UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

BUCURESTI
Facultatea de Psihologie
Invatamant cu frecventa
Materie de studiu: Istoria Psihologiei

Contributia adusa de Sigmung Freud in psihanaliza : “Inconstientul

si cum ne afecteaza viata- acte ratate”

Ilie(Cojocaru) Silvia Beatrice

An 1, Grupa 4

1
 Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum
inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor. Cu toate acestea psihologii
freudieni moderni, în era existențialistă, începând de la sfârșitul secolului 20 refuză să
interpreteze după psihologia simbolistă, rugând pacientul să-și numească și să-și delimiteze
propriile simboluri, într-un amestec de psihanaliză freudiană și logopedie frankliană.
Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei așkenazi din Freiberg, Moravia. Și-a
luat numele de "Sigmund" abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din cei nouă
copii ai familiei, dar mai avea și alți frați (vitregi) din căsătoriile precedente ale tatălui său. Cu
toate că familia sa nu era o familie înstărită și trăiau într-un apartament mic și aglomerat, părinții
săi au făcut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul
defavorizării celorlalți copii ai familiei.
Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor. Șase
ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea nu numai cunoștințe temeinice
de greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase și franceza și engleza. Viața de familie se
organiza în funcție de programul său de studiu. El își lua masa de seară separat de restul familiei,
iar pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu-l deranja.
Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de
studii a început să lucreze în laboratorul de fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von
Brücke, fiind în special preocupat de funcțiunea Sistemului Nervos Central. El s-a lăsat atât de
mult absorbit de această activitate, încât a neglijat celelalte discipline, terminând facultatea abia
în 1881, cu o întârziere de trei ani. Dorind să câștige experiență practică, după doi ani începe să
lucreze ca medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie. În 1885 obține un post de
docent în neuropatologie la Universitatea din Viena și - având o bursă din partea statului austriac
- petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la
spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase
prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul
pentru psihopatologie.
În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări
cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite
neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor.
Aceasta explică și faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă
reticență.
Din cauza fumatului excesiv, în ultimii ani din viață s-a luptat cu o formă de cancer . A
suferit numeroase operații dar, deoarece nu a renunțat la acest viciu (fuma chiar și 20 de
trabucuri pe zi), boala s-a agravat și a murit prin eutanasiere, asistată de un medic care i-a
administrat o doză mărită de morfină.
Freud s-a dedicat cu exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice pe
baze psihologice, ceea ce a dus la elaborarea conceptului de "psihanaliză" (1896).

2
 Freud explică apariția manifestărilor nevrotice, în special ale isteriei, datorită refulării
unor traume emoționale, ascunse în inconștient. Ca tratament recomandă transpunerea
pacientului în stare de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale refulate sunt din nou aduse
la suprafața conștiinței și în felul acesta, conflictele, prelucrate în mod conștient, nu mai
provoacă tulburări psihice. Între 1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor
sale, care formează nucleul psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei,
preferând expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în
timpul ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei "asociații libere". În felul acesta
psihanalistul îl ajută să-și clarifice conștient experiențele conflictuale, care stau la baza
tulburărilor nevrotice. Cu ajutorul asociațiilor libere găsește calea de pătrundere către procesele
petrecute în inconștient, ceea ce l-a condus și la explicarea semnificației viselor și a actelor ratate
("lapsusuri"). Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă
și a "complexului Oedip", care ar sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu
părintele de sex opus. Aceste puncte de vedere din concepția freudiană au fost și rămân foarte
controversate.
“Emoțiile reprimate nu mor niciodată. Ele sunt doar îngropate și ies la suprafață sub o
formă mult mai urâtă.”
Acum cativa ani m-am aflat in situatia in care am uitat sa merg la o intalnire. Era o
programare la psiholog. Atunci mi s-a pus intrebarea” de ce cred ca am uitat” si mi s-a sugerat ca
actele de uitare nu sunt intamplatoare.
Uitarea este un fenomen necesar, fără de care nu am putea trăi sau am trăi foarte greu,
întrucît e bine să scăpăm de balastul de date pe care nu le mai utilizăm, ori de acele elemente
care ne fac rău (uităm mai degrabă evenimentele neplăcute decît pe cele plăcute). Dar care este
cauza uitării? Unul dintre cele mai pertinente răspunsuri la acestă întrebare rămîne, fără îndoială,
cel al psihanalizei, mai exact al lui Sigmund Freud.  
Ni se întîmplă în viața de zi cu zi să uităm lucruri (nume, evenimente, ocazii) de care
aparent avem nevoie. În acest caz, există un motiv ascuns pentru care uităm și prin intermediul
psihanalizei trebuie să îl aflăm. Uităm în acest mod numele unei persoane care tocmai ne-a fost
prezentată (semn că poate nu o simpatizăm pe noua noastră cunoștință) sau uităm că aveam de
mers undeva (semn că nu doream să facem respectivul drum) etc. În același timp, omitem silabe
în rostirea unor cuvinte, litere în scrierea acestora, obținînd un cu totul alt sens decît am
intenționat (semn că avem altceva în gînd decît am vrea să arătăm interlocutorului).
Una dintre principalele teme cercetate de Freud ca fenomen al vietii psihice normale, il
constituie actele ratate. Actele ratate( citirea gresita, pronuntia gresita, pierderea sau uitarea unor
obiecte, uitarea numelor proprii) sunt intalnite de noi in viata de zi cu zi. Continuturile
inconstiente, scapate pentru putin timp de presiunea cenzurii, acced in constient, uneori fara nici
o deformare, alteori mai mult sau mai putin incifrate.Actul ratat, alaturi de simptom si vis sunt
fenomene cu sens, adica fenomene psihice.

