COMUNICARE SI LIMBAJ

 DEFINITIE SI MODELE EXPLICATIVE ALE COMUNICARII

Comunicarea reprezinta o conditie generala si necesara a aparitiei si manifestarii vietii psihice

umana , prin coumunicare individul umanizandu-se , formandu-si si dezvoltandu-si personalitatea
exercitand o influenta formativa, transmitand experienta sociala.

Putem define comunicarea drept procesul de codare si trasmitere a informatiilor in forma unui
mesaj, de la un emitator la un receptor, prin intermediul unui canal.

Com unicarea se desfasoara pe niveluri diferite:

- Sintactic = proprietati formale ale semnelor si simbolurilor

- Pragmatic = relatiile dintre semne, expresii si utilizatorii lor
- Semantic = studiul relatiilor dintre semne si simboluri

Componentele comunicarii sunt:

- Emitator
- Cod
- Canal de comunicare
- Mesaj
- Receptor (destinatar)
- Feedback (conexiunea inversa)

SCHEMA procesului de comunicare

Sopurile comunicarii:

- De a initia actiuni, de a realize conexiuni, intra si inter comunicare, depinzand de intentiile

utilizatorilor si de contextual in care are loc.
Categorii de scopuri:
- Achizitionarea de informatii
- Procesarea de informatii
- Generarea de informatii
- Diseminarea de informatii

In timpul comunicarii pot aparea perturbatori care pot vicia mesajul:

- Natura interna – fiziologici, perceptive, semantici, interpersonali, intrapersonali

- Externi – poluare fonica puternica, intreruperi successive ale comunicarii, intreruperea
comunicarii

In procesul de comunicare exista 3 stuatii distinct:

- Situatia ideala = intre sursa si destinatar nu exista nicio pierdere de informatie

- Situatia optima

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 1

 - Situatia de maxima nedetarminare sau critica

Particularitatile comunicarii:

- Rolul de a-I pune pe oameni in legatura

- Continutul mesajului ralizeaza scopuri si transmite semnificatii
- Orice produs are o tripla dimensionare:
o comunicare exteriorizata – observabile directe de catre interlocutor;
o metacomunicarea – ceea ce se intelege dincolo de cuvinte;
o intracomunicarea – comunicare la nivelul sinelui
- se desfasoara intr-un context : spatiu – psihologic; social, cultural, fizic, temporal
- character dynamic
- character ireversibil – odata transmis nu poate fi oprit
- continut manifest si unul latent (mai important)

Nivele de comunicare:

o COMUNICAREA VERBALA
 Cea mai evidenta forma de comunicare
 Presupune existenta unui limbaj, coduri verbale ce ajuta la transmiterea si descifrarea
mesajului
 Esentiale sunt intelesurile ce le poarta fiecare cuvant sau constructie verbala
o COMUNICAREA NONVERBALA
 Intareste comunicarea verbal
 Se prezinta in mai multe forme: mimica; gestica; postura; atitudine; dvestimentatie;
comunicare cu ajutorul distantelor; comunicare cu timpul
o COMUNICAREA PARAVERBALA
 Opereaza cu nuante
 Este factor essential in personalizarea comunicarii si perceperea autentica a mesajului
 In general, la acest nivel, accentual nu cade pe ceea ce este spus ci pe maniera de exprimare
o METACOMUNICAREA
 Implica aplicarea rationala si acceptarea mesajului odata cu generareaunui feedback
 Reflexive a comunicarii ce impune obligativitatea reactiei de raspuns si stabileste conditiile
de interpretare
o TEORII SI MODELE ALE COMUNICARII
Shannon si Weaver: Exista trei niveluri semnificative in studiul comunicarii:
- Tehnice- cu cata acurratete pot fi transmise simbolurile
- Semantice – cat de exacta acopera simboll intelesurile care se vor transmise
- Eficienta – in ce masura afecteaza intelesurile receptionate, orientarea acestora in directia
dorita de emitator

Sursa este locul in care decizia este luata: decide ce mesaj trebuie trimis
Zgomotul = orice adaugire la semnal intre transmitere si receptive care nu a fost intentionata de
sursa
Informatia este o masura a predictibilitatii semnalului : cu cat este mai mare cu atat scade
cantitatea de informative

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 2

 Redundanta = ceea ce este previzibil sau conventional intr-un mesaj, opusa entropiei
Entropia = este un maxim de impredictibilitate ce atrage un inalt grad informativ.
Canalul = mijlocul fizic de transmitere a semnalului
Mediul = mijlocul tehnic de convertire a mesajului in semnal care sa poata fi transmit

Gerbner concepe comunicarea ca un proces constand din 2 dimensiuni ce alterneaza: una

orizontala - perceptiva (de receptive) si una verticala - cea de comunicare (modalitati de
transmitere si control)

Functiile limbajului (jackobson):

- Emotionala – expresiva = relatia dintre mesaj si expeditor d.p.d.v. al emotiilor, atitudinilor,
statusului professional, clasei sociale
- Persuasiva = descrie evfectul mesajului asupra destinatarului
- Referentiara = orientarea reala a mesajului , preocuparea ptr adevar si acuratete
- Empatica = mentine relatia dintre expeditor si adresant pastrand canalele deschise; realizeaza
ceea ce se numeste redundant mesajelor
- Metalimbaj = identificarea codului utilizat in comunicare
- Orice mesaj inteligibil are si o functie de metalimbaj, uneori explicita alteori implicita
- Poetica = relatia mesajului cu el insusi; evidentiata in comunicarea artistica

 LIMBA SI LIMBAJUL

Limbajul = cea mai evoluata si rafinata forma de comunicare, un sistem de semen folosite dupa
anumite reguli in vederea fixarii, prelucrarii si transmiterii de informatii
Regulile sistemului de semen:
- Sintactice = relatia dintre semne
- Semantice = relatia dintre semne si semnificatii
- Pragmatic = utilizarea semnelor de catre agenti in comportamentul lingvistc

Limbajul face parte dintr-o clasa de femomene si conduit simbolice alaturi de artele figurative,
mimica, la baza tuturor aflandu-se o functie semiotica.

