Recenzie

“Despre vis”
Sigmund Freud

Neurologul Sigmund Freud este considerat părintele psihanalizei, cel căruia i

se datorează o serie de descoperiri uimitoare referitoare la funcţionarea şi la
structura psihicului uman. Psihanaliza, dezvoltată ca teorie generală a
inconştientului, reprezintă o metodă de explorare a acestuia şi de tratament al
tulburărilor mintale.

Sigismund (mai târziu Sigmund) Freud s-a născut la 6 mai 1856 în

Freiberg, Moravia, pe atunci Imperiul Habsburgic, în prezent Pribor din
Republica Cehă, într-o familie de origine evreiască, familia s-a mutat apoi la
Leipzig, în Germania, şi, ulterior, la Viena, unde Freud şi-a început studiile în
cercetarea medicală la Universitatea din Viena, pe care a absolvit-o în 1881,
potrivit www.biographyonline.net. În anii imediat următori, a lucrat la Clinica
de psihiatrie a lui Theodor Meynert, studiind apoi alături de Charcot, la clinica
Salpetriere din Paris (1885). În 1886 s-a căsătorit cu Martha Bernays şi au avut
şase copii. Sigmund Freud s-a îndreptat către studiul psihanalizei în anii 1880,
după ce a citit articole referitoare la metoda lui Breuer de a trata isteria prin
hipnoză. Împreună cu acesta, a publicat ''Studii despre isterie'' (1895), în acelaşi
an, reuşind să-şi analizeze un vis. În următorii cinci ani a elaborat majoritatea
conceptelor care au fost apoi incluse în teoria şi practica psihanalizei, acest din
urmă termen fiind propus chiar de el în 1896. După despărţirea de Breuer şi
după şocul suferit în urma morţii tatălui, Freud începe autoanaliza în 1897,
concentrându-se asupra propriilor vise şi fantezii.
''Interpretarea viselor'', pe care Freud o consideră cea mai importantă carte a sa,
a fost publicată în 1899, dar are inscripţionat anul 1900 ca dată a primei ediţii,
datorită faptului că autorul dorea ca marea sa descoperire să fie asociată cu
începutul unui nou secol. Lumea medicală privea cu scepticism această lucrare,
aşa că Freud şi-a continuat studiile singur, izolat de restul cercetătorilor. A
început să lucreze cu Dora, una dintre pacientele sale, şi a publicat, în 1901,
''Psihopatologia vieţii de zi cu zi''.

Din 1902, a fost profesor de neuropatologie la Universitatea din Viena, post pe

care l-a deţinut până în 1938. În 1905 a publicat trei eseuri despre teoria
sexualităţii, legătura dintre aceasta şi subconştient şi fragmente de analiză a
cazului de isterie al Dorei. Cu toate că teoriile sale au generat reacţii
contradictorii, Freud a coagulat în jurul său un grup de tineri doctori, care a
început să-l însoţească la Viena. A fondat aici ''Societatea psihologică de
miercuri'', o reuniune săptămânală între prieteni, la care se discutau noile sale
descoperiri şi care a devenit Societatea Vieneză de Psihanaliză în 1908, şi
Societatea Internaţională de Psihanaliză în 1910.

În 1912, a fost publicată prima revistă de specialitate, ''Imago''. Pe măsură ce

Societatea Internaţională de Psihanaliză devenea din ce în ce mai cunoscută,
câţiva membri s-au retras şi au fondat propriile şcoli de psihologie. În 1916,
Freud publică prima parte din ''Introducerea în psihanaliză''.

De-a lungul carierei, Sigmund Freud a publicat numeroase cărţi şi lucrări de

specialitate. Unul dintre aspectele studiate îl constituie interpretarea viselor,
Freud considerând că acesta este compus din două părţi: ''conţinutul manifest''
(reprezentat de ceea ce ne aducem aminte după ce ne trezim, fără niciun înţeles
deoarece este o reprezentare deghizată a adevăratelor gânduri care au generat
visul) şi ''partea latentă'' (care deţine înţelesurile adevărate ale visului -
gândurile interzise sau dorinţele subconştientului, ce apar deghizate în
conţinutul manifest). O bună interpretare a viselor poate duce, astfel, la
înţelegerea manifestărilor subconştiente.

Despre vis reprezintă un rezumat al ideilor cuprinse în volumul mult

aşteptat Interpretarea viselor, volum publicat în 1900 şi care nu a avut succesul
editorial scontat, după ce s-au vândut 351 de volume în 6 ani. Totuşi, Sigmund
Freud vorbeşte despre interpretarea viselor ca despre „probabil singura
descoperire care îi va supravieţui“ . Părintele psihanalizei a fost primul care a
încercat să studieze visul, pe care îl consideră esenţial în descoperirea
mecanismelor psihice inconştiente şi nu un produs al hazardului.
Analiza cuprinsă în acest volum se bazează pe mai multe cazuri clinice descrise
vag și fidel de Freud și Josef Breuer (primul său colaborator care s-a îndepărtat
de ideile lui Freud, considerând că anumite tulburari psihice, comportamentele
anormale, isteriile au asemenea viselor un sens simbolic. Prin urmare, metoda
de asociere liberă a cuvintelor pe care o aleg psihanaliştii pentru analiza viselor
provine din psihoterapie.
Scrisă în 1901, cartea conține trei capitole principale: Visele, Psihanaliza și
telepatia, Vis și telepatia, iar tema centrală - Visele și așa-numitul „transfer de
gânduri”.