3
 Cum clasificam actele ratate?
Un prim criteriu de clasificare este legat de forta de manifestare al celor doua intenţii:
intentia constienta si cea preconstienta.
Intenţia preconştientă înlocuieşte total intenţia conştientă. Consecinţa acestei înlocuiri este
exprimarea fără voie a dorinţei noastre de a face altceva decât facem în momentul  respectiv.
Exemplul dat de Freud ilustrează acest lucru: preşedintele Parlamentului din Viena la începutul
unei ședințe afirmă: “declar închisă ședința”.

Realizarea unui compromis între intenţia perturbatoare (cea preconştientă) şi intenţia

perturbată (conştientă)  dă  naştere unui act ratat ce exprimă asocierea dintre evenimentele
neplăcute refulate, cenzurate de inconştient şi o anumită situaţie favorabilă prin care evenimentul
cenzurat este adus la “suprafaţă’. Ex: pacienta vrând să spună “obstinaţie” spune “obstinenţă”.
Asociaţiile arată că tendinţa perturbatoare preconştientă constă în gândurile ei referitoare la
perioada de abstinenţă pe care o traversa în acel moment.

Al doilea criteriu de clasificare, folosit de Freud, este  activitatea  conştientă perturbată:

-rostirea gresita - psihanalistul Stekel fata de doi pacienti italieni pe care ii numea de fiecare data
cu numele celuilalt: "Buna ziua dle Beloni" in loc de Ascoli si invers. Motivul subiacent: vroia
sa-i arate fiecaruia dintre ei ca nu e singurul strain care vine la el si ca era un psihanalist foarte
cautat;
-scrierea gresita – un medic ce prescrie acelasi medicament in doze de 10 ori mai mari succesiv
la 3 doamne in varsta. Motivul era in legatura cu mama sa ce locuia impreuna cu fratele lui si era
o piedica in calea amoroasa a lui; deplasand ostilitatea fata de mama sa spre cele 3 paciente;
-lectura gresita
-uitarea de nume - intr-una din calatoriile sale Freud are o discutie cu un tovaras de
compartiment destul de cultivat si acesta da un citat in limba latina. In acest citat lipsea cuvantul
"aliquis" (fara lichid). Motivul: prietena lui in acel moment era foarte posibil sa fie insarcinata;
-  uitarea de intentii;
-  pierderea de obiecte - un barbat care primeste de la cumnatul sau o scrisoare in care acesta il
mustra pe un ton destul de apasat "De altfel nu am nici timp si nici nu doresc sa incurajez
superficialitatea si lenea ta". A doua zi barbatul respectiv pierde stiloul pe care-l primise in dar
de la acest cumnat pentru ca nu mai vroia nici o legatura cu el. Un alt exemplu este Acela cand o
doamna care pierzandu-si mama s-a hotarat sa respecte perioada de doliu pana la capat dar care
spre sfarsitul perioadei de doliu se lasa antrenata de cativa prieteni si cumpara bilete la teatru. In
ziua spectacolului constata ca a pierdut biletele. De fapt, tendinta inconstienta de a respecta
doliul s-a impus in pofida dorintei constiente. Anumite critici pe care culturalismul american le-a
adus psihanalizei freudiene sunt indreptatite. Conform lui Freud obiectul refularilor il constituie

4
de regula tendintele instinctuale sexuale sau agresive prohibite cultural. Culturalistii americani
sustin ca orice continut psihic poate face obiectul refularii daca in circumstantele respective e
producator de conflict.
Al treilea criteriu de clasificare este complexitatea lor. Actele ratate pot fi:
-simple, si constau intr-un singur act ratat

