Sigmund Freud

1. Date generale

Sigismund Schlomo Freud a fost un un medic neuropsihiatru austriac de etnie evreiască, fondator
al școlii psihologice de psihanaliză, născut în Austria la 6 mai 1856. Freud este considerat a fi părintele
psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și
simbolistica viselor. Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor.
Șase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea nu numai cunoștințe temeinice de
greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase și franceza și engleza. El își lua masa de seară separat de
restul familiei, iar pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu-l deranja.

Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de studii a
început să lucreze în laboratorul de fiziologie, fiind în special preocupat de funcțiunea Sistemului
Nervos Central. El s-a lăsat atât de mult absorbit de această activitate, încât a neglijat celelalte
discipline, terminând facultatea abia în 1881, cu o întârziere de trei ani. Dorind să câștige experiență
practică, după doi ani începe să lucreze ca medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie. În
1885 obține un post de docent în neuropatologie la Universitatea din Viena și petrece 19 săptămâni la
Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière. Freud începe să studieze
isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.

În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale
și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite neortodoxe de
către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor. Aceasta explică și faptul
că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticență.

Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a petrecut
ultimul an al vieții sale. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în zona Hampstead din Londra a fost
ulterior transformată în muzeu. Din cauza fumatului excesiv, în ultimii ani din viață s-a luptat cu o
formă de cancer . A suferit numeroase operații dar, deoarece nu a renunțat la acest viciu (fuma chiar și
20 de trabucuri pe zi), boala s-a agravat și a murit prin eutanasiere, asistată de un medic care i-a
administrat o doză mărită de morfină.

2. Contribuții

Prima lucrare publicată de Freud, „Concepții asupra afaziei” (1891), trata problema tulburărilor
de vorbire apărute în urma unei leziuni organice a creierului. După o nouă lucrare în domeniul
neurologiei, „Paralizia cerebrală infantilă” (1897), Freud s-a dedicat cu exclusivitate cercetărilor privind
explicarea tulburărilor psihice pe baze psihologice, ceea ce a dus la elaborarea conceptului de
"psihanaliză" (1896).

Freud explică apariția manifestărilor nevrotice, în special ale isteriei, datorită refulării unor
traume emoționale, ascunse în inconștient. Ca tratament recomandă transpunerea pacientului în stare de
hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale refulate sunt din nou aduse la suprafața conștiinței. Între
1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care formează nucleul psihanalizei
în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând expunerea spontană de către pacient a
amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei
"asociații libere". În felul acesta psihanalistul îl ajută să-și clarifice conștient experiențele conflictuale,
care stau la baza tulburărilor nevrotice. Cu ajutorul asociațiilor libere găsește calea de pătrundere către
procesele petrecute în inconștient, ceea ce l-a condus și la explicarea semnificației viselor și a actelor
ratate ("lapsusuri"). Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă și
a "complexului Oedip", care ar sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu părintele de
sex opus.

În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. În jurul său s-a format un cerc de
discipoli care i-au preluat și i-au dezvoltat mai departe teoriile. În 1910 a fost creată Societatea
Internațională de Psihanaliză, cu extindere în special în America.

Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței și acțiunii
inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității umane. În plus, a
dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă, care - în
forma inițială sau modificată - urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în
patologiile mentale.

3. Opere:

„Interpretarea viselor”; „Psihopatologia vieții cotidiene”; „Introducere despre Narcisism”;

„Dincolo de princiiul plăcerii”; „Ego și Id”; „Totem și tabu”; „O privire asupra psihanalizei”; „Cazul
Dora”; „Micul Hans”; „Autobiografie”; „Psihanaliza fenomenelor oculte”; „Comicul și umorul”; „Studii
despre isterie”; „Vis și telepatie”