Limbajul apare in urma supunerii functiei semiotice la rigorile comunicarii sociale

DEFINITIE: limbajul reprezinta activitatea de comunicare umana realizata prin intermediul

limbii.

Aspectul psihologic al limbajului este indicat de vorbire.

Cuvantul este un instrument mintal, unitate elementara de transmitere a unui inteles. Daca imaginea se
poate substitui obiectului, cuvantul se poate substitui atat obiectului cat si imaginii acestuia. Prin
intermediul cuvantului este dobandita capacitatea de a manipula in plan mintal obiectele si imaginile.

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 3

 o LIMBA

= totalitatea mijloacelor lingvistice fonetice, lexical, gramaticale organizate ierarhic potrivit unor
reguli de ordonare.

Indeplineste functii esentiale in realizarea si conservarea culturii.

Conceptele communicate prin cuvinte pot fi: obiecte reale, fiinte, locuri, calitati, actiuni (reale,
imaginare) moduri de actiune, idei, stari, pozitionari in spatiu sit imp.

In limbile vorbite cuvintele se compun din siruri de foneme articulate succesiv.

Aspect ale limbii:

- Vocabulary,
- Pronuntie
- Maniera de combinare
- Flexionarea cuvintelor
- Maniera de scriere, etc

Majoritartea limbilor au evoluat pe cale naturala de la cele mai vechi (protolimbi = stramosul comun al
limbilor – ex. Indoeuropene)

o RELATIA LIMBAJ- LIMBA, LIMBAJ-COMUNICARE

In timp ce limbjaul este al individului, purtand amprenta personala (dezvoltare psihica, inteligenta)
limba este un fenomen social, extraindividual (apartinand unui popor)

Daca diferenta dingtre limba si limbaj este slab culturata, nu la fel se poate spune despre diferentele
dintre limba si limbaj.

Limbajul depaseste limitele comunicarii propriu zise desfasurandu-se si atunci cand comunicarea
interumana nu are loc, la randul sau comunicarea depasind limitele limbajului verbal si fiind angajata
intr-o serie de comportamente specifice ale omului.

 BAZELE NEUROFIZIOLOGICE ALE LIMBAJULUI

Functiile creierului ce sunt activate in momentul vorbirii (folosirii limbajului) au fost descoperite
recent , in anii 1950, prin utilizarea tehnicilor de imagistica cerebrala.

Rezultatul acestor investigatii indica faptul ca exista parti ale creierului clar specializate pentru
procesele limbajului. Studiile provin din urmarirea efectelor leziunilor cerebrale.

Exista portiuni ale creierului mai importante pt functiile limbajului decat alte portiuni, insa este greu
de localizat procese specifice in structuri sau zone determinate ale creierului.

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 4

 o DIFERENTELE DE GEN SI LIMBAJ

Fetele tind sa prezinte o mai mare abilitate verbala in comparatie cu baietii, in timp ce acestia tind sa
prezinte abilitati mai bune in sarcinile matematice si spatiale. Fetele tind sa aiba memorie vizuala
superioara.

Cauzalitatea acestor diferente este greu de stabilit, ele putand fi atribuite totusi unor cauze mai degraba
culturale decat bilogice.

Barbatii si femeile sunt egal predispusi sa isi piarda capacitatea de a utilize limbajul in ulrma leziunilor
in emisfera stanga.

 PRODUCEREA SI INTELEGEREA LIMBAJULUI

Utilizarea limbajului implica doua aspecte:

- Producerea : porneste de la un gand transpus intr-o propozitie + rostirea sunetelor ce compun

propozitia
- Intelegerea:

Vorbirea reprezinta inima limbajului.

- Perceptia vorbirii presupune niveluri superioare ale recunoasteriii cuvintelor alcatuite din
sunete.
- Recunoasterea sunetelor = maniera in care pot fi identificate ori percepute sunetele limbii

Chiar daca nu sunt identificate toate sunetele unui cuvant si cunoscand cuvantul vom putea identifica
toate sunetele constituent.

Oamenii pot intelege vorbirea la un ritm de 20 de foneme pe secunda sau mai mult. Deasemenea, s-a
descoperit ca in conditiile in care mai multe cuvinte trebuiesc alese dintr-un set predeterminat,
zgomotul tb sa prevaleze cu peste 50% ptr a impiedica intelegerea corecta a acestora.

Un model al recunoasterii vorbirii este TRACE derivate din modelul activarii interactive a literelor si a
identificarii vizuale a cuvintelor. Este un model conexionist constand din multe unitati independente
de procesare legate intre ele.

3 niveluri de procesare: nivelul unitatilor de tip input = caracteristici fonologice conectate la unitatile
fonematice care la randul lor sunt conectate la unitatile de output de reprezentare a cuvintelor

Modelul trateaza secvential interpretarea fiind implementat prin intermediul simularilor pe calculator.

