Motivația

Brief: motivația, mecanism psihic reglator, stă la baza comportamentului uman; ea

răspunde la întrebarea “de ce?” - de ce am acționat într-un fel, ce am urmărit, dacă
vom repeta acțiunea.

Teorii ale motivației

Teoria instinctului

• Dezvoltată de William James și William McDougall, teoria susține că oamenii

au instincte care îi ajută să supraviețuiască și care le determină
comportamentul social.

• Brief: motivația este constituită din instincte ce se cer satisfăcute

• Teoria suferă multe critici (oferă explicații circulare asupra comportamentului),

dar este importantă deoarece ia în considerare natura biologică a ființei umane

Teoria reducerii impulsului

• Teorie dezvoltată de Clark Hull (1930): impulsurile primare (foame, sete,

durere) provoacă tensiune și activează comportamentul.

• Brief: oamenii învață răspunsuri (comportamente) care reduc impulsurile

(scopul este reducerea tensiunii)

• Critici aduse: sunt situații când oameni acționează chiar în absența unei
tensiuni primare (mănâncă atunci când nu le este foame, sau rabdă de plăcere).
Personalitatea umană este o structură bio-psiho-socio-culturală

Teoria homeostazică

• Principiul homeostaziei: păstrarea condițiilor interne ale organismului la

un nivel constant

• Brief: foamea va declanșa motivația de a căuta hrana, nevoia de a menține

temperatura corpului constantă va declanșa motivația de a înlătura căldura
excesivă

• Critici: nu oferă explicații pentru comportamente mai complexe

(superioare) - nevoia de realizare, nevoile estetice etc.
Teoria lui Harry Murray

• Asumpția majoră: stările interne de dezechilibru sunt cele care

determină comportamentul

• Brief: Henry Murray clasifică trebuințele în trebuințe

primare/viscerale și trebuințe secundare (psihogene).

• Alcătuiește o listă cu 20 de trebuințe psihogene, neierarhizate (nu este

obligatoriu ca toți oamenii să prezinte astfle de tebuințe): supunere,
realizare, afiliere, agresivitate, autonomie, contracarare, apărare,
deferență, dominanță, exhibiție, evitarea durerii, evitarea inferiorității,
îngrjire și acordare de ajutor, ordine, joc, respingere, stimulare,
sexualitate, suport, înțelegere.

• Importanța teoriei: personalitatea este considerată a fi determinată de

nevoile secundare, nu de impulsurile primare (teoria instinctului și
teoria impulsului)

Teoria nevoii de realizare

• David McClelland consideră că motivația umană are o componentă

dobândită, iar nu una înnăscută

• Brief: există 3 nevoi dobândite principale - 1. nevoia de realizare (cea

mai importantă), 2.nevoia de afiliere, 3. nevoia de putere

• Aplicabilitate mare în domeniul organizațional: este de preferat ca o

persoană să aibă nevoia de realizare dominantă, în detrimentul celei de
afiliere (mulțumirea șefului și a colegilor) sau a celei de putere (control
asupra celorlalți)

Modelul ierarhic al lui Abraham Maslow

• Modelul piramidei trebuințelor, apărut în 1943: trebuințe universale

organizate în 5 trepte ierarhice

• Treapta 1: trebuințele fiziologice (supraviețuire: nevoia de aer, apă,

somn, hrană)
 • Treapta 2: trebuințele de securitate (de a se proteja de răul fizic sau
emoțional - a locui într-un spațiu ce oferă siguranță, acces la servicii
medicale, sursă stabilă de venit etc)

• Treapta 3: trebuințele de afiliere socială (nevoia de socializare, de a

relaționa, de a oferi și primi dragoste)

• Treapta 4: trebuința de stimă (interne - stima de sine, respectul de

sine și gradul de realizare; externe - statusul social, reputația,
recunoaștere meritelor, la nivel social)

• Treapta 5: trebuința de autoactualizare (o trebuință de creștere, nu

poate fi satisfăcută pe deplin; reflectă dorința omului de a-și atinge
potențialul maxim - nevoia de adevăr, dreptate, înțelepciune, de a da
vieții un sens)