-complexe: constau din mai multe acte ratate care se alimenteaza din aceeasi motivatie. Ex: un
tanar care se inscrie intr-o Asociatie Literara in speranta ca in felul acesta isi va putea realiza mai
usor dorinta de a i se pune in scena o piesa de teatru la care tinea foarte mult. In mometul in care
a primit asigurarea de la conducatorul Asociatiei ca piesa ii va fi reprezentata a inceput sa "uite"
sa se mai duca la intruniri. Apoi din scrupul moral s-a hotarat sa se duca vinerea urmatoare.
Ajungand la sediu a constatat ca usile erau inchise si ca nu era nimeni. De data aceasta gresise
ziua si s-a dus sambata; O doamna viziteaza Roma impreuna cu cumnatul ei ce cu aceasta ocazie
primeste ca semn de recunoastere din partea comunitatii germane din Roma o medalie de aur.
Trebuind sa plece acasa mai devreme, respectiva doamna constata ca a luat cu ea moneda de aur.
Ii telegrafiaza cumnatului ca sa-l avertizeze ca moneda e la ea si ca i-o va trimite. Cautand
moneda constata ca nu o gaseste.

Freud considera in “ Psihologia vietii cotidiene” ca ce poate parea un intamplator

lapsus( denumit lapsus Freudian), sau un simplu act de uitare, este in realitate, o reflectare a
realelor- desi nemarturisite- motive.
Freud, preciza in “ Opere esentiale, volumul 1-Introducere in psihanaliza” ca, chiar daca
aparent cercetarea actelor ratate, mai ales la persoanele sanatoase, reprezinta o tema aproape
lipsita de importanta, este bine sa nu desconsideram micile indicii, si ca , exista probabilitatea sa
descoperim ca gasim solutii la probleme de o importanta mult mai mare.
“ Daca un psiholog ar trebui sa explice faptul ca adesea ne gasim in imposibilitatea de a
ne aminti nume binecunoscute, cred ca acesta s-ar margini sa spuna ca numele proprii se uita mai
usor decat alte elemente din fondurile memoriei. El ar putea invoca motive mai mult sau mai
putin plauzibile care, dupa parerea sa, explica asemenea privilegiere a numelor proprii, fara a
banui ca acest proces ar putea sa se supuna unei conditionari de un alt ordin.”, articol publicat de
Freud in 1898  in  Monatsschrift für Psychiatrie und Neurologie” Despre mecanismul psihic al
tendintei de uitare” 
Freud este de acord ca putem uita numele in special atunci cand: suntem obositi, in pragul
unei migrene, cand suntem nervosi sau cand suntem foarte solicitati de alte lucruri sau cand
suntem emotionati.Toti acesti factori psihico-fiziologici duc la imprastierea atentiei . Dar,
constatam ca actele ratate si uitarea intervin si in situatii normale cand factorii psihico-fiziologici
de mai sus nu exista.

5
Exista situatii , daca am uitat un nume pentru o vreme, acest lucru sa ne supere , si dorim sa ni-l
amintim cu orice pret.

De ce uitam si cum explica Freud?

Uitarea numelor proprii nu o putem pune pe seama faptului ca numele proprii sunt supuse
uitarii mult mai repede. Putem discuta pe langa uitarea propriu zisa si de o falsa aducere-
aminte.Atunci cand ne straduim sa ne aducem aminte un nume care ne scapa, ne vin in minte alte
nume, denumite “ nume de substitutie”, in stransa legatura cu numele uitat.
In exemplul asupra caruia s-a indreptat analiza sa in 1898, numele pe care se chinuia sa si
l aminteasca era acela al mesterului caruia domnul din Orvieto ii datoreaza magnificele fresce ce 
zugravesc ,,Judecata de apoi''.In locul numelui cautat - Signorelli - alte doua nume de pictori - Bo
tticelli si Boltraffio ,se impusesera atentiei sale, insa imediat a ajuns la concluzia ca nu era ceea c
e cauta. Cand cinevade langa el a rostit numele corect, l-a recunoscut de indata.

Conditiile pentru uitare, insotita de o rememorare eronata sunt:

-O anumita inclinatie de a-l uita
-Un process de repimare petrecut cu putin timp inainte
-Posibilitatea stabilirii unei asocieri exterioare intre numele respective si elementalul reprimat
anterior
Metoda folosita pentru reamintire este sa relatezi cu sinceritate tot ce iti vine in minte ,
fara sa urmarim vre-o idee anume, asupra cuvantului uitat. Cand gresim un nume, exista o
motivatie inconstienta.
Atunci cand cineva uita un nume propriu, sau poate sa-l memoreze doar cu mare
greutate, in pofida eforturilor, nu putem decat sa presupunem , ca are ceva impotriva purtatorului
numelui respective, ceea ce-l face sa nu se gandeasca cu placere la el.
Din analiza unor numeroase cazuri de uitare sau reproducerea eronata a unor suite de
cuvinte s-a ajuns la concluzia ca elementele uitate sau deformate se afla in legatura, pe o cale
asociativa oarecare , cu un continut de idei inconstient, de la care porneste efectul maifestat prin
uitare, si ca, dezvaluie de cele mai multe ori probleme intime si penibile pentru subiectul
analizat.
Cand analizam cazurile uitarii unor nume, de obicei numele care ne scapa se afla intr-o
relatie cu o tema care ne preocupa indeaproape propria persoana si care poate declansa inauntrul
nostru efecte puternice, adesea penibile.
Freud da mai multe exemple personale pentru care uita anumite nume, si, printr-o analiza
detaliata ajunge la urmatoarele motive: atingerea complexului profesional, complexul familial,