Intelegerea si atribuirea ulterioara a sensului cuvintelor recunosute tine de un proces relativ dificil inca
nedeslusit.

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 5

 o TEORIILE RETELELOR SEMNATICE

Tind sa explice legatura intre cuvant si sens.

Oretea semantic este extrem de utila in reprezentarea semnatica. Cuvintele ce denota categorii naturale
(animale, metale, etc) pot fi intalnite in viata reala. Schema atribuie importanta fundamentala naturii
ierarhice semantice

Procesul de producere vorbirii se poate imparti in trei zone: conceptualizare, formulare si encodare

- Conceptualizare = determinarea ncontinutului ce va fi verbalizat

- Formulare = traucerea reprezentarii conceptuale intr-o forma lingvistica
- Encodare = executie, planificare fonetica si articulatorie detaliata.

Vorbitorii structureaza intentia si selecteaza informatia relevanta din memorie ori din cadrul mediului
ca pregatire pentru constructia discursului.

Nivelul mesajului implica o interferenta cu lumea si cu memoria semantica.

- Macroplanificarea  elaborarea unui scop communicational prin : structurarea unei retele de

subscopuri si recuperarea informatii adecvate
- Microplanificarea  asignarea celei mai bune forme propozitionale si decizia asupra
accentului discursului

Exista 2 componente majore ale formularii:

- Lexicalizare = selectarea cuvintelor individuale pe care dorim sa le pronuntam

- Planificarea sintactica = combinarea lor pt a forma o propozitie

 STRUCTURA SI COMPONENTELE VORBIRII

Folosirea limbajului presupune parcuregrerea mai multor niveluri:

- Nivelul unitatilor propozitionale

- Nivelul cuvintelor
- Nivelul partilor de cuvinte cu sens
- Nivelul sunetelor

Nivelurile adiacente dintr-o propozitie sunt elaborate pe baza cuvintelor prefixelor si sufixelor, la
randul lor alcatuite din sunete.

o SUNETELE VORBIRII

O daca concentrarea s-ar realize asupra sunetelor, atunci discursul unei persoane poate fi perceput
drept o secventa de foneme (cagtegorii distincte de sunete). Cand fonemele sunt combinate in mod
acurat, acestea sunt percepute I forma cuvintelor,k fiecare limba beneficiind de propriile reguli de
succesiune a fonemelor.

In unele situatii se percepe cu mai multa acuratete un sir de foneme a caror ordine se confrmeaza
ordinii limbii materne chiar daca nu suntem constienti de aceasta.

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 6

 o CUVINTELE

In momentul ascultarii vorbirii nu sunt percepute fonemele, ci chiar cuvintele.

Spre deosebire de foneme, cuvintele au un sens.

Termenul de morfem este utilizat pt a desemna orice unitate lingivistica, oricat de mica, ce are un sens.

Morfemele gramaticale sunt articolele si prepozitiile.

Sensul este cel mai important aspect al unui cuvant putind fi considerat conceptul cdare
desemneazacuvantul

o PROPOZITIILE

Cuvintele sunt combinate in cadrul unitatilor propozitionale ce includ atat asertiuni, judecati, cat si
termini propozitionali.

Pot corespunde unor parti ale gandului, permitand ascultatorului sa extraga asertiunile din cadrul
propozitiilor.

Cand asculta o propozitie, oamenii tind sa o imparta mai intai in subiecte propozitionale, predicate
propozitionale si alte structure similare si apoi sa extraga asertiunea din acesti termeni.

In intelegerea unei asertiuni sunt utilizate analize sintetice in maniera inconstienta, fara efortm aceasta
fiind perturbata iar nnoi devenim constienti de procesarea pe care o realizam

 GENEZA LIMBAJULUI
o DISPUTE CLASICE SI MODERNE

In genere omul devine capabil de a vorbi din copilarie fara a depune eforturi neobisnuite. Aceasta este
o performanta notabila intrucat limbajul vehiculeaza mai multe sisteme separate.

Cu privire la achizitionarea limbajului avem o serie de teorii ce studiaza interactiunile dintre influenta
ereditatii si a mediului

o TEORII ALE INVATARII LINGVISTICE

Limbajul se dezvolta in concordanta cu legile invatarii fiind similar cu alte maniere de comportament
invatat.

Se considera ca , copiii invata limbajul prin observatie si imitatie, in special substantivele si verbele.
Ulterior, acestia incep sa regularizeze formele verbale neregulate, datorita cunoasterii regulilor sintaxei
si nu prin imitatie. Nu se poate explica in ce masura copiii elaboreaza spontan fraze si propozitii ce nu
au fost observate. Uneori chiar evita imitarea formelor verbale sugerate de adulti chiar si cand acestia
insista. O explicatie este ca acesti copii in mod active retin sunetele din mediul lingvistic, fiind
motivate intrinsic pt a le pronunta.

Skinner considera ca acstia obtin un vocabulary lingvistic prin intarire. Parintii trebuie sa reintareasca
emisiile vocale ale copiilor pna cand acestia ajung la cea mai buna forma a cuvantului.

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 7

Daca perspectiva intaririi ar fi suficienta, aceasta ar facilita invatarea de catre copil a foneticii, sintaxei
si semanticii. Dar nu este o dovada clara in acest sens.

