§ Este suficient ca omul să dispună de o bună percepţie şi memorie, de o

gândire flexibilă şi de o imaginaţie bogată pentru a fi şi performant?

§ De ce fac oamenii ceea ce fac?

§ De ce învățăm sau de ce nu învățăm?

§ De ce decidem să mergem la un film, deși avem de pregătit o lucrare scrisă
pentru a doua zi?
§ De ce prietenul meu nu a venit la întâlnire?
§ De ce unul şi acelaşi om reacţionează diferit în momente diferite?
 „Motivația reprezintă combustibilul necesar pentru a ține
motorul uman funcțional” (Zig Ziglar)

PROCESE PSIHICE
REGLATORII
Motivația

Disciplina: Psihologie
Unitatea de învățare: Procesele psihice şi rolul lor în evoluţia personalităţii
Prof. consilier școlar: Cristina Vameșu
 I. DEFINIȚIE
§ Este primul element cronologic al oricărei activități (stă în spatele tuturor deciziilor,
atitudinilor şi acţiunilor umane), fiind cauza internă a comportamentului.
§ Este o sursă de activitate și, de aceea, este considerată „motorul” personalității.
§ Apare când în organism se produce un dezechilibru (de ex: lipsa/diminuarea
substanțelor nutritive declanșează trebuințele organice - de foame, sete etc).
§ Totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobândite,
conştientizate sau neconştientizate, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte.
 II. FUNCȚII
§ Funcția de activare internă și de semnalizare a unor dezechilibre fiziologice sau
psihologice - în această fază starea de necesitate există, dar nu declanşează încă acţiunea;
apare doar o alertă internă, care poate continua cu o agitație crescândă.
§ Funcția de declanșare a acțiunilor efective – asigură pregătirea și punerea în disponibilitate
a verigilor motorii, activatorii, în vederea satisfacerii „stării de necesitate”.
§ Funcţia de direcționare a acțiunii – constă în centrarea atenției pe un obiectiv/scop anume,
fiind de fapt motivul pentru care se realizează activitatea; a identifica un motiv înseamnă a
răspunde la întrebarea: de ce?
§ Funcţia de susținere/potențare a acțiunii pe durata satisfacerii trebuinței – constă în
menținerea în actualitate a comportamentului declanșat până la satisfacerea „stării de
necesitate”. Prin această funcție se asigură eliberarea de energie și dincolo de momentul
declanșării acțiunii. Dacă motivul ar avea caracterul unui simplu semnal de alarmă, ar fi
imposibilă finalizarea comportamentului de satisfacere, pentru că, dispărând imediat după ce a
apărut, nu ar mai avea ce să mai întrețină acest comportament. Deci, rolul ei este de a realiza
autoreglarea conduitei, prin care se imprimă conduitei un caracter activ şi selectiv.
 III. COMPONENTELE SISTEMULUI MOTIVAȚIONAL
1. Stările motivaționale simple = structuri slab organizate, de activare, de tensiune, de pregătire a
acțiunii, care cuprind: impulsurile, tendințele, pulsiunile etc; datorită impulsurilor apar trebuințele.
2. Trebuințele
= forme relativ complexe, bine organizate
= stări interne de necesitate care fac ca anumite scopuri să fie atractive.
= atât timp cât sunt nesatisfăcute, creează tensiuni interne care stimulează individul, antrenându-l
într-un comportament prin care acesta urmăreşte satisfacerea trebuinţelor şi reducerea tensiunii.
= în funcţie de geneza şi conţinutul lor, există trebuințe:

Primare •Biologice/organice (foamea, setea, perpetuarea speciei)

(înnăscute) •Funcționale/fiziologice (de mișcare, de relaxare, de explorare, de
activitate, de manipulare a obiectelor)

• Materiale (îmbrăcăminte, locuință, confort, instrumente și unelte)

Secundare • Spirituale (de cunoaștere, estetice, etice)
(dobândite) • Sociale (de apreciere, de succes, de a fi prieten cu cineva, de a
iubi, de comunicare, de cooperare și integrare socială)
PIRAMIDA TREBUINȚELOR
Teoria lui Abraham Maslow

Trebuințe de
autorealizare

Trebuințe
estetice trebuințe de creștere

Trebuințe cognitive
(de a cunoaște, de a înțelege și
a explora)
Trebuințe de stimă de sine
(statut social, recunoaștere, respect,
competență)

Trebuințe de iubire și apartenență la grup

(prieteni, familie, partener)

Trebuințe de securitate trebuințe de deficiență

(a resurselor, a corpului fizic, a proprietății)

Trebuințe fiziologice
(apă, mâncare, odihnă)
 PIRAMIDA TREBUINȚELOR
Teoria lui Abraham Maslow

a)
o trebuință este cu atât mai improbabilă cu cât este mai
continuu satisfăcută;

b) există o anumită ordine în satisfacerea trebuințelor;