6
motive de ingrijorare legate de cineva din familie, adversitatea fata de un rival mai nororcos,
ranchiuna, legatura cu evenimente tragice din tinerete, vina, antipatia, teama de batranete,
intentia erotica disimulata. Toate exemplele date de Freud indica acelasi rezultat, si anume, ca
actele ratate au cel mai probabil un sens si ca putem ghici sau confirma sensul prin
circumstantele insotitoare.
Uitarea numelor proprii si straine, precum si a neulogismelor, poate fi atribuita unei
intentii potrivnice, care se indreapta direct sau indirect asupra numelui respectiv.Cauzarea
indirecta este deosebit de frecventa in aceste cazuri si necesita in majoritatea situatiilor o analiza
atenta pentru stabilirea ei. Intentia de a evita neplacerea din amintiri sau din alte acte psihice,
fuga psihica de neplacere, avem dreptul sa o consideram un motiv eficient nu numai in cazul
uitarii de nume, ci si pentru multe acte ratate, cum ar fi: omisiunile, erorile, etc.
Numele propriu de persoane, poseda valori psihologice diferite pentru oameni diferiti.Pentru o
persoana poate sa nu posede nici un fel de valoare semnificativa, pe cand pentru altele poate sa
fie numele tatalui, fratelui, mamei, etc. Experienta analitica ne ajuta sa intelegem ca in primul
caz nu exita primejdia ca numele sa fie uitat, pe cand ceilalti vor fi inclinati sa refuze unui strain
un nume care li se pare rezervat pentru relatii mai intime.
De semenea, uitarea de nume poate sa reprezinte si manifestarea unui simptom
isteric.Pacienta pe care Freud o avea, o pacienta mai in varsta, dar cu memorie buna, doreste sa-
si disimuleze propria ignoranta ca un repros adresat parintilor, care nu-i dadusera sansa unei
istruiri superioare.
Mecanismul uitarii unor nume sau al disparitiei lor temporare din memorie, consta in
tulburarea intentiei reproducerii numelui de catre o suita de idei din alta sfera, idee ce nu
patrunde in acel moment in constient. Intre numele supus tulburarii si complexul perturbator
poate sa existe de la inceputul fenomenului o legatura, sau se stabileste, pe diferite cai, prin
asocieri artificioase(exterioare).
Dintre complexele perturbatoare, de maxima eficienta, se dovedesc, asa cum am precizat
mai sus cele personale, familiale, profesionale.
Printre motivatiile tulburarilor se evidentiaza dorinta de a evita sentimentul neplacut pe
care o anumita amintire l-ar putea provoca.
In general, distingem doua situatii esentiale ale uitarii de nume: ori numele atinge o
amintire neplacuta, ori poate fi pus in legatura cu alti factori pasibili sa declanseze un efect
similar; deci, tulburarea reproducerii corecte se datoreaza fie numelui in sine, fie raportarilor sale
associative mai apropiate sau mai indepartate.
In concluzie, se pare ca uitarea temporara de nume este cea mai frecvent intalnita dintre
actele noastre ratate.