Intariri selective ale pronuntarii copiilor pot degenera. Astfel, parintii care rasplatesc adecvat
pronuntarea corecta si o corecteaza pe cea proasta fac ca copiii sa isi dezvolte vocabularul mai incet,
fara de parintii tolerant.

o TEORIA NATIVISTA

Dezvoltarea limbajului detine acei factori innascuti ce determina copiii sa dobandeasca limbajul intr-o
maniera specifica.

Teoria psiholingvistica considera ca achizitia limbajului presupune interactiunea influentelor de

mediu, precum expunerea la discursul parintelui si intarirea si o tendinta innascuta de achizitiona
limbajul. Aceasta teori a fost numita MDL – mecanismul deprinderii limbajului.

Tendinte innascute arata o abilitate a sistemului nervos de a invata reguli gramaticale.

Desi limbile difera foarte mult, MDL este util tuturor copiilor intrucat limbajele contin o gramatica
universala – o structura de profunzime sau un set de reguli pentru a transforma ideile in propozitii.

La persoanele adulte cu leziuni cerebrale ale emisferei cerebrale pot pierde abilitatea de a vorbi. La
copii insa inaintea pubertatii, in cazul unor leziuni cerebrale asemanatoare, o parte importanta din
abilitatea verbal poate fi recuperata.

o TEORIILE COGNITIVE

Pun accent pe relatia dintre dezvoltarea cognitiva si dezvoltarea limbajului.

- Tind sa se axeze pe un nr de asumtii precum:

- Dezvoltarea linvistica este facuta posibila prin intermediul abilitatilor cognitive analitice
- Copiii sunt agenti activi in dezvoltaarea lingvistica
- Motivatia copiilor pt a invata sintaxa si vocabularul emerge din dorinta de a exprima
semnificatii pe care dezvoltarea lor conceptuale le face posibile
- Multi teoreticieni cognitivi considera ca dezvoltarea limbajului este subordonata dezvoltarii
cognitive.
- Cateva teorii cognitive inverseaza relatiile cauzale si pretend ca copiii creaza clase cognitive in
vederea intelegerii lucrurilor.

o TEORIILE SOCIALE

Se axeaza asupra manierei in care copiii isi dezvolta limbajul fiind trecute cu vederea scopurile si
semnificatiile ce stau la baza utilizarii acestuia de catre copii.

Limbajul provine din nevoia copilului de a comunica.

Chomsky considera ca dobandirea limbajului se poate realiza prin simpla ascultare a celor ce vorbesc
in jurul sau, si a fost contestat de un studiu ce asuma faptul ca in dezvoltarea lingvistica copilului ii
este necesar contactul uman.

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 8

 o PERSPECTIVA INTERACTIONISTA ASUPRA LIMBAJULUI

Comunicarea incepe la copii inca inainte de a ajunge la stadiul vobirii semantice. S-au identificat
miscari precoce ale gurii ce sunt remarcate in timpul interactiunii sociale si care par sa fie intr-o relatie
de sincronizare cu vocea adultului (protoconversatie).

Bruner descopera faptul ca interactiunile cu adultul faciliteaza copilului descoperirea functiei sociale a
comunicarii. Astfel sunt stabilite roluri predictibile ce pot fi anticipate atat de copil cat si de parinte,
dar si verbalizarile predictibile care sa insoteasca actiuni comune.

 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI

Copiii tind sa isi dezvolte limbajul intr-o secventa relative predeterminata de pasi incepandu-se
prin vocalizarea prelingvistica a plansului.

- Nou-nascutii : forma lor de exprimare este plansul.

- Luna a 2-a : ganguritul, sunt utilizate vocalele, legate de sentimentul de placere sau bucurie;
conversatiile timpurii, in care parintii raspund bebelusilor pot influenta capacitatea ulterioara a
acestora de a relationa si de intelegere paraverbala.
Limbaul are un character semantic
- Luna a 5-a : bolboroseala, vocalizarea se aseamana cu vorbirea umana

Bolboroseala, plansul sau ganguritul par sa fie innascute, copii ce apartin unor culturi, limbi
diferite, par toti sa bolboroseasca aceleasi sunete.

- 9-10 luni: bolborositul se apropie mai mult de sunetele limbii vorbite in mediul inconjurator.
Copiii intuiesc tipurile de foneme utilizate acasa in mod repetat, elimnandu-le pe cele straine.
Copii inteleg mult din ceea ce spuna dultii cu mult inainte de rostirea primelor cuvinte
(comprehensiune)

o DEZVOLTAREA VOCABULARULUI

Achizitia vocabularului este la inceput inceata. Pentru a-si insusi primele 10 cuvinte ii ia copilului 3-4
luni.

La varsta de 18 luni copiii pronunta aproximativ 20 de cuvinte.

Prin citire vocabularul copiilor creste, astfel incat este un lucru benefi ca parintii sa citeasca povesti
copiiilor.

Ultraextensia este un fenomen prin care copiii incearca sa vorbeasca despre mai multe obiecte decat
numarul de cuvinte de care dispun extinzand semnificatia unui cuvant.

o DEZVOLTAREA SINTAXEI

Chiar daca la inceput copii untilizeaza expresii formate coar dintr-un singur cuvant (essential) acestea
tind sa releve semnificatia propozitiei (vorbirea telegrafica).

Cuvintele unice utilizate pentru a exprima sensuri complexe sunt numite holofraze si sunt utilizate de
copii prin gesture, intonatie si intaritori.

