DESPRE AȘTEPTĂRI ȘI MOTIVAȚIE

lect. univ. dr. Naiana Alecu

naiana.alecu@unarte.org
 1 . D ESP RE AȘT E P TĂRI ȘI M OT IVAȚ IE

1.1. Așteptările mele

• Ce așteptări avem de la educație, de la noi înșine și de la persoanele cărora urmează

să le transmitem cunoștințe?

Așteptări Realitate

Educație

Eu

Persoanele pe
care le voi educa
 1 . D ESP RE AȘT E P TĂRI ȘI M OT IVAȚ IE

1.2. TU – profesor și elev

Experimentează aici și acum actul de a învăța pe cineva și statutul de

învățăcel

Așteptări Realitate
(completează-le (completează-le
înainte de a intra în după experiment)
experiment)
Eu, profesorul
Eu, învățăcelul
 1 . D ES P R E A ȘT E P TĂ R I Ș I M OT I VAȚ I E

• 1.3. Ce este motivația

• Motivație – procese fiziologice și psihologice

responsabile de declanșarea, menținerea și încetarea
unui comportament, ca și de valoarea apetitivă sau
aversivă conferită elementelor de mediu asupra cărora
se exercită acel comportament (Marele dicționar al
psihologiei Larousse, 2006)
 1 . D ES P R E A ȘT E P TĂ R I Ș I M OT I VAȚ I E

• Ce te motivează?

Activități care mă motivează Activități care nu mă

motivează
 1 . D ES P R E A ȘT E P TĂ R I Ș I M OT I VAȚ I E

• Motivația este ,,unul dintre cei mai importanți factori de bază al

randamentului școlar, influența sa asupra învățării rivalizând cu aceea
exercitată de aptitudini” (Negovan apud Ausubel și Robinson, 2005)

• Conform autorilor de mai sus există 3 impulsuri componente ale motivației

școlare:

Orientată atât
către sarcinile Orientată spre
didactice, cât și realizări care
1. Trebuința 2. Trebuința
Orientată către către obiective 3. Trebuința asigură
de de afirmare
sarcina didactică legate de de afiliere individului
cunoaștere a eului prestigiul aprobarea din
personal și partea altora
imaginea de sine
 1 . D E S P R E A ȘT E P TĂ R I Ș I M OT I VAȚ I E
1 . 4 . CO M P O N E N T E L E M OT I VAȚ I E I . P E RS P EC T I VA T EO R E T I C Ă A LU I
M A S LO W ( 1 9 4 3 , 1 9 5 4 )

Sursă: https://nlpmania.ro/
 1 . D E S P R E A ȘT E P TĂ R I Ș I M OT I VAȚ I E
1 . 4 . CO M P O N E N T E L E M OT I VAȚ I E I . P E RS P EC T I VA T EO R E T I C Ă A LU I
M A S LO W ( 1 9 4 3 , 1 9 5 4 )

Sursă: https://www.simplypsychology.org/simplypsychology.org-Maslows-Hierarchy-of-Needs.pdf
 1 . D E S P R E A ȘT E P TĂ R I Ș I M OT I VAȚ I E
1 . 4 . CO M P O N E N T E L E M OT I VAȚ I E I . P E RS P EC T I VA T EO R E T I C Ă A LU I
M A S LO W ( 1 9 7 0 , 1 9 8 0 )
 1 . D E S P R E A ȘT E P TĂ R I Ș I M OT I VAȚ I E
1 . 4 . P E R S P EC T I VA T EO R E T I C Ă A LU I M A S LO W. I M P L I C AȚ I I Î N
E D U C AȚ I E

• Maslow privește tabloul complet al copilului/ tânărului care

învață: nevoile sale emoționale, sociale și intelectuale
contează în procesul învățării

• Înainte ca nevoile cognitive ale copilului să fie satisfăcute,

trebuie ca acesta să își satisfacă nevoile primare. De
exemplu, un copil flămând sau obosit nu se va putea
focaliza pe nicio sarcină

• Maslow sugera faptul că profesorul ar trebui să

construiască un mediu sigur și suportiv astfel încât
încrederea în sine a copiilor să fie susținută constant
 1 . D E S P R E A ȘT E P TĂ R I Ș I M OT I VAȚ I E
1 . 4 . P I R A M I DA N E VO I LO R . P R I V I R E C R I T I C Ă

Wahba și Bidwell (1976) atrag atenția asupra erorilor

metodologice ale teoriei lui Maslow și nu au găsit date științifice
care să susțină ordinea ierarhiei propusă de Maslow.