Capitolul 1
Freud și-a început argumentația cu ideea că visele sunt produsul mental al
visătorului însuși și a enumerate trei direcții de abordare a viselor. Prima
abordare a îmbrățișat ideea filozofilor(printre care și Shubert) care credeau că
visele își au originea în activitatea mentală, în timp ce alți gânditori erau de
părere că visele sunt produsul unor stimuli mentali,împiedicându-le să se
desfășoare în timpul zilei. Autorii medicali oferă o abordare diferită și consider
că subiectul viselor sunt stimuli senzoriali și somatici care acționează în exterior
sau întâmplător asupra organelor interne . Ultima abordare a lui Freud se referă
la viziunea general și se concentrează pe rolul de profet al viselor,publicul larg
încercând să interpreteze conținutul lor"încâlcit".
Oamenii in trecut cautau sa gaseasca o explicatie visului, dacă și-l aminteau
după ce se trezeau, îl considerau o vestire venită din partea unor forţe mai
înalte.Odata cu trecerea timpului si dezvoltarea stiintei, toate miturile
semnificative au fost transpuse în psihologie.
Cu toate acestea,după respingerea ipotezei mitice,a devenit necesar să se explice
visul. Condiţiile apariţiei sale, relaţia sa cu viaţa mentală din starea de veghe,
dependenţa lui de stimuli care se înghesuie să fie percepuţi în timpul stării de
somn, numeroasele particularităţi ale conţinutului său supărătoare pentru
gândirea trează.
În prima curiozite stă însa chestiunea semnificaţiei visului, care conţine un sens
dublu. Ea este interesată în primul rând de semnificația psihologică a viselor, de
locul viselor în raport cu alte procese mentale și de posibilele lor funcții
biologice.In al doilea rand, de interpretarea viselor dacă fiecare dintre
conținuturile viselor are o"semnificație"de genul celei pe care suntem obișnuiți
să o găsim în alte configurații mentale.
In al doilea capitol, ne este prezentata metoda lu Freud de a descifra visele pe
care pacientii i le descriu, folosind drept exemplu un vis propriu despre Doamna
E.L cu care nu a avut deloc o relatie apropiata si pe care nu o vazuse
recent.Astfel, acesta incepe sa imparta visul in mai multe parti si sa caute
elemente comune, facand o autoevaluare asupra visului.Urmarind anumite
secvente din vis,le rupe din context si asa acesta a ajuns la o serie de gânduri și
amintiri în care trebuia sa recunosca niște manifestări valoroase ale vieţii sale
psihice. “Visul a fost fără afect, fără corelaţie și inteligibil; în timp ce dezvolta
ideile din dărătul visului, simt mișcări deafect intense și bine motivate; ideile în
sine se îmbină excelent în lanţuri legate logic, în care anumite reprezentări apar
în mod repetat ca fiind central”. Continutul visului este mult mai scurt decat
gandurile pe care acesta ti le da analizandu-l.
Tot in acest capitol apar doi termenii importanti “continut manifest” si “continut
latent” (gândurile ascunse din inconştient). Luându-se în considerare relaţia
dintre cele doua, Freud imparte visele in trei categorii, putem sa ne dam seama
de visele care au sens, adica sunt inteligibile de multe ori acestea sunt scurte si
nu le dam importanta , a doua grupă o alcătuiesc acele vise care sunt coerente și
au un sens clar, dar surprind, pentru că nu știm cum să catalogăm în viaţa
noastră psihică acest sens. în cea de-a treia grupă se încadrează acele vise cărora
le lipsesc ambele, sens și inteligibilitate, și care par incoerente,confuse.
Materialul din gândurile visului, care este pus lao-laltă pentru alcătuirea situaţiei
onirice, trebuie să fie de la bun început utilizabil în acest scop. Are atunci
nevoie de unul sau mai multe elemente commune ,existente în toate
componentele. Acolo unde nu există astfel de elemente comune între gândurile
onirice, travaliul visului se străduiește să le creeze, pentru a facilita
reprezentarea comunăîn vis. Solutia cea mai usoara pentru a apropia două
gânduri onirice care nu au încă nimic comun constă în modificarea expresiei
verbale pentru unul dintre ele, celălalt venindu-i eventual în întâmpinare printr-
o completare corespunzătoare într-o altă expresie.Exemplul dat in carte este “Aș
dori și eu să primesc o dată ceva degeaba, dar această formă nu este folosibilă
pentru conţinutul visului. De aceea ea este înlocuită printr-una nouă: Aș dori
să mă bucur de ceva fără a avea „costuri”.