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 9

Spre sfarsitul celui de-al 2-lea an, copiii incep sa utilizeze prpozitii telegrafice alcatuite din 2 cuvinte.
Propozitiile telgrafice par sa apara la prozimativ aceeasi varsta in cadrul oricarei limbi.

La 2-3 ani apare un limbaj mai complex. Structura propozitionala se extend pentru a include cuvinte
lipsa, copiii incep sa combine fraze si clauze in propozitii complexe.

Una din cele mai interesante dezvoltari lingvistice este ultraregularizarea . tendinta de a regularize
ceea ce esgte irregular defineste ultraregularizarea (copiii au tendinta de a aplica regula la cuvintele
neregulate).

In cel de-al 3-lea an copiii demonstreaza o utilizare din ce in ce mai usoara a pronumelor si
prepozitiilor ce reprezinta relatii fizice sau temporale intre obiecte sau evenimente.

Al 4-lea an – majoritaatea copiilor pot formula intebari, asteapta randul la conversatie si se pot angaja
in converstatii de lungime medie

La 6 ani vocabularul este format din aproximativ 100.000 cuvinte.

La 7 -9 ani copiii realizeaza ca unui cuvant sau aceluiasi cuvant ii pot fi associate mai multe intelesuri
si sunt amuzati de bancuri si ghicitori.

 FUNCTIILE LMBAJULUI

Carl Buhler (1933) distinge 3 functii:

- Functia emotional-expresiva – se obiecteaza trairile si atitudinile subiectului

- Functia conativa – se exrcita influenta asupra celor din jur
- Functia referentiala, designative sau cognitive prin care covintele desemneaza continutul
activitatii de cunoastere.

Ombredane (1951) desprinde 5 functii principale:

o FUNCTIA AFECTIVA
Presupune exprimarea spontana, involuntara sau constienta si voluntara a continutului
si semnului trairilor emotionale (verbalizarea starilor affective)
o FUNCTIA LUDICA
Presupune exprimarea unei stari specifice de placere, relaxare si satisfactie. Se
manifesta predominant in copilarie, la adulti jocul verbal putand deveni o modalitate
curenta de distractie prin schimburile de glume, jocuri de duh
o FUNCTIA PRACTICA
Este menita sa declanseze sa facilitteze sis a conduca actiunea colectiva prin colaborare
sau rivalitate. Are la baza un limbj de interventie prompta, cu formule concise si
energice (autocomenzi, autointerdicitie, automobilizare)
o FUNCTIA REPREZENTATIONALA
Are la baza desemnarea a ceea ce la momentul vorbirii este considerat abstract
orientndu-se in 2 directii: figurarea concreta si singurlara
o FUNCTIA DIALECTICA
Deriva din utilizarea formala a limbajului ce nu se bazeaza pe descrieri sau povestiri ci
pe abstractizari si stabilirea de relatii intre acestea (algebra).

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 10

Roman Jackobson, 1963 porneste de la modelarea factorilor constitutive ai actului de comunicare,
modeleaza functiile pe care actul de comunicare le realizeaza prin intermediul fiecarui factor
constitutiv.

In elaborarea functiilor are o baza liniara, un expeeditor trimite un mesaj catre un adresant

Functia:

a. Emotionala = relatia dintre mesaj si expeditor; mesajul transmite emotiile atitudinile statusul
professional calasa sociala a expeditorului insumand toate acele aspecte ce personalizeaza orice
mesaj;, facandul unic
b. Functia persuasiva descrie efectul mesajului asupra destinatarului
c. Referentiala – orientarea reala a mesajului – adevar acuratete
d. Empatica – mentine relatia dintre expeditor si adresant – realizarea actuli de comunicare
e. Metalimbaj – identificarea codului utilizat in comunicare
f. Poetica – relatia mesajului cu el insusi

1973 alti psihologi pun accent pe efectele produse:

Functie creatoare

Functie reglatoare a intentiilor si structurare a intelectului

1969 Geragr Wackenheim: raportare la individ si grup

- Functiile in raport cu individual:

 F. integrare a individului in mediul sau
 F. de dezvaluire si autodezvaluire
 F. de valorizare
 F. de reglare a conduit altora
 F. terapeutica
- In raport cu grupul:
 F. productiv-eficienta = permite realizarea sarcinilor in cooperare
 F. de facilitare a coeziunii grupului = comunicarea in grup – cand se perturba, se
destrama grupul
 F. de valorizare a grupului – afirmarea prezentei grupului, originalitate
 F. rezolutiva = solutionarea dificultatilor, problemelor grupului

Popescu-Neveanu, 1977:

- Functia de comunicare = transferarea unui continut d ela o persoana laa alta prin semne verbale
si reguli de combinare
- F. cognitiva = implicarea limbajului in defasurarea tuturor proceselor cognitive, cu precadere
in realizare gandirii
- F. symbolic-reprezentativa = atat cuvintele cat si structurile verbale reprezinta semnale mentale
pt clase de obiecte si fenomene si relatiile dintre ele
- F. expresiva = antreneaza mijloac non-verbale de comunicare
- F. persuasiva = inducere la o alta persoana a unor idei si stari (manipulare)