Tay și Diener (2011) au testat teoria lui Maslow pe 60.865 de

participanți și au ajuns la concluzia că nevoile identificate de
Maslow există, însă nu apar mereu în aceeași ordine ierarhică

Motivația este în prezent privită ca un comportament complex

unde nevoile pot opera pe mai multe planuri simultan. O
persoană poate fi motivată de nevoi de creștere dar în același
timp și de nevoi ,,inferioare”
 1 . D E S P R E A ȘT E P TĂ R I Ș I M OT I VAȚ I E

Nevoia de atenție
Nevoia de competență și
compatibilitate cu mediul
– eficiența

Nevoia de realizare – susține

competitivitatea,
autoperfecționarea
Nevoia de stimulare

Nevoia de autoactualizare
Motivația – găsirea mijloacelor de
Nevoia de apartenență sau
afiliere – susține școlară autoexpresie, de realizare
a propriului potențial, de a
cooperarea, socializarea,
fi creativ
prietenia
 1 . D ESP RE AȘT EP TĂRI ȘI M OT IVAȚ IE

• Care sunt cele mai importante nevoi ale tale legate de motivația academică?

Nevoia de competență

Nevoia de atenție

Nevoia de realizare

Nevoia de autoactualizare

Nevoia de apartenență sau afiliere

Nevoia de stimulare
 1 . D ES P R E A ȘT E P TĂ R I Ș I M OT I VAȚ I E

1.5. Structuri motivaționale

• Trebuințe: organice, de securitate (adăpost și siguranță personală), de

apartenență la un grup (afiliere), de stimă și statut social, de
autorealizare

• Motive:individuale/sociale,inferioare/superioare,majore/minore,
altruiste/egoiste

• Interese:generale/personale,pozitive/negative

• Convingeri

• Idealuri
 1. DESPRE A ȘTEPTĂ RI Ș I MOTIVA Ț IE

1.6. Tipuri de motivație

• Motivația extrinsecă: nu există un interes direct pentru

materie, ci pentru a primi direct sau indirect anumite
recompense

• Motivația intrinsecă: învățarea și materia reprezintă

recompensa

• Motivație negativă/pozitivă

• Cognitivă/afectivă
1. DESPRE AȘTEPTĂRI ȘI
MOTIVAȚIE
MOTIVAȚIA EXTRINSECĂ

Dorința de Tendințele
afiliere normative

Teama de
consecințe - Ambiția
frica

M. Extrinsecă
 1. DESPRE AȘTEPTĂRI ȘI MOTIVAȚIE
MOTIVAȚIA EXTRINSECĂ

Stimularea
motivației
extrinseci

Cunoașterea Cooperarea Recompensa

rezultatelor – și și pedeapsa
informarea
imediată cu competiția (Alfie Kohn)
privire la
performanță
 1. DESPRE AȘTEPTĂRI ȘI MOTIVAȚIE
MOTIVAȚIA INTRINSECĂ

Curiozitatea M. Intrinsecă
 1. DESPRE AȘTEPTĂRI ȘI MOTIVAȚIE
MOTIVAȚIA INTRINSECĂ

Stimularea
motivației
intrinseci

Trezirea Afirmarea Solicitarea

curiozității propriei Responsabilizare
fanteziei
pentru competențe
activitate
 1. DESPRE AȘTEPTĂRI ȘI MOTIVAȚIE

• Care sunt activitățile care te motivează intrinsec? Dar extrinsec?

Motivația mea extrinsecă Motivația mea intrinsecă

 1. DESPRE AȘTEPTĂRI ȘI MOTIVAȚIE

1.7. Optimum-ul motivațional

• Subaprecierea dificultății sarcinii conduce la

submotivare – energia deblocată nu este suficientă
pentru finalizarea sarcinii

• Supraaprecierea dificultății sarcinii conduce la

supramotivare – energia deblocată este peste nivelul
necesar rezolvării sarcinii, existând riscul epuizării
înainte de finalizarea activității
 1. DESPRE AȘTEPTĂRI ȘI MOTIVAȚIE

Tehnici pentru
instituirea
controlului
motivației

Stabilirea unor Conștientizarea

scopuri spcifice, Evitarea asumării unor strategii
bine precizate de riscuri extreme motivaționale
pentru fiecare și pregătirea pentru
activitate asumarea unor
riscuri rezonabile
 1. DESPRE AȘTEPTĂRI ȘI MOTIVAȚIE
1.8. Nivelul de aspirație

Nivelul de aspirație
este rezultatul
interacțiunii
dinamice dintre

Evaluarea condițiilor
Imaginea de sine Nivelul generale și speciale
performanțelor ale activității
anterioare

1.9. Interesele

• Apar în perioada școlarității mici (11-12 ani) și sunt: tehnice, științifice,

literare, estetice, artistice, sportive. Pot fi de scurtă durată sau stabile
 1. DESPRE AȘTEPTĂRI ȘI MOTIVAȚIE
2.0. Expectanța
• Efectul Pygmalion (profeția care se autoîmplinește) – influențarea evoluției
copiilor și tinerilor de către expectațiile profesorului

• Studiul Rosenthal-Jacobson (1992) a aratat că, într-o clasă în care profesorul

era sfătuit să aibă anumite așteptări ridicate de la anumiți elevi, aceștia au
avut performanțe mult mai ridicate.

