Stadiile dezvoltarii psihice dupa Freud

Teoria lui Sigmund Freud, explicata cum trebuie, este chiar utila si
clarifica unele aspecte din dezvoltarea copilului. Freud era de parere ca
in copilarie, personalitatea noastra se formeaza parcurgand anumite
stadii. Fiecare stadiu este caracteristic unei varste anume si este
guvernat de catre un conflict intern. Ca intr-un joc pe calculator,
copilul trebuie sa rezolve cu brio conflictul respectiv, ca sa
poata trece la nivelul urmator. Daca nu reuseste (adica daca
trebuintele sale nu sunt satisfacute sau, din contra, sunt satisfacute in
mod excesiv), el va consuma rezerve foarte mari de energie psihica in
stadiul actual si nu va mai avea indeajuns pentru stadiul urmator. Prin
urmare, dezvoltarea lui emotionala si psihosociala se opreste aici, iar el
va deveni un adult insuficient adaptat si nevrotic. Freud mai spune ca
aceste conflicte care ne marcheaza copilaria sunt de natura sexuala
(da, el zice ca sentimentele sexuale sunt active inca de atunci) si ca
vizeaza anumite zone erogene ale corpului: gura, anusul si organele
genitale. Prin "sexual", el intelege orice activitate care produce
placere si care, la copii, se manifesta neinhibat si natural: suptul,
masturbarea, dorina de a-si arata corpul sau de a vedea corpul altora,
excreia si retentia anala, leganatul, muscatul.
Stadiul oral (de la nastere pana la 2 ani)
Pentru sugar, suptul este vital, dar are si un rol autoerotic. Asa isi
explica Freud faptul ca bebelusii isi sug degetul si alte obiecte chiar si
atunci cand nu le este foame. Se pare ca pentru bebelus, suptul la
sanul mamei este cel mai important lucru din lume, si asta datorita
placerii pe care o provoaca. Principala sursa de placere este gura si
provine din supt, muscat, inghitit si din senzatiile pe care bebelusul le
are in zona limbii, a buzelor si a obrajilor. In acest mod primitiv invata
bebelusul sa isi iubeasca mama mai intai: o iubeste ca pe un obiect al
placerii lui si in acelasi timp este complet dependent de ea. Daca
nevoile bebelusului sunt implinite in mod excesiv (daca el este alaptat
prea mult si prea des) sau daca el este frustrat, va dezvolta o fixatie
orala. Cu alte cuvinte, ca adult, va fi preocupat de mancare, ca si cand
s-ar teme in permanenta ca va ramane nemancat. Va deveni anxios si
incapabil sa se concentreze daca va trebui sa sara peste o masa si nu
va fi in apele lui daca pana nu serveste micul dejun. Sau va avea ticuri
care implica senzatiile provocate in zona gurii: atunci cand lucreaza,
roade sau musca pixul, radiera;
Stadiul anal (2-4 ani)
La aceasta varsta, bebelusul devine constient de senzatia placuta pe
care mersul la olita" o ofera. Miscarea intestinului asupra
membranelor mucoase din regiunea anala si controlul asupra
sfincterului ii provoaca placere micutului, iar rezultatul" ii starneste

curiozitatea. Copiii mici sunt incantati sa modeleze, sa se manjeasca si

sa guste propriul caca! Oroarea parintilor este insa direct
proportionala. Sunt putini cei care ii permit copilului sa isi exploreze
comoara" dupa bunul plac. Cei mai multi reactioneaza cu dezgust
si vehementa, chiar brutal, iar copilul nu intelege de ce. El stie
doar ca deodata trebuie" sa faca la olita, deci sa isi amane o placere
instinctuala si sa o satisfaca dupa cum dicteaza parintii. E o perioada
de frustrari si conflicte de ambele parti, foarte importanta pentru
dezvoltarea personalitatii.
Freud subliniaza ca pustii care prefera prima optiune devin adulti
dezordonati si neglijenti. Ei manifesta un comportament sadic:
cruzime, tendinte distructive, accese de furie si ii trateaza pe semeni
mai degraba ca pe niste obiecte.
Stadiul falic (4-5 ani)
Acum se contureaza complexul Oedip, de care am auzit cu totii (iar la
fete, complexul Electra).Aceasta este varsta la care baietelul devine
constient si foarte interesat de organul lui sexual. Se studiaza,
vorbeste despre asta, se compara cu fratii, prietenii sau chiar cu
animalele. Vrea sa stie cum arata la ceilalti, "fetele cum au" si cum a
venit el pe lume. Placerea provine in acest stadiu din zona genitala,
prin masturbare, dar si prin fantazare. Baiatul se imagineaza ca un
erou de gen masulin care primeste dragostea mamei. Intra in rolul
tatalui sau cauta atentia si afectiunea concreta a mamei. O saruta,
imbratiseaza chiar agresiv, doreste sa doarma cu ea si recunoaste ca
vrea sa o ia pe mama de sotie, aunci cand o sa creasca. Foarte curand
(uneori si brutal) afla ca planurile sale sunt "rele" sau interzise si ca
"nu se poate", sau ca "nu e frumos". Si fetitele sufera de o forma a
conflictului: pe la 5 ani, devin constiente si nemultmite ca mama le
acorda mai putina atentie ca aunci cand erau bebelusi. Insa incep sa
valorizeze mai mult decat pana atunci atentia tatalui. Incep
fantasmele romantice despre "ea si tata" - fetita isi doreste
chiar sa ii daruiasca lui tata un copil atunci cand va mai
creste. Descoperind ca "e urat" si ca "nu se poate asa ceva", fetita
experimenteaza toata gama de sentimente negative de mai sus.
Pentru rezolvarea conflictului, gaseste si ea un substitut prin
identificarea cu mama.