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 11

 - F. reglatoare su autoreglatoare = alaturi de f. de omunicare si f. cognitiva, realizeza prin
intermediul cuvintelor expresiilor verbale, autoreglarea comportamentale
- F. ludica (de joc) = stimularea creativitatii verbale prin asociere de cuvinte
- F. dialectica = disponibilitatile pe care limba sau limbajul unei persoane le ofera ptr a exprima
raproturi complexe intre obiecte si fenomene, sesizarii si structurarii intr-o forma verbal a unor
nepotriviri de sens, contradictii si conflicte, obstacole in rezolvarea problemelor

IN PREZENT: 3 mari categorii de functii ale limbajului

1. Functia de comunicare = cea mai specifica si mai importanta a limbajului = transmiterea unui
mesaj cu continuturi extreme e diverse
2. Fucntia cognitive si de cunoastere = legatura limbajului cu gandirea. Limbajul e instrumentul
de lucru al gandirii. Operatiile gandirii se realizeaza prin mijloace verbale, structura logica a
gandirii are un character propozitional, iar intelegerea si rezolvarea de probleme dobandesc
forma discursiva
3. Functia reglatorie = atat in plan intern – expresie a autoreglajului constient (limbaj intern) cat si
in plan extern – asupra altora, prin comenzi de dirijare conducere si comanda; o alta forma de
exercitare = persuasiunea

 FORMELE LIMBAJULUI
Studiile asupra dezvoltarii in ontogeneza a limbajului au indicat faptul ca primele forme ce se
achizitioneaza sunt cele passive – au ca dominant componenta de receptionare si recodificare a
intelesurilor. In comparatie cu formele active ce se realizeaza in cazul angajarii capacitatilor de
elaborare a unui mesaj si de transmitere prin intermediul vorbirii ori a scrierii.
Se mai poate vorbi de asemenea despre limbajul intern si extern. Cel extern se subdivide in
limbaj oral si scris.

o LIMBAJUL ORAL
- Prima forma activa a limbajul, prima ce se desfasoara in ontogeneza
- Principal caracteristica a vorbirii este caracterul situativ; gesturile si faptele percepute pot
inlocui expresii verbale economisind cuvinte
- Fiind desfasurat sub forma dialogului limbajul oral dispune astfel de un foarte bogat subtext,
putand recurge adesea la aluzii
- Vorbirea apare adesea ca o constructie dinamica, cuvantul, nucleul semnificativ al acesteia
corelandu-se cu cuvintele precedente dar si cu restul elementelor situationale.
- Vorbirea, in fiecare stadiu al ei, reprezinta o exprimare ce se raporteaza continuu la context ,
reprezentand un construct temporal si spatializat
- Vorbirea este intotdeauna orientate catre cineva, prin comportamentul verbal indicandu-se o
adresa
- Exprimarea in limbajul oral este mai libera, utilizandu-se termini mai putin pretentiosi decat in
scris, fiind evidnetiata o tendinta spre predicativitate
- In cadrul vorbirii expresivitatea limbajului oral este ridicata, beneficiind cel mai mult de toate
tipurile de expresivitate non-verbala.
- Expresivitatea foneticaL

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 12

  Intensitatea vorbirii – poate sugera caracterul deosebit, urgent, important ori
exceptional al cuvintelor
 Accentul – subliniaza cele communicate
 Intonatia – reliefeaza un element al mesajului,
 Pauza – atrage atentia, avertizeaza in legatura cu continuarea mesajului
 Expresivitatea semantic – alegerea celor mai potrivite cuvinte pentru legarea
continutului de scopul comunicarii in concordant cu trasaturile receptorului
 Utilizarea propozitiilor liungi sau scurte in raport cu cele communicate si
particularitatile destinatarului

o DIALOGUL

Forma bazala a vorbirii , si calea cea mai importanta de elaborare a limbajului. Reprezinta o alternanta
de replici , partenerii translandu-si in continuu rolurile de emitatori si receptori.

Limbajul colocvial a fost intens studiat de psihologia sociala. Relatiile de comunicare sunt dependente
de relatiile personale si distributia ierarhica a rolurilor de grup.

o MONOLOGUL

Forma autonoma de vorbire. Gradul sau de dificultate este sporit, este mai elaborate si mai sistematizat
in comparative cu dialogul.

Se considera ca rezulta dintr-o interiorizare a dialogului

Se dezvolta si prin scris-citit , forme predilecte de monolog.

Se asociaza cu actele de autoreglaj verbal

Tipuri: primar ori superior elaborat, comunicativ ori pentru sine, cu continut descriptive, narativ ori
explicative, normal ori pathologic.

Are un character adresativ, emitatorul fiind nevoit sa urmareasca reactiile auditoriului.

 LIMBAJUL SCRIS

Forma secundara a limbajului fiind in corespondenta cu vorbirea. Are si o structura particulara si

deosebit de complexa.

Scrisul poate reprezenta o emisie verbal in timp ce cititul o receptive verbal.

Comunicarea prin scris este in genere o modalitate mai dificila de exprimare.

Presupune stapanirea deprinderilor grafice corespunzatoare.

Dificulatile implicate: elaborarea uni plan prealabil; ierarhizarea ideilor si subordonarea faptelor si
argumentelor.

In mecanismele scris-citit sunt adaugate cu titlul de componente specifice motricitatii generale

realizata la un nivel ridicat de operativitate dar si perceptia vizuala alcatuind un sistem special al
modelelor detectiei si identifcarii grafemelor.

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 13

Scrisul se leaga de memorie, si memoria sociala.