Capitolul X este dedicate instanței mentale de"formarea gândirii",pe care Freud

o consider a fi elemental de bază al psihicului uman.Între aceste două instanțe
există un mecanism de cenzură care se conformează normelor sociale și
culturale și care lasă să treacă doar ceea ce este favorabil. Ceea ce este retinut
devine reprimat, atunci cand cenzura slăbeşte, ajunge în conştient cu modificări.
Schema refularea-slăbirea cenzurii şi formaţiunea de compromis stă la baza
visului.) Dacă noi concepem conţinutul visului ca pe reprezentarea unei dorinţe
realizate Visul devine spre final „gardianul somnului”, este, în opinia lui Freud,
cel care „potoleşte tulburările” şi trezeşte visătorul atunci când situaţia se
precipită. (p.61) dacă asupra simţurilor celui care doarme acţionează un imbold
exterior. Este cunoscut că stimulii senzoriali care apar în timpul stării de somn
influenţează conţinutul viselor; acest lucru se poate dovedi experimental și face
parte dintre puţinele rezultate sigure. stimulul senzorial pe care
experimentatorul îl face să acţioneze asupra celui care doarme nu apare corect
recunoscut în vis, ci este subiectul uneia dintre foarte numeroasele interpretări
posibile, alegerea fiind aparent lăsată în seama arbitra-rului psihic. Dar un
arbitrar psihic desigur nu există Cel care doarme poate să reacţioneze în diferite
feluri contra unui stimul senzorial venit din afară. Fie se trezeste, fie isi continua
somnul.

In urmatorul capitol este vorba despre cenzura, ca fiind motivul principal al

deformării visului,dar din rezultatele interpretării viselor ,majoritatea viselor
adulţilor se explică din dorinţe erotice.Acesta analiza nu implica visele cu un
continut clar sexual, care sunt usor de recunoscut din propria experienta, ci
arată că foarte multe alte vise,care nu contin nimic erotic în componenta
lor ,sunt dezvăluite prin munca de interpretare ca fiind împliniri sexuale de
dorinţă, și că pe de altă parte foart emulte gânduri rămase de la travaliul de
gândire al stării de veghe ca „resturi diurne“ ajung să fie reprezentate în vis
numai cu ajutorul unor dorinţe erotice refulate. Ne-am obișnuit să numim
mijloacele de reprezentare care corespund acestor condiţii drept simboluri a
ceea ce reprezintă ele, dar materialul de idei sexuale nu poate fi reprezentatca
atare, ci trebuie înlocuit în conţinutul visului prin sugestii, aluzii.Exista
simboluri care pot fi traduse universal intr-un singur mod “astfel, împăratul și
împărăteasa (regele și regina) înseamnă părinţii, camerele reprezintă
femei,intrările și ieșirile acelora, deschizăturile corpului. Pentru desemnarea
simbolică a organelor sexuale sunt folosite obiectele cele mai variate “armele
ascuţite, obiectele lungi și tari, ca trunchiurile de copac și beţele, reprezintă în
vis organele genital masculine, iar dulapurile, cutiile, trăsurile, sobele reprezintă
trupul femeii”. Simbolistica visului duce mai departe de vis, ea nu este specifică
visului, ci inseamna o dominaţie similar asupra reprezentărilor din basme,
mituri și legend.

Impresii despre carte

“Dragostea care este „fără costuri“,„gratis“, stă însă în prim-plan printre

gândurile visului.”
Desi pare ca subiectul este atractiv, in realitate cartea este un studiu teoretic
scris in termini de specialitate referitor la modul cum apare un vis, ce ascunde el
dincolo de imaginile ilogice.Titlul ramane insa o capcana in care multi cititori
fara experienta ar putea cadea, asteptandu-se la semnificatii clare pe care mai
apoi sa le suprapuna propriilor vise.
Concluzionand cartea”Despre vis” nu este o lectura pe care sa o parcurgi cu
usurinta, desi termenii nu sunt grei de explicat, dar ei necesita rabdare si inteles.

Aceasta carte m-a facut sa vad altfel visul si sa inteleg intr-o anumita masura
semnificatiile lui, dar si provenienta. Freud are meritul
dea fi fost primul om de știință interesat de teoria viselor și prima persoană
carea acordat o importanță terapeutică viselor,iar această carte este o foarte bună
esențializare a conceptelor extrase din experiența sa.Pentru a fi cât se poate de
exact, autorul prezintă chiar formula(visare+ resturi diurne) x travaliul
visului=conținut manifest în cercetările sale privind interpretarea viselor.
Motivul alegerii cartii

Un prim argument in alegerea cartii a fost autorul, datorita rezonantei numele

lui Freud, care a reprezentat o provocare, fiind unul dintre cei mai complexi si
rasunatori din lumea psihoanalizei.
Al doilea argument il reprezinta curiozitate personala acordata semnificatiei
visului, fiind un subiect incitant pentru mine pentru ca nu detin un control
asupra lucrurior care apar in starea de somn.

Recomandare

Intalnirea cu aceasta carte nu va fi una comoda, dar informatiile prezentate va v-

a deschide noi orizonturi si va v-a oferii noi semnificatii pentru propriile vise.

Facultatea de Litere siStiinte

Specializarea Pedagogie
Anul I
Student: Mirzea Luiza Florentina