• Clever Hans effect (1911) – efectul indiciilor inconștiente oferite de

experimentator asupra cogniției animale și a capacității de rezvolvare de
probleme. Oskar Pfungst (1874-1932) a demonstrat faptul că dacă niciunul
dintre experimentatori nu știa răspunsul, calul Hans nu mai răspundea
corect
Ce fac pentru că îmi place mie?
Ce fac pentru că le place celor
din jur?
Ce fac pentru că le place celor
din jur să îmi placă mie?
 BIBLIOGRAFIE

• Cosmovici, A., Iacob, L. (1999) – Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași

• Kenrick DT, Griskevicius V, Neuberg SL, Schaller M. Renovating the
pyramid of needs: Contemporary extensions built upon ancient
foundations. Perspect Psychol Sci. 2010;5(3):292-314.
doi:10.1177/1745691610369469
• Mook, D. (2009) – Experimente clasice în psihologie, Editura Trei, București
• Negovan, V. (2005) – Introducere în psihologia educației, Editura
Universitară, București
• Marele dicționar al psihologiei Larousse (2006) – Editura Trei, București
• Rosenthal, Robert, Jacobson, Lenore (1992). Pygmalion in the
classroom : teacher expectation and pupils' intellectual
development (Newly expanded ed.). Bancyfelin, Carmarthen, Wales:
Crown House Pub. ISBN 978-1904424062
• Tay L, Diener E. Needs and subjective well-being around the world. J
Pers Soc Psychol. 2011;101(2):354-365. doi:10.1037/a0023779
• https://www.simplypsychology.org/simplypsychology.org-Maslows-
Hierarchy-of-Needs.pdf
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE

lect. univ. dr. Naiana Alecu

naiana.alecu@unarte.org
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE.
EMOȚIILE TALE

Concentrează-te pe aici. Ce vezi în jurul tău? Privește-ți cu atenție mâinile,

deget cu deget. Concentrează-te pe acum. Ce sunete auzi? Ce senzații
simți? Închide ochii dacă simți nevoia. Ce emoții te traversează? Dar
gânduri?
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE.
CE SUNT EMOȚIILE?

Constelații de răspunsuri de mare

intensitate care comportă manifestări
expresive, fiziologice și subiective tipice
(Marele dicționar al Psihologiei Larousse,
Editura Trei, 2006)
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. CE SUNT EMOȚIILE?
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. EMOȚIILE ȘI
HOMEOSTAZIA •Descoperirea
surselor de
energie
•Încorporarea și Homeostaza
transformarea este
energiei
ansamblul
• Menținerea
reglajelor și
echilibrului starea de
chimic interior viață regulată
• Menținerea
structurii
ce rezultă din
organismului prin ele
repararea (direcționarea
elementelor
uzate și către starea
îndepărtarea de bine)
agenților posibili
dăunători
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. DAMASIO, A. (2010)
NIVELURI DE REGLARE HOMEOSTATICĂ AUTOMATĂ,
DE LA SIMPLU LA COMPLEX

Foamea, setea,
curiozitatea,
explorarea,
jocul, sexul

Retragerea corpului în situații

Menținerea echilibrului chimic intern, reflexe
precum cel de tresărire, protejarea de
posibili viruși , bacterii ce provin din
exteriorul sau interiorul corpului
de pericol, expresii faciale de
panică și suferință (răspunsuri
observabile) și sporirea
numărului leucocitelor
(răspunsuri invizibile cu ochiul
liber)
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. TIPURI DE EMOȚII

Teama, furia, dezgustul, tristețea, fericirea,

EMOȚII surprinderea
PRIMARE
(ELEMENTARE) Sunt universale, putând fi recunoscute atât la
oameni, cât și la unele primate

EMOȚII Simpatia, stânjeneala, rușinea, vinovăția,

mândria, gelozia, invidia, recunoștința,
SOCIALE admirația, indignarea, disprețul
În componența lor intră tipare comportamentale
ce aparțin emoțiilor primare
 DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. MECANISMUL
CEREBRAL AL EMOȚIILOR
Zonele cerebrale
declanșatoare ale
emoțiilor sunt: amigdala,
cortexul prefrontal
ventromedian (parte a
lobului frontal)

Zonele de execuție
includ: hipotalamusul,
prozencefalul bazal,
anumiți nuclei ai
trunchiului cerebral
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. MECANISMUL CEREBRAL AL EMOȚIILOR