• Regulile lui Maslow:

o Omul este preocupat de treptele superioare numai după ce au

fost satisfăcute trebuințele bazale

o Cu cât o trebuință e mai continuu satisfăcută, cu atât ea devine

mai improbabilă

o Efectul perturbator al nesatisfacerii unei trebuințe este cu atât

mai mare cu cât treapta trebuinței este mai joasă

o Legea alternanție: o trebuință activată și satifăcută activează

altă trebuință

• Adăugiri: trebuințe cognitive, trebuințe estetice și trebuința de

transcendență (a-i ajuta pe alții să atingă autocatualizarea)

Teoria echității

• John Stacey Adams, 1963- comparația între ce s-a investit în procesul

de muncă și similaritatea cu cei cu care se compară

• Pot apărea trei tipuri de sentimente (în urma comparației): 1.

sentimentul echității (între efortul investit și rezultat), 2. Sentimentul
inechității negative 3. Sentimentul inechității pozitive

• Aplicabilitate pentru mediul organizațional

Teoria expectanței

• Victor Vroom, 1995: motivația este cea care guvernează alegerile

oamenilor între forme alternative de activități voluntare

• Rezultate de nivel 1: productivitate, performanță & rezultate de nivel

2: consecințele (mărirea salariului, promovare, etc.)

• Trei concepte de bază: valența, instrumentalitatea și expectanța

Teoria proceselor oponente

• Richard Solomon, 1980: emoții aflate în perechi opuse (teamă -

relaxare, plăcere - durere). Când o emoție se manifestă, cealaltă este
suprimată

• Reacțiile emoționale sunt mai degrabă urmate de opusele lor decât de o

stare neutră.

Teoria nivelului optim de stimulare

• Fiecare persoană are propriul nivel de stimulare la care se simte bine și

la care poate performa; individul caută nivelul optim de stimulare

• Sarcinile simple necesită un nivel crescut de stimulare, în timp ce

sarcinile complexe solicită un nivel mic de stimulare

• Oamenii sunt impulsionați să mențină un anumit nivel de stimulare

pentru a se simți confortabil. Teoria încearcă să excplice
comportamentele de căutare de senzații tari.
 Conceptul de trebuință

B Zorgo propune modelul trebuinței:

Trebuința, deci, este o stare de necesitate a organismului. (...) o relație preferențială a

individului cu un obiect, în sensul că absența acestuia deranjează funcționarea
fiziologică și declanșează o activitate care este oriebtată spre reinstalarea relației
preferențiale.

Dinamica trebuințelor

Modelul psihanalitic al lui Freud (fenomenul de catharsis = descărcare a unei trăiri

refulate).

• Refularea - mecanism de respingere a pulsiunilor

• Sublimarea - transformarea pulsiunilor inacceptabile în pulsiuni acceptabile

• Proiecția - pulsiunile inacceptabile sunt atribuite altei persoane

• Identificarea - adoptarea de însușiri care aparțin altui individ

• Simbolizarea - trebuințele sunt satisfăcute pe căi simbolice, indirecte

 • Formațiunea reacțională - subiectul activează opusul unui impuls inacceptabil

• Raționalizarea - găsirea de circumstanțe atenuante pentru comportament

• Regresia - revenirea (în conflict) la reacții din stadiul copilăriei

• Deplasarea - impulsul se manifestă (deplasează) asupra unui obiect accesibil

• Disocierea - pulsiunile inacceptabile sunt separate de subiect

Trebuințe fundamentale

Ervin Staub & Laurie Pearlman definesc 7 trebuințe fundamentale:

1. Trebuința de securitate, de siguranță.

2. Trebuința de eficiență și de control.

3. Trebuința de identitate pozitivă și de stimă de sine.

4. Trebuința de relaționare pozitivă și de stimă pentru ceilalți.

5. Trebuința de autonomie și încredere în sine.

6. Trebuința de a înțelege realitatea.

7. Trebuința de spiritualitate și de transcendență.

Formele motivației

1. Motivația homeostazică

Se referă la motivele ce se declanșează automat pentru menținerea stării de echilibru

(homeostazie) atât biologice cât și psihologice. Adrenalina, înroșirea pielii, starea de
luptă etc.