7
 De asemenea, uitarea de nume este deseori contagioasa. Nu de putine ori, atunci cand
cineva uita un nume, ii scapa instataneu si interlocutorului. Insa “uitarea colectiva”, in sens strict
al psihologiei de masa, nu a fost inca obiectul unei cercetari analitice.Exista si o uitare de nume
in serie, siruri intregi de nume disparand din memorie. Uitarea se transfera de la un nume la altul,
de parca s-ar stradui sa ne dovedesasca existenta unui obstacol deloc usor de inlaturat.
O alta zona a uitarii, cercetata de Freud ,este uitarea amintirilor din copilarie (amintirilor-
ecran).
Primele amintiri din copilarie ale unei persoane se raporteaza cel mai adesea la faptele
indiferente si secundare si nu la impresiile tari, afective din acea perioada. Amintirile din
copilarie se mai numesc si amintiri ecran deoarece, ele nu redau propriul continut ci, un raport de
asociatii existente intre acest continut si un altul refulat fiind deci, rezultatul unui proces de
deplasare. Intre amintirile ecran si continutul pe care ele il acopera se stabilesc relatii temporale.
Ele sunt :retroactive(cind amintirea ecran tinea de primii ani ai copilariei dar, continutul
reprezentat de ea se leaga de o perioada posterioara din viata subiectului), anticipative(cind
amintirea ecran tine de o perioada posterioara din viata individului dar, continutul reprezentat de
ea se leaga de o perioada din anii copilariei) si concomitente(cind amintirea ecran se ataseaza
impresiei pe care o acopera nu numai prin continut dar, si prin faptul ca ii este contingenta in
timp)
Exista o asemanare foarte mare intre uitarea unor nume proprii insotita de rememorari
eronate si formarea amintirilor-ecran. In cazul amintirilor ecran este vorba de impresii, de
intamplari reale sau petrecute doar in gand. Amintirea-ecran se mentine durabil, fara pauze
pentru ca amintirile infantile indiferente ne insotesc lunga vreme in existenta noastra. Memoria
nu reproduce correct ce ar trebui sa reproduca, ci foloseste un substituit. Amintirile- ecran exista
datorita uitarii altor amintiri, a unor impresii de maxima importanta. Suntem uluiti ca pastram
aceste amintiri .
Freud considera ca este foarte important sa analizam fenomenul amneziei infantile
intrucat, ceea ce pastram in amintire(constient sau inconstient) din copilarie influenteaza evolutia
noastra in decursul vietii.
Dintre amintirile din copilarie care ni s-au pastrat, unele ni se par usor de inteles, altele
sunt ciudate sau de nedescifrat. Nu exista o garantie a exactitatii lor. Unele sunt falsificate,
incomplete, deplasate temporal si spatial. Anumite forte dure care au actionat la varste fragede au
modelat capacitatea noastra de a evoca intamplarile copilariei. La maturitate poate le traim cu
relaxare si amuzament, dar, la o privire mai atenta ar putea etala sentimente de neliniste, iubire,
dezgust, de fapt o intreaga gama de emotii. Amintirea ascunde de cele mai multe ori trairi
intense, conflicte, angoase personale sau commune intregii familii.
Pot da un exemplu personal. Am o amintire(vizuala) cu mine si bunica mea . Mama
plecase de acasa iar bunica mea m-a leganat pe picioare ca sa ma linisteasca. Nu aveam mai mult

8
de un an. Imi amintesc clar sentimentul de liniste, camera bunicii, perna, etc. este clar ca aceasta
este o amintire-ecran, ca nu am aceasta amintire de la varsta de un an , dar, ca sa pot face fata
fricii de abandon, singuratatii am “fabricat” aceasta amintire, cel mai probabil din alte perioade
ale copilariei mele.
Amintirile ecran sunt foarte utile in psihoterapie, pentru ca atunci cand ajungem sa intelegem
sensul acelor intamplari, ne miscam cu mai multa usurinta in viata noastra de zi cu zi, putem face
schimbari, putem trata anumite boli. Nimic din viata noastra psihica nu dispare cu adevarat, este
doar uitat sau refulat, ramane adanc ingropat in adancul fiintei noastre. In operele lui Freud
regasim importanta amintirilor ecran , ele ajutand la tratarea tratarea traumelor infantile, (ex:
“Opere esentiale 8, Sigmund Freud, Nevroza la copil”).
Freud era fascinat de aceste ciudatenii obisnuite, deorece le intelegea ca fiind vovada
existentei inconstientului si a mecanismelor acestuia . O pronuntare gresita, o greseala de vorbire
sau de scris nu este intamplatoare, ci e plina de sens, iar identificarea acestei erori si semnificatia
ei este foarte utila pentru vorbitor. Freud sustine ca actele ratate demonstreaza ca granita dintre
norma nevrotica si anormalitate este una fluctuanta si ca noi cu totii suntem putin nevrotici.
Exemple cunoscute de acte ratate:
Una dintre cele mai cunoscute greseli de vorbire este facuta de George W Bush, in
calitate de Presedinte al Statelor Unite, cand a comentat situatia din Irak astfel: “ Este nevoie de
timp pentru a restabili haosul”.
Premierul  A. Kudrin a spus că lupta împotriva corupției este principalul rău (sens – afaceri)
pentru Rusia.
Papa Francisc in 2014, in timp ce sustinea un discurs in public, a pronuntat cuvantul “
c*zzo”(cuvant obscen in italiana) in locul cuvantului “caso”, care in italiana inseamna “caz”;
Barack Obama, in anul 2015 intr-o conferinta de presa a spus: “administratia Americana faca
eforturi pentru a accelera antrenamentul fortelor ISIS”;
Igor Dodon, presedintele moldovean, spunea ca spera sa iesim din starea de urgenta pe 15 iunie,
desi Parlamanetul decalarase stare de urgenta pana pe 15 mai;