Evaluarea și Zone corticale de asociere

definirea unui stimul 1
senzorială și de nivel înalt
apt emoțional

Declanșarea 2 Amigdala
(inducere)
Prozencefalul bazal,
Execuție 3 hipotalamusul, trunchiul
cerebral

Modificări tranzitorii ale

Stare emoțională 4
mediului intern, viscerelor,
sistemului muscular-osos și
comportamentelor specifice
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. MANIFESTAREA EMOȚIILOR
Mimica
(microexpresiil
Modificări observabile e faciale)
universale (emoțiile
primare) și având Pantomimica
reguli specifice de (tot corpul)
emisie (emoțiile
Modificări de
sociale)
natură
Ekman, Friesen,1971 vegetativă
Modulații ale
vocii
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. SCURT EXERCIȚIU IMAGINATIV
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. EDUCAREA EMOȚIILOR?
Conștienți de relația dintre anumite
obiective și emoții, putem în mod voluntar
să ne controlăm emoțiile prin expunere
controlată la anumiți stimuli

Educația poate să interpună un stadiu

evaluativ neautomat între obiectele
declanșatoare și răspunsurile emoționale
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. DOUĂ STUDII.
Paul Ekman și colab. (1992) au demonstrat existența unei
rețele ce funcționează în dublu sens: de la gânduri la emoții și
invers: Subiecții au fost rugați să miște anumiți mușchi faciali
într-o ordine anume astfel încât să se creeze o expresie facială
ce corespunde unei emoții (tristețe, fericire, teamă). Fără
existența gândurilor anterioare legate de emoția respectivă,
subiecții ajungeau să simtă emoția

Teoria dublu-factorială a emoției a lui Schachter (1962).

Experiența noastră emoțională depinde de doi factori: excitația
fiziologică și interpretarea cauzei acestei stări (în funcție de
experiențele anterioare). Căutăm o explicație a stării noastre de
excitație și în funcție de explicația asupra căreia ne oprim,
deducem ce emoție trebuie să simțim.
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. TEORIA DUBLU-FACTORIALĂ A
EMOȚIILOR
Masa de participanți
a fost împărțită în două grupuri

Unora li s-a administrat Altora li s-a administrat un

epinefrină care le-a provocat un placebo care le-a provocat

Excitația fiziologică (creșterea pulsațiilor Nicio excitație nicio emoție

cardiace, tremorul mâinilor, palme transpirate)

Nu au primit nicio explicație Au primit explicații nicio emoție

pentru starea lor și tipul
de emoție experimentată
a depins de situație

situație fericită situație de furie

emoție de fericire emoție de furie Experimentul lui Schachter și Singer (1962) în Mook, D. Experimente clasice în psihologie, p.
159 (2009)
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. CE ESTE EMPATIA?

Empatia este un mod de cunoaștere intuitivă

a unui altul, care se bazează pe capacitatea
de a împărtăși și chiar de a resimți
sentimentele unui altul (Marele dicționar al
psihologiei Larousse, Editura Trei, 2006)

Empatia este un sentiment derivat din

emoția de simpatie, este o ,,buclă corporală
ca și cum” (Damasio, A., În căutarea lui
Spinoza, Editura Humanitas, 2010)
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. EFECTUL EMPATIEI.
,,Atunci când sunt ascultat și auzit, sunt capabil
să percep lumea într-un fel nou și să merg mai
departe. E uimitor cum problemele care par
nerezolvabile devin rezolvabile dacă cineva
ascultă; cum confuzii ce par iremediabile se
transformă într-o curgere relativ limpede când
cineva e ascultat”

(Carl Rogers apud Rosenberg, 2008)

DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. CE ESTE EMPATIA?
„a percepe cadrul de
referință al altuia cu
acuratețe, cu toate
componentele sale
emoționale și semnificațiile
care-i aparțin ca și cum ai fi
cealaltă persoană, dar fără a
pierde din vedere condiția de
ca și cum.“
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. CARACTERISTICI ALE
EMPATIEI

•Presupune un grad înalt de prezență

•Este un sentiment complex care implică mecanisme

perceptive, intelectuale și afective

•Presupune realizarea unui schimb și experimentarea

lui ,,a simți în”

•Se poate dezvolta pe mai multe paliere ale psihicului

uman (atât la nivel conștient, cât și la nivel inconștient)
 DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. TIPURI DE EMPATIE
În funcție de profunzimea procesului

Amabilitate, înțelegere globală și

Raport empatic acceptarea într-un mod tolerant a emoțiilor
și a cadrului de referință ale celuilalt