Scrisul necesita eforturi mari de organizare si reglaj. Limbajul scris este preponderent contextual si
minim expresiv

Performantele calitative tin de capacitatea de a fi elaborate un plan clar, coherent, sistem de

directionare strategica

o CARACTERISTICI ALE CITIRII

In ordinea dezvoltarii ca forma de limbaj pasiv, cititul precede scrisul pe calea citirii putandu-se
construe modele vizuale ce intra in programul scrierii drept forma activa a limbajului.

In citire, in comparative cu scrierea, se porneste de la sinteza la analiza.

Scrisul este o activitate de encodare. Cititul este o activitate de decodificare.

In formarea deprinderii citirii se parcurg aceleasi etape ca si in deprinderea scrisului sau a oricaror
deprinderi.

Odata cu formarea deprinderilor citirii cursive subiectul nu mai urmareste cuvintele litera cu litera cid
oar conturul lor – initialele si litera finala. Lectura este astfel perceputa drept predictie.

Indicele de predictibilitate al cuvintelor in lectura este independent de inteligibilitatea sau

acccesibilitatea textului

Pragul identificarii si timpul de reactive intr-o lectura sunt in mai mare masura legate de gradul de
familiarizare a subiectului cu cuvantul in cauza.

 LIMBAJUL INTERN

- Vorbire Sonora, launtrica

Vorbirea inerna nu difera de cea externa fiind formata din aceleasi elemente.
- Limbajul intern reprezinta modalitatea central, caracteristica a vietii spirituale, a existentei
mentale, atat prin forma cat si prin continut. Limbajul intern se implica in consittuirea
campului ori sferei mentale, fiind intim legat de limbajul extern, el este in acelasi timp in
relatie cu procese verbale non verbale
- Unifica mijloacele verbale cu celelalte operatii intelectuale, imbajului revenindu-I rolul de
veriga centrala a activitati intelectuale, modalitate de elaborare, anticipare si declansare a
vorbirii si a scrierii
- Indeplineste functie de selectie si decizie
- Reprezinta process plurifazic ce se dezvolta pe mai mutle niveluri explorand resursele
personalitatii si mijlocind relatiile cu ambianta prin intermdiul activitatii.
- Actiunile verbale interne servesc pentru decodificarea constienta, respective pt interpretare
actiunilor si stimulilor externi
- Principiu de organizare a constientului si a inconstientului
- Se elaboreaza in cadrul perceptiei verbale constand inr eprezentari auditive ale cuvintelor si
frazelor

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 14

 - Preponderant semantic, prescurtarile si comprimarile propozitiilor – insotite de actualizarea
semnificatiilor si sensurilor
- De aici izvoraste limbajul egocentric = fond de monolog colectiv ce practice
- Caracterul asonor si concentrat nedesfasurat al limbajului intern reprezinta mai degraba o
consecinta a afirmarii functiilor acestuia decat o caua a aparitiei limbajului intern
- Functionarea si structurarea lui isi gasesc o expresie maxima in legile generale ale comunicarii
vebale.

 RELATIA DINTRE GANDIRE SI LIMBAJ

Watson (behaviorist): gandirea reprezinta o forma de vorbire interioara

Wittgenstein : gandirea este pur lingvistica

Whorf : in concordanta cu ipoteza relativitatii lingvistice – limbaajul structureaza maniera in care

percepem lumea, relatiile pe care le utilizam pentru a o intelege derivand din cadrul limbajului.
Vorbitorii diferitelor limbi conceptueaza realitate in maniere diferite.

Cognitivistii moderni nu accepta ipoteza relativitatii lingvistice argumentand ca adultii utilizeaza

imagini si propozitii abstract-logice drept unitati cognitive si nu cuvinte.

Piaget spune ca gandirea determina dezvoltarea limbajului = limbajul reprezinta o manifestare externa
a procesului e gandire al copilului

Vigotski : gandirea si limbajul reprezinta procese independente, ambele infuentand dezvoltarea

intelectuala (vorbire interioara si vorbire exterioara).

 COMUNICAREA NON-VERBALA

Prezinta inters din 2 motive:

- rolul ei este adesea minimalizat;

- in cadrul unei comunicari orale 50% din informatie este perceputa si retinuta prin intermediul
limbajului non-verbal

Comunicarea non-verbala joaca un rol extreme de important

Poate suplini, sprijini sau contrazice comunicarea non-verbala

Se apropie cel mai mult de realitatea emitentului si este cea caruia I se acorda cel mai mare interes de
catre interlocutor

Prin comunicarea non-verbala se intelege adesea procesul de comunicare prin transmitere si receptare
de mesaje non-verbale.

Mesajele pot consta in: gesturi, limbaj a corpului sau postura : expresii faciale, vestimentatie, coafura,
contact visual, distantele spatiale, intensitatea si tonul vocii, pauzele din timpul discursului, prozodie-
ritmul, intonatia sau accentuarea cuvintelor

O mare parte se bazeaza interactiunile directe segmentandu-se in 3 directii principale:

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 15

 - Conditii de mediu
- Caracteristicel fizice ale comunicatorilor
- Comportmentul comunicatorilor pe parcursul interactiunii

Poate avea loc prin intermediul oricarui canal sensorial (5)

Caracteristici:

- Omniprezenta, insotind in permanenta comunicarea non-verbala

- Poate forma un sistem lingvistic universal, dincolo de barierele geografie
- Poate conduce la intelegerea / neintelegerea mesajului
- Filogenetic primordial, evolutia omului precede limbajul verbal
- Ontogenetic primordial
- Primordial in interactiuni umane
- Precede comunicarea verbal
- Poate exprima ce nu se cuvine sau nu se poate exprima in cuvinte
- Pentru adulti este mai de incredere decat comunicarea verbal

Comunicarea non-verbala poate fi non-verbala poate fi modelata in termini de: Emitator, receptor,
mesaj, canal de comunicare, effect, feedback, context al actelor de comunicare

Functii: P.