Freud dedică acestor acte pe care noi le considerăm accidente fără semnificaţie un studiu
aprofundat în cartea sa Psihopatologia vieţii cotidiene. Această carte s-a bucurat de un succes
imens pentru că se adreseaza publicului larg oferind explicaţii pertinente despre ce sînt aceste
acte, cum se analizează şi ce ne revelează ele atunci cînd au fost analizate pînă la capăt.
Freud oferă în cartea sa multe exemple de acte ratate şi simptomatice interpretate. Importanţa
interpretării lor în cura psihanalitică este mare întrucît ne conduce la nucleul conflictului psihic,
la fel ca şi visele.
Multitudinea de exemple pe care el de foloseste sunt legate strans de propriile sale experiente din
relatia cu proprii pacienti cat si din cea din viata proprie:

9
“ o pacienta proiecteaza o scurta excursie la Budapesta, in total dezacord cu recomandarea mea,
dar animate de o intense vointa proprie. Se justifica fata de mine, intentionand sa precizeze ca
pleaca numai pentru trei zile; dar greseste si spune: stau numai trei saptamani; Se deconspira ca
ar prefer, sfidandu-mi opinia, sa petreaca trei saptamani, si nu trei zile, in compania pe care eu o
consider nepotrivita”;
“Alta data, pregatindu-ma sa scot un bilet de calatorie din gara de la Reichenhall, nu-mi vine in
minte numeme urmatoarei statii de tren mai mari, prin care totusi am trecut de atatea ori. Trebuie
sa-l caut in mersul trenurilor. Numele este: Rosenheim. Imi dau seama numaidecat datorita carei
asocieri mi-a disparut din memorie numele. Cu un ceas mai devreme imi vizitasem sora in
localitatea unde era stabilita, foarte aproape de Rosenheim; sora mea se numeste Rosa. De
memorizarea acestui nume ma privase temporar “complexul familial””.

Teorii in opozitie cu Freud in ceea ce priveste actele ratate:

In ceea ce priveste actele ratate ale lui Freud, exista mai multe conceptii non-
psihanalitice:
Conceptia comuna este aceea ca nu se acorda nici un fel de importanta actului ratat
pentru ca nu au nici o semnificatie practica majora;
Conceptia prefreudiana,  teoria fiziologica sau psihofiziologica spune ca actul ratat s-ar
datora unor disfunctionalitati de tipul tulburarilor in circulatia sangelui, oboselii, surescitarii,
distragerii atentiei. Freud critica aceste conceptii, spunand ca actele ratate sunt produse si de
persoanele care se afla in deplinatatea formei psihice; performanta psihica nu e conditionata in
mod necesar de concentrarea atentiei; reinvestirea cu atentie a unor automatisme produce
perturbarea desfasurarii activitatii; atentia, concentrarea ei nu poate sa anuleze un act ratat (ex:
uitarea unui nume). Contributia factorilor psihofiziologici la producerea actelor ratate: dupa
Freud, acesti factori nu sunt nici cauze, nici conditii necesare, ci sunt doar conditii favorizante.
Teoria fonetica  spune ca actele ratate sunt cauzate de raporturile fonetice, asemanari sau
deosebiri intre diferite sunete. Freud considera ca aceste consonante sau disonante fonetice nu
sunt altceva decat tot conditii favorizante.
Teoria hazardului explica ca actele ratate si-ar datora existenta hazardului care ar exista
si in viata psihica. Pozitia lui Freud e radical opusa in sensul ca pe baza unor fapte, Freud afirma
ca in realitatea psihica nu exista hazard. Dupa Freud, in realitatea psihica exista un determinism
riguros chiar daca uneori acest determinism e mascat de multiple medieri. Teoria
determinismului sta la baza psihoterapiei psihanalitice (cauzala).
Psihologii cognitivisti contemporani considera ca actele ratate nu sunt decat simple
mecanisme ale mintii.
Psihologul Dolad Norman, care a studiat in detaliu actele ratate, sustine ca cele mai
frecvente forme ale actelor ratate au loc din cauza influentei obiceiurilor noastre. Norman
foloseste exemplul cand incercam sa deschidem usa unui prieten cu propria noastra cheie si
explica asta ca fiind o activitate a noastra frecventa, familiara si nu un act ratat. In esenta,