Înțelegerea lumii Încerc să percep în totalitate situația așa

celuilalt în cum este ea percepută de celălalt. Sondez
elemente ale experienței celuilalt pentru a
proximitatea înțelege mai bine. Pun întrebări,
reformulez.
experienței lui
Acordajul Este o experiență de însoțire a celuilalt moment cu
moment. Răspunsurile frecvente demonstrează
înțelegerea. Trăirea concomitentă a efortului
comunicativ celuilalt de a se înțelege, punerea în cuvinte a
conceptelor
 DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. TIPURI DE EMPATIE
În funcție de tipul de procesare

Empatie
Empatie cognitivă
emoțională/afectivă
Capacitatea
Capacitatea de a
de a
răspunde cu
identifica
emoții adecvate
stările
stărilor mentale
mentale ale
ale unei alte
unei alte
persoane
persoane
 DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. DEZVOLTAREA
COMPORTAMENTULUI EMPATIC.

• Începând cu vârsta de 2 ani copiii sunt capabili să răspundă în

manieră orientată, încercând să ajute, să aline și să împărtășească.
Astfel, copiii încep să prezinte comportamentele caracteristice
empatiei: au un răspuns emoțional care corespunde celui al unei
alte persoane.

• Unii copii pot manifesta și la vârsta de un an o formă rudimentară de

empatie, în sensul că înțeleg faptul că alti oameni pot avea propriile
scopuri. Această abilitate se dezvoltă în paralel cu formarea unei
,,teorii a minții” – capacitatea de a separa propriile gânduri și intenții
de ale celuilalt.

• Copiii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani par să aibă o înclinație

naturală de a empatiza cu alții în ceea ce privește durerea
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. STADIALITATEA DEZVOLTĂRII
COMPORTAMENTULUI EMPATIC CONFORM LUI HOFFMAN
(1982)
1. Empatia globală - imitarea – 1 an

2. Empatia egocentrică – diferențierea stărilor

celuilalt dar acționare egocentrică – 12-18 luni

3. Empatia pentru emoțiile celuilalt – începând cu 2-3

ani

4. Empatia pentru condițiile vieții celuilalt – începând

cu 13-14 ani
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. MECANISMUL CEREBRAL AL
EMPATIEI
•Tania Singer de la
Institutul de Neurologie
al University College din
Londra a realizat un
studiu pe 16 cupluri,
demonstrând faptul că
Neuronii-oglindă sunt cei mai zonele cerebrale
implicați în răspunsul empatic și activate în cazul
sunt situați în cortextul frontal experiementării durerii
inferior și lobul parietal superior sunt comparabile cu
cele activate în
atât al oamenilor cât și al
demersul empatic
primatelor (Damasio, A., p. 113)
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE

empatie educație
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. SCURT EXPERIMENT
Gândește-te la o întâmplare plăcută sau neplăcută pe care ai experiementat-o; o
experiență cu o puternică încărcătură emoțională. După ce ai rememorat-o încearcă să o
povestești cât mai exact persoanei de lângă tine.
DESPRE EMOȚII ȘI EMPATIE. BIBLIOGRAFIE
Bohart, A. C., Greenberg, L. S. (2011) – Empatia în psihoterapie, Editura Trei, București
Damasio, A. (2010) – În căutarea lui Spinoza, Editura Humanitas, București
Damasio, A. (2005) – Eroarea lui Descartes, Editura Humanitas, București
Ekman, P. (2011) – Emoții date pe față, Editura Trei, București
Evans, D. (2005) – Emoția. Foarte scurtă introducere, Editura All, București
Hart, S., Kindle Hodson, V. (2006) – Ora de comunicare nonviolentă, Editura Elena Francis Publishing, București
Mook, D. (2009) – Experimente clasice în psihologie, Editura Trei, București
Marele dicționar al psihologiei Larousse (2006) – Editura Trei, București
Negovan, V. (2005) – Introducere în psihologia educației, Editura Universitară, București
Rogers, C. (2008) – A deveni o persoană, Editura Trei, București
Rosenberg, M. A. (2008) – Comunicarea nonviolentă. Un limbaj al vieții, Editura Elena Francis Publishing, București
Sacks, Oliver (2011) – Omul care își confunda soția cu o pălărie, Editura Humanitas, București
https://psychology-tools.com/empathy-quotient/
DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ

lect. univ. dr. Naiana Alecu

naiana.alecu@unarte.org
 DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ

1. Conceptele de bază ale dezvoltării umane

Sectoarele Etapele vieții

dezvoltării
 DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ
SECTOARELE DEZVOLTĂRII

Dezvoltarea
fizică: creșterea Dezvoltarea
organismului, a Dezvoltarea cognitivă:
creierului, psihosocială: învățarea,
capacitățile emoțiile, memoria,
senzoriale, personalitatea, atenția, limbajul,
abilitățile relațiile sociale gândirea,
motorii și creativitatea
sănătatea
DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ
ETAPELE VIEȚII

