică ca o
unitate a contrariilor, a elementelor conştiente şi inconştiente care conduc
în final la o bogăţie şi varietate de gânduri şi sentimente umane. Astfel,
psihanaliza ar îmbogăţi marxismul care explorează exclusiv lumea
proceselor economice în care există fiinţa umană
Erich Fromm
 Frica de Libertate
Eric Fromm reia tezele lui Freud din Moise și Monoteismul Poporului
Evreu. Dependența față de mamă se transferă în dependența față
de comunitate. În schimbul siguranței comunitatea cere obediență
față de tradiții și valor și limitează astfel libertatea.
Libertatea față de – este o libertate limitată, libertatea în interiorul
comunității
Libertatea să – este adevărată libertate, este libertatea care se bazează
pe asumarea responsabilității.
Capitalismul protestant a propus libertatea să dar nu a conferit și
siguranța socială pentru credincioși. Astfel statul modern – născut
pe principii liberal protestante – a generat competiție și prea mulți
perdanți ai acestei competiții. Cetățenii s-au refugiat în libertatea
față de cedând statului libertatea să în schimbul siguranței și a
confortului personal.
Astfel se explică propensiunea cetățenilor secolului XX față de
modele autoritar dictatoriale și totalitare.
 A avea și A fi
• Fromm deplânge reducerea condiţiei umane la un comportament
economic caracterizat printr-o dorinţă insaţiabilă de aposeda bunuri
materiale, de a le conserva şi de a le înmulţi, ceea ce conduce în
final la ceea ce el numeşte „existenţ utilizabile”, şi nu la „existenţe
trăite”.
• Existenţele utilizabile sunt acelea care sunt axate pe tipul uman de
„a avea”, asemănătoare personajelor secundare din filmel poliţiste
a căror tramă nu este modificată de dispariţia lor. Existenţa trăită
este acee axată pe tipul uman „a fi”, cea a personajelor principale,
care sunt indispensabil oricărei formule existenţiale. Dar, societatea
contemporană, spune Fromm încearcă să dea personajul secundar
un statut diferit, nu neapărat principal, ci unul acceptabil ş dezirabil,
cel ce este asemenea majorităţii şi nu are de ce se ruşina de
aceasta. „ În timp ce persoanele din modul a avea se sprijină pe ce
au , persoanele din modul a fi se sprijină pe ceea ce ei sunt. Şi cum
societatea în care trăim este direcţionată spre proprietate şi profit,
noi nu vom zări decât rareori indiciile modului de a fi, ci de cele
mai multe ori modul a avea ca singura faţetă acceptabilă a vieţii”
 Herbert Marcuse

• Schimbarea în sistemul dominant de valori

poate fi descrisă cu aproximaţie după cum
urmează:
• De la la
• Satisfacerea imediată Satisfacere
amânată
• Plăcere Restrângerea plăcerii
• Bucurie (joc) Efort (muncă)
• Receptivitate Productivitate
• Absenţa reprimării Securitate
• societatea a impus principiul realităţii ca formă de
emancipare socială, iar apoi, odată cu modelul capitalist
propus de protestantism l-a transformat în principiul
randamentului. Acesta din urmă i-a determinat pe indivizi
să îşi limiteze complet plăcerile în numele unei plăceri
viitoare uriaşe –principiul Nirvana - la care puteau ajunge
doar prin muncă şi moralitate.
• Principiul randamentului este forma psihologică
fundamentală pe care sesprijină capitalismul, modelul
prin care sistemul reuşeşte să îşi asuprească supuşii cu
acordul lor – ca imagine poate fi folosită cea a măgarului
care fuge după un morcov pe care nu-l va primi niciodată,
căci este legat de stăpân în vârful unui băţ la care măgarul
nu poate ajunge. Astfel, măgarul îndeplineşte voinţa
stăpânului, aceea de a trage cotiga, dar are impresia că îşi
urmăreşte propriul scop şi propria plăcere. De aici, trage
concluzia Marcuse, individul în capitalism se transformă
într-un om unidimensional
Principiul Randamentului
Libertatea se reduce la satisfacerea dorinţelor oamenilor, care nu
reprezintă altceva decât materia primă pentru publicitate