10
Norman spune ca , actele ratate verbale sau la nivel de actiune , necesita o anumita explicatie
cognitiva , cum ar fi: lipsa de atentie, cunostinte insuficiente, dar si existenta unui tipar de
raspuns adecvat situatiei.
Psihologul James Reason sugereaza ca oamenii care sunt inclinati catre un anumit tip de
greseala, cum ar fi un lapsus, sunt inclinati si spre alte tipuri de acte ratate, cum ar fi cele
comportamentale. Reason spune ca atunci cand mintea nu reuseste sa reprime o alternativa la
varianta solicitata, apare un act ratat.El sugereaza o confuzie cognitiva a cuvintelor care sunt
asemenatoare, care suna la fel.
Freud, in contrapartida ar spune ca este foarte clar ca intervine sentimentul de rusine. Ca
rusinea si vinovatia sunt legate de o dorinta sau un gand care intra in conflict cu modul in care ne
place sa ne vedem pe noi insine.
Freud a anticipat posibilele argumente care ar interveni impotriva explicatiilor sale si
admite ca sunt implicate si neatentia, distragerea, epuizarea, dar doar acestea nu ofera o
explicatie suficienta. Acestea favorizeaza “greseala de vorbire”.
Dar care este adevarul despre actul ratat in sine? Daca ar fi adus in fata juriului, Freud ar
putea arata ca “Modern Dictionary for the Legal Profession” defineste “actul ratat”ca fiind “ o
afirmatie gresita” despre ce se crede ca ar dezvalui gandul, conflictul, dorinta ascunsa, intentia
inconstienta a interlocutorului . Mai mult, profesiile juridice iau foarte in serios teoriile lui Freud
despre actele ratate. Cand un judecator din SUA a spus juratilor ca un acuzat dintr-un caz ar
trebui sa fie considerat sub “prezumtia de vinovatie”, acest lucru a fost suficient pentru a garanta
o contestare a deciziei juratilor.
Cum sunt folosite descoperirile lui Freud in ceeace priveste actele ratate?
In ciuda faptului că personalitatea și munca lui Freud provoacă multe discuții și
controverse, teoria sa despre inconștient rămâne destul de populară până în prezent. În opinia sa,
diverse dorințe inconștiente pot provoca chiar probleme psihice. De aici provine termenul de
„alunecare freudiană”. În termeni simpli, orice acțiune eronată este eliberarea unei dorințe
ascunse în exterior. Chiar dacă o persoană nu-și dă seama că își dorește ceva, subconștientul, prin
rezerve aleatorii sau prin lapune ale limbii, ajută la clarificarea imaginii adevărate. Principalul
lucru este să înveți să vezi și să înțelegi semnele trimise.
Un derapaj freudian nu este doar o eliberare trivială, fără sens, a dorințelor ascunse.
Uneori este dificil chiar și pentru un psihanalist cu experiență să înțeleagă natura aspectului lor,
dar în procesul de lucru se poate încerca să o afle.
Potrivit lui Freud, oamenii au instincte primitive. Civilizația a fost construită în așa fel
încât toate impulsurile naturale trebuiau suprimate. S-au ascuns cât mai adânc în subconștient.
Dar la cea mai mică slăbire a forțelor de protecție, acestea încep să izbucnească. Mai mult, dacă

11
s-a făcut un derapaj freudian, atunci nu te grăbi să te justifici. Gândește-te: poate că nu este nimic
teribil în faptul că cenzorul interior a eliberat dorințe ascunse de mult.
Din punct de vedere clinic, actul ratat, in pofida aspectului sau modest, caracterului sau
punctual, are o anumita importanta care deriva din spontaneitatea sa. Actul ratat produs in timpul
orei de psihanaliza e supus imediat analizei, nu mai e timp pentru a intra in functiune elaborarea
secundara ca in cazul visului si de asemenea prin transparenta sa el indica mai direct continutul
inconstient sau preconstient care a fost mobilizat. Spre deosebire de interpretarea visului care
lasa loc unui grad mai mare de intelectualizare, actul ratat are forta de convingere a evidentei.
Cand o persoana confruntata cu o minciuna incearca sa se dezvinovateasca dar de fapt
rosteste exact cuvintele care il incrimineaza , acest comportament semnifica dorinta inconstienta
a acelei persoane de a-si elibera constiinta de povara acestei minciuni.
Freud spunea ca ceea ce ne dorim cel mai mult ne este interzis si ne produce
anxietate.Aceasta anxietate mascheaza elemental suprimat, insa elemental suprimat incearca sa
ajunga mereu la suprafata. Actele ratate, la fel ca visele, reprezinta ferestre catre inconstientul
nostru si in acelasi timp ascund dar si dezvaluie dorintele noastre cele mai ascunse.
Terapeutul folosind metoda asocierii libere de cuvinte poate explora semnificatia acestor
acte ratate. Aceasta metoda presupune ca terapeutul sa rosteasca un cuvant urmand ca pacientul
sa raspunda cu primul cuvant care ii vine in minte atunci cand aude ce a spus terapeutul.
Eficienta acesteimetode depinde foarte de mult de abilitatea si intuitia terapeutului. Cuvintele
rostite de acesta nu sunt alese la intamplare, ele sunt incarcate de semnificatie pentru pacient. De
exemplu: durere, fericire, casa, mama, tata, frica, sex, etc. Terapeutul alege aceste cuvinte in
functie de propria ipoteza pe care o are in legatura cu viata pacientului sau.
Psihanaliza continuă să aducă contribuții importante la înțelegerea clinică de bază a
dezvoltării psihologice adaptative și dezadaptative și, în special, la înțelegerea depresiei și a
tratamentului acesteia.
Descoperirile lui Freud sunt utilizate de catre organele de urmarire penala in
interogatoriile psihanalitice cu infractorii pentru determinarea adevarului.
Se urmareste lapsusul – incapacitatea temporară de a-şi aminti şi de a reproduce ceva
anterior cunoscut (numere, date, termeni). Conform studiilor lui S. Freud acest fenomen se
datorează unor inserţii ale planurilor inconştiente cu funcţii de blocaj psihic în situaţii în care
există conflicte interne psihice, fie oboseală sau tensiune psihică implicată în zonele evocate de
cuvinte, date, evenimente ce nu se pot aminti. Se poate exprima printr-un cuvânt nepotrivit care
denotă persoane, locuri, date tehnice, aspecte raportate la infracţiuni care, după S. Freud,
trădează dorinţele sau intenţiile veritabile ascunse ale audiatului
Uitarea cuvintelor şi a numelor proprii de către făptaş – trebuie îndreptată asupra numelor
în legătură directă cu vina, asupra cărora conştiinţa veghează să nu fie divulgate.