2. Motivația de creștere și dezvoltare

Avem aici motivația de c&d biologică (automată, instinctivă) și motivația psihologică,

integrată la nivel conștient, prin feed-back și mecanismele autoevaluării. Perseverența
pentru atingerea autoactualizării.

3. Motivația pozitivă (antientropică)

Este produsă de stimulările recompensatorii: lauda, performanța. Se ține cont de ceea

ce îi este benefic individului și ceea ce este benefic societății, celor din jur.

4. Motivația negativă (entropică)

Este produsă de folosirea unor stimuli agresivi, precum: amenințarea, blamarea,
pedepsirea. Notă: ambele forme de motivație pot avea rezultate, dacă sunt alternate;
nefolosirea niciunei motivații duce la rezultate f slabe

5. Motivația extrinsecă

Se încearcă atingerea unui anumit rezultat cu o stimulare exterioară.

6. Motivația intrinsecă

Este motivația personală. “Ceea ce fac oamenii fără recompensă exterioară” (Lepper).
Avem aici: provocare, curiozitate, control, competiție, fantezie, cooperare,
recunoaștere.

7. Motivația afilierii

Nevoia de a relaționa cu oamenii într-un context social. Ea presupune nevoia de

respect social, de cooperare și reconciliere, capacitatea de empatie.

Funcțiile motivației

1. Funcția de declanșare

Activarea organismului la un anumit nivel astfel încât să se mobilizeze energia

necesară începerii acțiunii de satisfacere a trebuinței.

2. Funcția de orientare-direcționare

Constă în ghidarea comportamentului pe o anumită traiectorie, într-un anumit sens, cu

scopul de atingere a obiectivului particular (stabilit de motiv).

3. Funcția de susținere

Se referă la menținerea comportamentului declanșat în stare activă, până la atingerea

obiectivului.

Motivarea acțiuni personale

• Locul controlului

• Conștiința propriei eficiențe

• Teoria neajutorării dobândite

• Teoria atribuirii
1. Locul controlului

Se referă la concepția fiecăruia asupra cauzelor evenimentelor importante care i

se întâmplă. (ex: sunt oameni care cred că-și pot controla singuri soarta = locul
controlului intern și alții care cred că există forțe externe care-i controlează = locul
controlului extern).

- Persoanele cu locul controlului intern par să se descurce mai bine în viață

- Persoanele cu locul controlului extern par să fie mai fericite, mai relaxate

2. Conștiința propriei eficiențe

Principiul de bază: există o mare probabilitate ca oameni să se implice în activități în

care se percep ca fiind competenți. CPE are un rol cheie în reglarea cognitivă a
motivației deoarece oamenii își stabilesc nivelul și si modul de distribuire a efortului
în concordanță cu efectele pe care le așteaptă în urma finalizării activității.

Sunt 4 factori care afectează conștiința propriei eficiențe:

Experiența: exp. Personală, cel mai important factor în CPE

Modelarea socială: procesul de comparare socială

Persuasiunea socială: încurajările sau descurajările venite din exterior

Factori fiziologici: oboseală, dureri, greață (în situații de stres)

3. Teoria neajutorării dobândite

Experimentele cu câini & bebeluși, din anii ’60. Este o teorie care nu se susține în
majoritatea cazurilor.

4. Teoria atribuirii

Teoria accentuează ideea că cei care învață sunt motivați puernic de faptul că după
îndeplinirea cu succes a acțiunii au șansa de a fi ândri de ei înșiși, de a se simți bine în
pielea lor.

Cauzele pe care oamenii le atribuie succesului sau eșecului:

- interne sau externe

- constante sau întâmplătoare

- controlabile sau incontrolabile

Astfel, avem patru factori care influențează motivația în învățare:

- Abilitatea (factor intern & constant, incontrolabil direct)

- Dificultatea sarcinii (factor extern & constant, incontrolabil)

- Efortul (factor intern și variabil, controlabil)

- Norocul (factorn extern & variabil, incontrolabil)