Sigismund Schlomo Freud

(06.05.1856 – 23.09.1939)

1
 Sigismund Schlomo Freud
(06.05.1856 – 23.09.1939)

Sigismund Schlomo Freud s-a născut la 6 mai 1856 în Freiberg, Moravia, atunci
Imperiul Habsburgic, astăzi Pribor din Republica Cehă. A fost fiul lui Jacob Freud şi al celei de a
treia soţii a acestuia, Amalia (cu 20 de ani mai tânără decât soţul ei).

În 1859, Freud s-a mutat împreună cu familia la Leipzig, în Germania, iar, în 1860, la
Viena, unde a rămas până în 1938. În 1877, şi-a schimbat numele în Sigmund Freud. În 1873 şi-a
început studiile în cercetarea medicală la Universitatea din Viena. Încă din studenţie, Freud a
făcut cercetări asupra sistemului nervos central, sub îndrumarea lui Ernst von Brücke, luându-şi
diploma în 1881. A lucrat la Clinica de psihiatrie a lui Theodor Meynert în perioada 1882-1883,
apoi a studiat alături de Charcot, la clinica Salpetriere din Paris (1885). În 1886 s-a căsătorit cu
Martha Bernays şi au avut şase copii.

Sigmund Freud a început cercetările în domeniul psihanalizei în anii 1880, la finalul unui
secol, în care, atât Europa cât şi America au cunoscut reforma azilelor pentru persoanele cu
deficienţe psihice şi şi-au manifestat interesul pentru stările psihologice anormale, în special
pentru afecţiunile psihice. Freud s-a îndreptat către studiul psihanalizei după ce a citit articole
referitoare la metoda lui Breuer de a trata isteria prin hipnoză. Freud şi Breuer au publicat
împreună ”Studii despre isterie” în 1895. În acelaşi an, Freud a reuşit să-şi analizeze un vis. În
următorii cinci ani (1895-1900), a elaborat majoritatea conceptelor care au fost apoi incluse în
teoria şi practica psihanalizei. Termenul de ”psihanaliză” a fost propus chiar de Freud în 1896.
După despărţirea de Breuer şi după şocul suferit în urma morţii tatălui, Freud începe autoanaliza
în 1897, concentrându-se asupra propriilor vise şi fantezii, fiind susţinut de prietenul său,
Wilhelm Fliess.

”Interpretarea viselor” a contrariat lumea medicală

”Interpretarea viselor”, pe care Freud o consideră cea mai importantă carte a sa, a fost
publicată în 1899, dar are inscripţionat anul 1900 ca dată a primei ediţii, datorită faptului că

2
autorul dorea ca marea sa descoperire să fie asociată cu începutul unui nou secol. Lumea
medicală privea cu scepticism această lucrare, aşa că Freud şi-a continuat studiile singur, izolat
de restul cercetătorilor. A început să lucreze cu Dora, una dintre pacientele sale, şi a publicat, în
1901, ”Psihopatologia vieţii de zi cu zi”.

Freud a aflat că suferă de cancer al maxilarului în 1923. Şi-a petrecut următorii 16 ani
luptând cu boala. Nu a renunţat la cercetare, iar în 1925 a publicat cinci volume de lucrări —
”Collected Works”. A primit Premiul Goethe pentru literatură (1930) şi a fost ales Membru de
onoare al Societăţii Regale Britanice de Medicină în 1935. Ameninţat de ocupaţia nazistă, a
emigrat în 1938 în Anglia, împreună cu familia.

Freud şi ”dezvoltare sexuală” a oamenilor

De-a lungul carierei, Sigmund Freud a publicat numeroase cărţi şi lucrări de specialitate.
Deşi studiul său se concentra asupra comportamentului sexual, el înţelegea prin acesta instincte
sau dorinţe care determinau o anume atitudine sau anumite convingeri, fie ele vizibile sau
reprimate. Urmând o evoluţie biologică, Freud stabileşte un model rigid a ceea ce el numeşte
”dezvoltare sexuală”. Pentru aceasta, Freud propune teoria stadiilor de dezvoltare, pe vârstă, cu
delimitări foarte clare. Nu este obligatoriu ca un individ să treacă prin toate fazele şi este posibil
ca unele etape să se suprapună.

Dimensunile personalităţii

O altă latură a teoriilor lui Freud o constituie studiul personalităţii. Structura personalităţii
are 3 dimensiuni. Freud a împărţit-o în id, ego şi superego. Numai ego-ul este vizibil, dar toate
trei au propriile efecte asupra personalităţii. Id-ul reprezintă forţele biologice. Este o constantă a
personalităţii deoarece este întotdeauna prezentă. Omul se naşte cu propriul id. Id-ul este o
componentă foarte importantă a personalităţii, deoarece ne permite să obţinem lucrurile de care
avem nevoie încă de când ne naştem.

Ce ascund visele

Un alt punct important abordat de Freud îl reprezintă interpretarea viselor. Freud susţine
că visul este protectorul somnului. Atunci când mergem la culcare încercăm să ne detaşăm de
realitate, anulând orice stimul extern. În timpul nopţii, mintea ne protejează, prin vise, atât de

3
stimulii externi, cum ar fi zgomotul sau lumina, cât şi de cei interni, cum ar fi emoţiile, teama sau
insatisfacţiile. Studiul lui Freud s-a concentrat mai mult asupra stimulilor interni. Pentru ca o
persoană să poată experimenta în vis emoţii puternice, negative, gânduri interzise sau dorinţe
ascunse, acestea trebuie să fie deghizate sub o anumită formă. În caz contrar, cel care are un
astfel de vis devine extrem de agitat şi se trezeşte. Prin urmare, o bună interpretare a viselor
poate duce la înţelegerea manifestărilor subconştiente.

Sigmund Freud a murit la Londra, la 23 septembrie 1939, la vârsta de 83 de ani.

4
Bibliografie

Jean Pierre Chartier - Introducere in psihanaliza lui Sigmund Freud

https://ro.wikipedia.org

https://historia.ro/