Împărțirea vieții în etape este un

construct social: concepție sau
practică aparent firească și
evidentă celor care o acceptă, dar
care este, în realitate, invenția
unei culturi sau societăți date.
 DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ
1. Perioada prenatală 5. Adolescența
(de la concepție la (11- aproximativ 20 de
naștere) ani)
2. Perioada de sugar și 6. Începutul vârstei
vârsta învățării mersului adulte și adultul tânăr
(naștere-3 ani) (20-40 de ani)
3. Prima copilărie 7. Vârsta mijlocie (40-65
(3-6 ani) de ani)
4. Copilăria mijlocie 8. Vârsta a treia (peste
(6-11 ani) 65 de ani)
DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ. EREDITATE, MEDIU ȘI
MATURIZARE

Trăsăturile înnăscute -
Ereditate caracteristici moștenite
de la părinții biologici

Totalitatea influențelor
Mediu neereditare sau de factură
experiențială asupra
dezvoltării
Desfășurarea unei
Maturizare succesiuni firești de
schimbări fizice și
comportamentale
DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ.
CONTEXTELE DEZVOLTĂRII
STATUT
CULTURA
FAMILIA SOCIO- ȘI ETNIA
ECONOM
IC
Familia Cultura: întregul mod
nucleară: Familia Combinație de
extinsă: de viață al unei
părinți și factori
copii biologici rețea ce societăți sau grup
cuprinde economici și
sau adoptați
sociali (venitul, Grup etnic: are la
mai multe
generații; nivelul de bază descendența,
rasa, religia, limba –
bunici, educație,
unchi, sentimentul identității
ocupația) comune
mătuși
Factorii de risc
DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ. INFLUENȚE
NORMATIVE ȘI NENORMATIVE
Normativ
Caracteristica unui
eveniment care se
produce în manieră
similară la majoritatea
oamenilor dintr-un grup
Influențele normative
condiționate istoric:
evenimente din mediu
care marchează indivizii
unei generații istorice
/cohorte
Nenormativ
Caracteristica unui
eveniment neobișnuit
sau a unui eveniment
tipic care se produce
într-o perioadă a vieții
neobișnuite
Eveniment neobișnuit: câștig la
loto, Eveniment tipic într-o
perioadă nepotrivită:
experimentarea morții cuiva
drag în copilărie
DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ.BIBLIOGRAFIE

Crețu, T. – Psihologia vârstelor, Editura Polirom, Iași, 2009

Papalia, D. E., Wendkos Olds, S., Feldman, R. D. – Dezvoltarea umană, Ed. Trei,
Bucureşti, 2010

Verza, E, Verza, F. – Psihologia vârstelor, Editura Prohumanitate, București, 2000

 DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ

1. Conceptele de bază ale dezvoltării umane

Sectoarele Etapele vieții

dezvoltării
 DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ
SECTOARELE DEZVOLTĂRII

Dezvoltarea
fizică: creșterea Dezvoltarea
organismului, a Dezvoltarea cognitivă:
creierului, psihosocială: învățarea,
capacitățile emoțiile, memoria,
senzoriale, personalitatea, atenția, limbajul,
abilitățile relațiile sociale gândirea,
motorii și creativitatea
sănătatea
DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ
ETAPELE VIEȚII

Împărțirea vieții în etape este

un construct social: concepție
sau practică aparent firească și
evidentă celor care o acceptă, dar
care este, în realitate, invenția
unei culturi sau societăți date.
 DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ
1. Perioada prenatală 5. Adolescența
(de la concepție la (11- aproximativ 20 de
naștere) ani)
2. Perioada de sugar și 6. Începutul vârstei
vârsta învățării mersului adulte și adultul tânăr
(naștere-3 ani) (20-40 de ani)
3. Prima copilărie 7. Vârsta mijlocie (40-65
(3-6 ani) de ani)
4. Copilăria mijlocie 8. Vârsta a treia (peste
(6-11 ani) 65 de ani)
DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ. EREDITATE, MEDIU ȘI
MATURIZARE

Trăsăturile înnăscute -
Ereditate caracteristici moștenite
de la părinții biologici

