VIATA SI OPERA LUI Huzum Angelina Georgiana

SIGMUND FREUD CLASA 10J

 INTRODUCERE
Sigmund Freud s-a nascut la data de 6 mai 1856 si a murit la data de 23 septembrie
1939. El a fost un neurolog austriac, fondator al psihanalizei. Freud poate fi pe drept
cuvânt numit cel mai important legislator intelectual al epocii sale. Psihanaliza este
deopotrivă o teorie despre psihicul uman, o terapie a suferinţelor sale şi un mod de
interpretare a culturii şi societăţii. În ciuda criticilor repetate, a încercărilor de
respingere şi a amendamentelor aduse ideilor lui Freud, înrâurirea lor a rămas extrem
de puternică multă vreme după moartea lui şi în domenii situate la mare distanţă de
psihologie.
Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni
precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor.
VIATA LUI SIGMUND FREUD

Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei așkenazi din Freiberg, Moravia. Și-
a luat numele de "Sigmund" abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul
născut din cei nouă copii ai familiei, dar mai avea și alți frați (vitregi) din căsătoriile
precedente ale tatălui său. Cu toate că familia sa nu era o familie înstărită și trăiau
într-un apartament mic și aglomerat, părinții săi au făcut totul pentru ca Sigmund să
aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul defavorizării celorlalți copii
ai familiei.
Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor.
Șase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea nu numai
cunoștințe temeinice de greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase și franceza și
engleza.
VIATA LUI SIGMUND FREUD
Freud a studiat medicina la UniversiTatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de studii a
început să lucreze în laboratorul de fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von Brücke,
fiind în special preocupat de funcțiunea Sistemului Nervos Central.
Dorind să câștige experiență practică in acest domeniu , după doi ani începe să lucreze ca
medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie.
În 1885 obține un post de docent în neuropatologie la Universitatea din Viena și - având o
bursă din partea statului austriac - petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale
sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata
anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să studieze isteria,
fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.

În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări

cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite
neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor.
Aceasta explică și faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu
multă reticență.
VIATA LUI SIGMUND FREUD
Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a
petrecut ultimul an al vieții sale.
Din cauza fumatului excesiv, în ultimii ani din viață s-a luptat cu o formă de cancer .
A suferit numeroase operații dar, deoarece nu a renunțat la acest viciu (fuma chiar și
20 de trabucuri pe zi), boala s-a agravat și a murit prin eutanasiere, asistată de un
medic care i-a administrat o doză mărită de morfină.
OPERA LUI SIGMUND FREUD
Prima lucrare publicată de Freud, Zur Auffassung der Aphasien ("Concepții asupra
afaziei") (1891), trata problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei leziuni
organice a creierului. După o nouă lucrare în domeniul neurologiei, Die infantile
Cerebrallähmung ("Paralizia cerebrală infantilă") (1897), Freud s-a dedicat cu
exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice pe baze psihologice,
ceea ce a dus la elaborarea conceptului de "psihanaliză" (1896).
Freud explică apariția manifestărilor nevrotice, în special ale isteriei, datorită
refulării unor traume emoționale, ascunse în inconștient. Ca tratament recomandă
transpunerea pacientului în stare de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale
refulate sunt din nou aduse la suprafața conștiinței și în felul acesta, conflictele,
prelucrate în mod conștient, nu mai provoacă tulburări psihice. Între 1895 și 1900
Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care formează nucleul
psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând expunerea
spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul
ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei "asociații libere”.
OPERA LUI SIGMUND FREUD
În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. În jurul său s-a format
un cerc de discipoli, ca Alfred Adler, Eugen Bleuler, Carl Gustav Jung și Ernest
Jones, care i-au preluat și i-au dezvoltat mai departe teoriile. În 1910 a fost creată
Societatea Internațională de Psihanaliză, cu extindere în special în America. Pe baza
reprezentărilor sale, Freud a încercat să explice și unele fenomene sociale și
culturale, ca religia, mitologia, arta și literature.
Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței
și acțiunii inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a
personalității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum
și o metodologie terapeutică aferentă, care - în forma inițială sau modificată -
urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale.
OPERE SELECTATE LUI FREUD IN DOMENIUL PSIHOANALIZEI

1. Studii despre isterie (împreună cu 8. Viitorul unei iluzii, 1927

Josef Breuer), 1895
9. Civilizația și neajunsurile ei, 1929
2. Interpretarea viselor, 1899
10. Conferințe despre Introducerea în
3. Psihopatologia vieții cotidiene, 1904 psihoanaliză, 1933
4. Trei eseuri despre teoria sexualității, 11. Totem și tabu
1905
12. Moise și monoteismul, 1939
5. Introducere despre Narcisism, 1914
13. O privire asupra psihanalizei, 1940
6. Dincolo de principiul plăcerii, 1920
7. Ego și Id, 1923