ConcIuzii:

c) cu cât o trebuință se află mai aproape de vârful

piramidei cu atât ea este mai specific umană;

efectul perturbator al nesatisfacerii unei trebuințe este cu

d) atât mai mare cu cât trebuința se află la baza piramidei.
 PIRAMIDA TREBUINȚELOR
Exemplificare

• Când ni se face foame (=trebuință nesatisfăcută), apare o stare de tensiune internă, care împiedică
desfășurarea activității inițiale.
• Ca urmare, apare impulsul (=stare motivațională simplă), care declanșează un răspuns (apariția unui
comportament de căutare) pentru a satisface trebuința.
• După ingerarea unei cantități corespunzătoare de alimente, tensiunea inițială este diminuată, ajungându-
se la starea de sațietate și reluarea activității inițiale.
 III. COMPONENTELE SISTEMULUI MOTIVAȚIONAL
3. Interesele = structuri motivaționale mai complexe decât trebuințele, dar mai puțin stabile și
consolidate decât acestea.
Pot fi clasificate după:
§ sfera de cuprindere (interese personale, de grup și generale);
§ domeniile de activitate (culturale, științifice, artistice, profesionale, sportive etc.):
chestionar de identificare a intereselor profesionale: https://dezvoltacariera.ro/test-holland-interese-
profesionale/
4. Aspirațiile = se referă la standardele pe care o persoană se așteaptă și speră să le atingă,
„ansamblu de tendințe care îI propulsează pe om către un ideal” (N. SiIIamy).
Ex.: elevul cu un nivel de aspirație ridicat va considera nota 7 un eșec, în timp ce elevul cu un nivel de
aspirație scăzut va considera nota 7 un succes.
5. Idealurile = aspirații de nivel superior, proiecții ale subiecților care își aleg anumite modele ce-i
călăuzesc în viață. Își au originea în sistemul de valori personale sau ale grupului.
 III. COMPONENTELE SISTEMULUI MOTIVAȚIONAL
6. Convingerile = idei cu caracter subiectiv, adânc implantate în structura personalității, care
impulsionează spre acțiune.

Rezultate Convingeri

Acțiuni
 III. COMPONENTELE SISTEMULUI MOTIVAȚIONAL

7. Concepția despre lume și viață:

= ansamblul ideilor, teoriilor despre om, natura și despre societate.
= ideile și teoriile nu au doar o valoare de cunoaștere, ci și de convingeri, orientând comportamentul.
= între convingeri, idealuri și concepția despre lume și viață există o strânsă interdependență.

8. Motivele:
= „trebuințe constientizate”: când individul îți dă seama de o trebuință și se orientează spre
satisfacerea ei, trebuința s-a transformat în motiv.
= transpuneri în plan subiectiv a stărilor de necesitate.
= motivul este mobilul care declanșează, sustine energetic și orientează acțiunea pe întreaga
durată a desfășurării ei.
IV. Formele (tipurile) motivaţiei:

1. 2. 3.

Intrinsecă
Pozitivă Cognitivă
(directă)

Extrinsecă
Negativă Afectivă
(indirectă)
 V. Optimumul motivaţional:
• Relaţia dintre intensitatea motivaţiei şi nivelul performanţei este dependentă de complexitatea
activităţii (sarcinii) pe care subiectul o are de îndeplinit.

• în sarcinile simple (repetitive, rutiniere, cu

componente automatizate) pe măsură ce creşte
intensitatea motivaţiei, creşte şi nivelul performanţei;
zona critică apare la un nivel mai ridicat.
• în sarcinile complexe (creative, bogate în conţinut)
creşterea intensităţii motivaţiei se asociază, până la
un punct, cu creşterea performanţei, după care
aceasta din urmă scade; zona critică se situeazã la
un nivel mai scăzut.

Optimumul motivațional = intensitatea optimă a motivației care permite obținerea unor

performanțe înalte.
 V. Optimumul motivaţional:

De optimum motivațional se poate vorbi în două situații:

1. când dificultatea sarcinii este percepută (apreciată) corect de către subiect:
• dacă dificultatea este mare, înseamnă că este nevoie de o intensitate mare a motivației
pentru îndeplinirea ei;
• dacă dificultatea este mică, înseamnă că este nevoie de o intensitate mică a motivației pentru
îndeplinirea ei.
2. când dificultatea sarcinii este percepută incorect de către subiect, există două situații:
• subaprecierea dificultății sarcinii, caz în care subiectul este submotivat și va acționa în
condițiile unui deficit de energie, ceea ce va duce la nerealizarea sarcinii;
• supraaprecierea dificultății sarcinii, caz în care subiectul este supramotivat și va actiona în
condițiile unui surplus de energie care l-ar putea stresa sau chiar dezorganiza, care s-ar putea
consuma înainte de începerea activității, ajungându-se la eșec.
V. Optimumul motivaţional:
 Temă

1. Identificați cel puțin 5 motive pentru care nu învățati la psihologie, iar apoi încadrați-le în tipurile
(formele) motivaționale studiate.
2. Este motivația cea mai importantă în procesul învățării? Justificați răspunsul.