Totalitatea influențelor
Mediu neereditare sau de factură
experiențială asupra
dezvoltării
Desfășurarea unei
Maturizare succesiuni firești de
schimbări fizice și
comportamentale
DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ.
CONTEXTELE DEZVOLTĂRII
STATUT CULTUR
FAMILIA SOCIO- ȘI ETNI
ECONOMIC
Cultura:
Familia Familia
nucleară: Combinație mod de
extinsă: unei socie
părinți și
rețea ce de factori
copii biologici economici și
sau adoptați cuprinde
mai multe sociali (venitul, Grup etnic
generații; nivelul de bază desce
bunici, educație, rasa, religia
unchi, ocupația) – sen
mătuși identității
Factorii de risc
DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ. INFLUENȚE
NORMATIVE ȘI NENORMATIVE
Normativ
Caracteristica unui
eveniment care se
produce în manieră
similară la majoritatea
oamenilor dintr-un grup
Influențele normative
condiționate istoric:
evenimente din mediu
care marchează indivizii
unei generații istorice
/cohorte
Nenormativ
Caracteristica unui
eveniment neobișnuit
sau a unui eveniment
tipic care se produce
într-o perioadă a vieții
neobișnuite
Eveniment neobișnuit: câștig la
loto, Eveniment tipic într-o
perioadă nepotrivită:
experimentarea morții cuiva
drag în copilărie
DESPRE DEZVOLTAREA UMANĂ.BIBLIOGRAFIE

Crețu, T. – Psihologia vârstelor, Editura Polirom, Iași, 2009

Papalia, D. E., Wendkos Olds, S., Feldman, R. D. – Dezvoltarea umană, Ed. Trei,
Bucureşti, 2010

Verza, E, Verza, F. – Psihologia vârstelor, Editura Prohumanitate, București, 2000

TEORIILE DEZVOLTĂRII UMANE

lect. univ. dr. Naiana Alecu

naiana.alecu@unarte.org
 T EORIILE D EZ VOLTĂ RII UM A N E

PSIHANALIZA
PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂRII
PSIHOLOGIA COGNITIVĂ
PSIHOLOGIA CONTEXTUALĂ
TEORIA SOCIO-BIOLOGICĂ
 T EO R I I L E D E Z VO LTĂ R I I U M A N E

I. PSIHANALIZA

Comportamentul
Teoria este controlat de
psihosexuală a pulsiuni
inconștiente
lui Freud puternice

Formarea
personalității este
Teoria influențată de
psihosocială a societate și se
lui Erikson dezvoltă printr-o
serie de crize
 T EO R I I L E D E Z VO LTĂ R I I U M A N E

II. PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂRII

Behaviorismul/ Teoria învățării

teoria sociale
tradițională a
învățării (Pavlov, (social-cognitivă)
Skinner, Watson) - Bandura

Oamenii răspund Copiii învață prin

influențelor observarea și
mediului, care le imitarea modelelor,
în context social și
controlează
prin contribuție
comportamentul
activă
 T EO R I I L E D E Z VO LTĂ R I I U M A N E

III. PSIHOLOGIA COGNITIVĂ

Teoria
Teoria Teoria
stadiilor
socioculturală procesării
cognitive a lui
a lui Vîgotski informației
J. Piaget

Începând cu primul an Copiii participă activ Ne dezvoltăm ca

de viață și până în la propria lor urmare a procesării
adolescență au loc dezvoltare, în context active de simboluri
schimbări calitative la sociocultural
nivelul gândirii
 T EO R I I L E D E Z VO LTĂ R I I U M A N E

IV. CONTEXTUALĂ

Teoria Dezvoltarea se
produce prin
bio-ecologică interacțiunea dintre
persoană și cinci
sisteme contextuale
 T EO R I I L E D E Z VO LTĂ R I I U M A N E

V. EVOLUTIVĂ/SOCIO-BIOLOGICĂ

Teoria atașamentului -
Bowlby
Oamenii se dezvoltă în
funcție de o serie de
perioade critice și
sensibile.
Este importantă
predispoziția la
învățare
 T EO R I I L E D E Z VO LTĂ R I I U M A N E

Stadiile
dezvoltării
psihosociale
(Erikson)

1. Încredere fundamentală vs. neîncredere (naștere la 12 – 18 luni).

Sugarul își dezvoltă impresia dacă lumea este sau nu un loc
propice și sigur.Virtute dobândită: speranța

2. Autonomie vs. rușine și îndoială (12-18 luni – 3 ani). Copilul ajunge

la un echilibru între independență și autonomie, pe de o parte,
și rușine și îndoială, pe de altă parte.Virtute dobândită: voința

3. Inițiativă vs. Inferioritate (3 – 6 ani). Copilul își dezvoltă inițitiva

când încearcă activități noi și nu este copleșit de vinovăție.
Virtute dobândită: orientare spre scop
4. Hărnicie vs. Inferioritate (6 ani-pubertate). Copilul trebuie să învețe
aptitudinile tipice culturii sale, altfel trebuie să se confrunte cu sentimentul
de incompetență.Virtute dobândită: abilitatea

5. Identitate vs. confuzia identității (pubertate-începutul vârstei adulte).

Adolescentul își clarifică concepte despre sine (,,Cine sunt?”). Virtute
dobândită: fidelitatea