Eckman –

A) Repetarea, dublarea comunicarea verbal

B) Substituire, inlocuirea mesajelor verbale
C) Completarea, colaborarea la transmiterea mesajelor verbale
D) Accentuarea, modelarea, punerea in evidenta a mesajelor verbale, amplificarea sau
diminuareacelor spus
E) Contrazicerea – transmiterea de mesaje in opozitie cu comunicarea verbal

M. Argile:

a. exprimarea emotiilor

b. transmiterea atitudinilor impersonale: dominant, supunere, placere, neplacere

c. prezentarea personalitatii

d. acompanierea vorbirii ca feedback

De Vito:

- Accentuarea unei parti a mesajului

- Intarirea tonului general sau a atitudinii transmise prin mesajul verbal
- Contrazicerea deliberate a mesajului verbal
- Reglarea transmiterii mesajelor verbale
- Repetarea mesajelor verbale
- Inlocuirea unor cuvinte sau mesaje verbale

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 16

Disfunctii ale comunicarii non-verbale: parazitarea mesajului sau ingtreruperea comunicarii

 KINEZICA SAU STUDIUL MISCARILOR CORPULUI

Kinezica = studiu al miscarilor corpului in relatie cu aspectele non verbale ale comunicarii
interpersonal care este sistemica si invatata social

- Se imparte in:
 Prekinezica= Studiul bazelor fiziologice ale miscarilor corpului
 Microkinezica = studiul systematic al kinemelor reunite in clase morfologice
 Kinezica sociala = studiul constructelor morfologice in relatie cu interactiunile
sociale

Kinema – unitatea de baza a miscarii (asociere cu fonemele si morfemele)

La om – 50-60 kineme universal

Variatia interna a kinemelor arata diferentele cultural in comunicarea non-verbala.

Sistemul de notare a miscarilor corpului cuprinde:

- marcatori kinezici – rolul de a arata aranjamentul syntactic al kinemelor in vorbire (pronumele,

pluralul).
- Stres kinezic – functie de organizare a diferitelor combinatii lingvistice, fraze
- Semne de legatura – servesc la conectarea kinemelor separate

 PROXEMICA SAU PERCEPTIA SI UTILIZAREA SPATIULUI

Au fost delimitate 4 distante interumane:

- Distant intima – pana la 40-50 cm in care se poate simti prezenta celuilalt, mirosul, respiratia
- Distant personala – 50-75 cm – indivizii isi pot atince mainile; defineste limita contactului fizic
cu ceilalti
- Distant sociala – 1,5 – 3 m; distant in care sunt pierdute detaliile privind interlocutorul
- Distant publica 3-6 m – individual este protejat putand deveni defensive daca este atacat

 CRONEMICA

Se ocupa cu studiul utilizarii timpului, maniera in care percepem timpul si de reactie la timp

Programul de timp este:

- monocron : caracterizat prin desfasurare liniara, timpul este perceput drept capabil de a fi
controlat sau irosit – gestionarea timpului
- policron : implicarea personala – accentul pe relatia personala mai degraba decat pe mentinerea
programul actualizat

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 17

  POSTURA

= gradul de atentie sau implicare a unui participant, diferenta dintre statusurile comunicatorilor si
nivelul de apreciere ori atasament pe care o persoana o are fata de celalalt communicator.

 GESTURILE

= miscari corporale carora li se ataseaza o semnificatie

Ex. Miscari articulate cu mainile bratele sau corpul, miscari ale capului, ochilor, fetei, clipitul
incuviintatul pocnitul din degete,

5 tipuri:

- Embleme: salutul de “la revedere”

- Ilustratorii: mimarea rotirii unui volan
- Expresiile: zambetul
- Reglatorii: gesture ce controleaza interactiunea
- Adaptative : reducerea tensiunii corporale: rasucirea unei suvite de par (femei), miscarea
ritmica a picioarelor (barbate)

Pot fi:

- Independente de limbaj - Depind de interpretarea cultural acceptata – gest de salut

- Dependente de limbaj, utilizate in paralel cu discursul verbal – comunicare non verbala de
emfazarea a limbajului verbal; furnizeaza informatii suplimentare unui mesaj verbal: aratatul
unui obiect in timpul discutiei

 HAPTICA

= studiul atingerilor , aceste comportamente putand trimite mesaje ce releva intentiile sau sentimentele
comunicatorilor

 OCULEZICA

= studiul privirii – contactul visual poate indica interes atentie si implicare

 PARALIMBAJUL

= studiul vocii

Clasificare:

- Elementele referentiale au la baza contextlul in care emitatorul vorbeste

- Calitatile vocii sunt : volumul, tempoul, ritmul, articularea rezonanta, nazalitatea si accentual
- Vocalizarea are la baza:
 Caracterizatorii = emotii exprimate in timpul discursului: rasul, plansul, cascatul
 Calificatorii = elementele ce dau sens mesajului: volumul vocii, intonatie
 Segregatele = anunta vorbitorul ca receptorul asculta : interjectii

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu 18