12
 De asemenena, actele simptomatice accidentale sunt mărturisiri involuntare ale unor
gânduri, afecţiuni, repulsii care scapă de sub controlul vigilent al Eu-ului conştient.
Cu ajutorul mecanismelor gândirii (judecata, raţionamentul de tip analitic sau sintetic,
inductiv sau deductiv) se pătrunde prin interpretări dincolo de aspecte expresive de suprafaţă,
dezvăluind laturi noi despre infracţiune, anterior necunoscute. Interpretările comportamentului
aparent se efectuează cu multă prudenţă, sub controlul riguros şi comparându-le cu analiza
datelor, probelor obiective.
Concluzie:
Freud a dezvoltat teorii despre minte și funcționarea ei și a fondat tratamentul psihanalitic
pentru problemele psihologice pe baza acestor teorii. Și-a dedicat viața învățării, ajutând
pacienții și dezvoltării de teorii pentru a înțelege mai bine psihicul uman.
Alții au dezvoltat teorii care reflectau propria lor orientare asupra psihanalizei, dar teoria
lui Freud a dinamicii inconștiente a fost acceptată pe scară largă. Astăzi, un concept de
inconștient este încorporat în aproape fiecare model de comportament uman și în fiecare
profesie, de la psihiatrie la marketing, de la coaching la predare.
El spune despre actele ratate ca: „Marea valoare a actelor ratate constă pentru noi în
frecvența lor, în faptul că fiecare le poate observa cu ușurință la el însuși și că producerea lor nu
are drept condiție necesară o stare morbidă oarecare”.
Însă pentru a înțelege ce se află în spatele lor, trebuie să vrem să fim atenți la ele.
„Adesea observăm că am greșit doar atunci când cei din jur ne privesc cu neîncredere sau încep
să râdă de ceea ce am zis. (…) Este ceva obișnuit să nu ne observăm scăpările, pentru că ele se
petrec extrem de repede”, însă notarea și înțelegerea în contextul de viață al fiecăruia ne
dezvăluie ceva ce vrem să ascundem inclusiv de noi înșine și este, de fapt, foarte important
pentru noi.
Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței și
acțiunii inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității umane. În
plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică
aferentă, care - în forma inițială sau modificată - urmărește ameliorarea funcționării psihice,
uneori cu aplicații în patologiile mentale.

Bibliografie:
Monatsschrift für Psychiatrie und Neurologie” Despre mecanismul psihic al tendintei de
uitare” , 1898

13
Sigmund Freud, “Psihopatologia vietii cotidiene”, despre uitare, greseli de vorbire, superstitie si
eroare”, Editura Trei, 2010
“Opere esentiale- volumul 1, Sigmund Freud, Introducere in psihanaliza”, Editura Trei 2010
“Filosofia inconstientului”, Vasile Dem.Zamfirescu, Editura Trei, 2009
“ Opere esentiale 8, Sigmund Freud, Nevroza la copil, Micul Hans si omul cu lupi”
“Ce ar face Freud in locul tau? Cum ar rezolva cei mai mari psihoterapeuti problemele tale
cotidiene”,2019, Editura Trei
https://www.scientia.ro/homo-humanus/51-psihologie/4005-de-ce-produce-mintea-acte-
ratate.html
https://www.scritub.com/sociologie/filozofie/ACTELE-RATATE71715197.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freud
“INVESTIGAREA COMPORTAMENTULUI BĂNUITULUI ÎN PROCESUL AUDIERII”,
Aliona BIVOL, doctor în psihologie, conferenţiar universiatr interimar, specialist psiholog
principal al Serviciului educaţie al Secţiei resurse umane a Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI

14