6. Intimitate vs. izolare (vârsta adultă). Perioada angajamentelor față de alții.

Virtute dobândită: iubirea

7. Generativitate vs. stagnare (vârsta mijlocie). Adultul matur se preocupă de

transmiterea cunoștințelor tinerelor generații.Virtute dobândită: îngrijirea

8. Integritate vs. disperare (vârsta a treia). Adultul vârstnic își acceptă propria
viață și iminența morții. Virtute dobândită: înțelepciunea
 T EO R I I L E D E Z V O LTĂ R I I U M A N E
TEORIILE ÎNVĂȚĂRII
Condiționarea
clasică (Pavlov,
Watson)
Învățarea este bazată pe
asocierea unui stimul
care nu declanșează în
mod normal o anumită
reacție cu un alt stimul
care declașează reacția

Behaviorismul Învățarea are la bază

asocierea dintre un
comportament și
consecințele sale. Prin
Condiționarea întărirea
operantă comportamentelor
(Skinner) dorite cresc șansele
Teoriile repetării acestora
învățării

Impulsul în direcția dezvoltării nu vine doar de la

Teoria mediu către individ, ci și viceversa –
învățării determinism reciproc (persoana acționează
sociale/teoria asupra lumii așa cum lumea acționează asupra ei)

cognitivă Omul învață prin

socială observație/modelare – urmărirea
(Bandura) comportamentului celorlalți
 T E O R I I L E D E Z VO LT Ă R I I U M A N E

TEORIA STADIILOR COGNITIVE – JEAN PIAGET

Pe măsură ce ne dezvoltăm
Organizarea elaborăm structuri cognitive din
Dezvoltarea
Tendința de a ce în ce mai complexe, scheme –
pornește de moduri de organizare a
crea
la capacitatea informațiilor despre lume
categorii
înnăscută de
adaptare la
mediu Se produce prin două procese
Adaptarea complementare:
Asimilarea – achiziționarea și
Ajustarea la încorporarea informațiilor noi
informațiile Acomodarea – schimbările produse
noi din mediu la nivelul unei structuri cognitive
pentru a include noi informații

Menținerea stabilității pe măsură ce

Echilibrarea trecem de la asimilări la acomodări;
echilibru între asimilări și acomodări
 TEORIILE DEZVOLTĂRII UMANE
Stadiile
dezvoltării
cognitive
(Piaget)

1. Senzorio-motor (de la naștere la 2 ani). Sugarul devine treptat capabil să își

organizeze activități raportate la mediu cu ajutorul mecanismelor senzoriale și
motorii.

2. Preoperațional (de la 2 la 7 ani). Copilul își dezvoltă un sistem de reprezentări

bazat pe simboluri (pentru alte persoane, locuri, lucruri). Gândirea încă nu este
logică. Jocul imaginativ și dezvoltarea limbajului sunt foarte importante.

3. Al operațiilor concrete (de la 7 la 11 ani). Apare abilitatea de rezolvare logică a

problemelor, dacă acestea se referă la prezent; încă nu există capacitatea de
gândire abstractă.

4. Al operațiilor formale (de la 11 ani până la vârsta adultă inclusiv). Există abilitatea
de gândire abstractă, de operare cu ipoteze și posibilități.
 TEORIILE DEZVOLTĂRII UMANE

Teoria
Creșterea cognitivă este
socioculturală o colaborare între
(Vîgotski) mediu/factorii contextuali
și copil. Copiii învață prin
interacțiune socială

Schelăria – sprijinul ZDP (zona de

temporar pe care îl dezvoltare proximă)
primește un copil de la distanța dintre sarcinile pe
părinți, educatori care copilul poate să le facă
singur și ceea ce poate face
cu ajutor
 TEORIILE DEZVOLTĂRII UMANE

Teoria contextuală a lui Urie Bronfenbrenner

Individul este inseparabil de
contextul social, care este divizat în
5 sisteme:
•Microsistemul – mediul
cotidian (familie, școală,
prieteni)
•Mezosistemul – împletirea
diferitelor sisteme și influnețele
dintre ele
•Exosistemul – legătura dintre
microsistem și sistemele
exterioare sau instituțiile
•Macrosistemul – tipare
culturale, sistemul economic,
politic
•Cronosistemul – timpul și
modificările survenite ca urmare
a parcurgerii vieții
 BIBLIOGRAFIE

Crețu, T. – Psihologia vârstelor, Editura Polirom, Iași, 2009

Mook, D. – Experimente clasice în psihologie, Editura Trei, 2009
Papalia, D. E., Wendkos Olds, S., Feldman, R. D. – Dezvoltarea
umană, Ed. Trei, Bucureşti, 2010
Verza, E,Verza, F. – Psihologia vârstelor, Editura Prohumanitate,
București, 2000