CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI

SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP 1014620001405 ,e-mail:

cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte ,,FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,

Coordonator publicație Angela Cojocaru *,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,

ExpertGh.Șalaru expert Drepturile Omului,FORMATOR ,expert PNUD

Pregătit pentru editare decembrie t 2022

REPERE CONCEPTUALE ALE COMUNICĂRII MANAGERIALE CA FACTOR DE

MOTIVARE A CADRELOR DIDACTICE DIN INSTITUȚIA DE EDUAȚIE
TIMPURIE

Autor Ecaterina Sîrbu ,cadru didactic, masterand UPS ,,Ion Creangă,,

ADNOTARE
Învățămîntul preșcolar actual necesită revederea sistemului de management
existent în scopul formării unui sistem educațional democratic.
Dirijarea învățămîntului și a educației preșcolare în condițiile Republicii Moldova
în corespundere cu o rigorile formării continue a cadrelor manageriale – didactice, se
impune ca o problemă stringentă, care cere o soluționare constructivă și principială.
Motivarea personalului reprezintă elementul cheie care determină și orientează
angajații spre anumte rezultate sau output-uri. De rând cu celelalte funcții manageriale –
planificarea, organizarea și controlul – motivarea contribuie în mod decisiv la realizarea
obiectivelor organizaționale pe termen scurt și lung. Lipsa unei motivații adecvate a
personalului generează o multitudine de probleme atât la nivel organizațional, cât și
național.
La nivel organizațional acestea se referă la: creșterea fluctuației personalului,
creșterea absenteismului, reducerea productivității muncii, reducerea calității

1
produselor/serviciilor etc. La nivel național, acestea constau în: migrația internațională a
forței de muncă, nedorința de angajare în câmpul muncii, creșterea numărului posturilor
de muncă vacante etc.
Totodată, trebuie remarcat faptul că motivarea reprezintă unul din subiectele cele
mai frecvent tratate în literatura de specialitate. Ca urmare, se înregistrează o mare
varietate de abordări, nu rareori contradictorii, asupra acestui subiect. Cu toate că
motivarea personalului a constituit subiect de preocupare pentru o multitudine de
cercetători, în special începând cu secolul XX, abordarea motivării într-o optică
managerială modernă impune luarea în consideraţie a ansamblului elementelor esenţiale
ce intervin în procesul motivării personalului.
Creșterea nivelului competențelor profesionale ale conducătorilor instituțiilor de
învățământ, inclusiv al conducătorilor IET prezintă o dezvoltare continuă etapizată, parcursă
în procesul activității profesionale, rezultatul căreia este formarea experienței profesionale.
Dezvoltarea competențelor profesionale ale cadrelor didactice este direct legată de
dezvoltarea individuală a fiecărui copil ,iar dezvoltarea competențelor conducătorilor IET
(Instituția de Educație Timpurie) – de performanța instituției”
Creșterea nivelului competențelor profesionale ale angajaților instituțiilor de
învățământ prezintă o dezvoltare continuă etapizată, parcursă în procesul activității
profesionale, rezultatul căreia este formarea experienței profesionale.
Învățământul preșcolar actual necesită revederea sistemului de management existent în
scopul formării unui sistem educațional democratic.
Echipa este un grup de oameni care lucrează împreună pentru a realiza obiective
comune și care acceptă să renunțe la interesele individuale pentru îndeplinirea cărora se
consideră în mod unitar responsabili.
Conceptul apărut inițial în științele naturii a fost preluat și în științele sociale și
management. Echipa realizează mai mult decît fiecare membru al ei luat separat – putem
spune că 1+1=3. Munca în echipă se bazează pe:
 Comunicare
 Cooperare
 Interacțiuni cu cei din exterior (networking).Printre factorii care scad eficiența echipelor
enumerăm:
Кан - Калик В.А. oferă mai multe modele, inclusiv originale, despre clasificarea
stilurilor de comunicare pedagogice. .

2
 Câteva dintre calităţile profesorului ar fi: solide cunoştinţe de specialitate, capacitatea
de a se expune clar, sistematic, capacitatea de a demonstra şi sistematiza, obiectivitate în
relaţie cu elevii, exigenţă, respect faţă de personalitatea elevilor, încredere în ei, sinceritate,
acceptarea dialogului, etc.
Conceptul de „stil” are numeroase accepții, ce se referă la diferite domenii ale
activității umane.
Competențele și profesionalismul la managerii contemporani au devenit conceptele-
cheie care joacă rolul unui reper paramediatic în măsură să orienteze demersurile multor
actori impli- cați actualmente în reformarea/modernizarea activității de conducere.
Competența are statutul unuia dintre conceptele greu de definit, oricare ar fi intenția și
poziția analistului. Cu toate că nu este un concept nou, nu s-a reușit însă atribuirea unei
definiri ce ar îngloba totalitatea conotațiilor și ar stabili o delimitare a sa de unele concepte
corelate, cum ar fi: capacitate, deprindere, abilitate.
Pâslaru Vl. reprezintă competența ca pe niște „ansambluri structurate de cunoștințe și
deprinderi dobândite ce permit identificarea la rezolvarea în diverse contexte a unor
probleme caracteristice unui anumit domeniu‖].
Competenței manageriale, care reprezintă un șir de abilități, capacități bine formate
pentru a realiza eficient procesul în cadrul instituției de învățământ, iar competența
managerială de a lua decizii reprezintă un ansamblu integrat de competențe funcționale,
capacități aplicative și comportamentale constructive în vederea soluționării potrivite a unei
probleme într-un caz concret .
Tipurile de motivare în cadrul IET

MOTIVAȚIE INTERNALISTĂ MOTIVAȚIE EXTERNALISTĂ

 Principala forţă motivatoare este  Principala forţă motivatoare este

provocarea. recunoaşterea celorlalţi.
 Indivizii tind să se autodepăşească, să-şi  Angajatul este motivat şi face
autovalideze nivelul de competenţă performanţă dacă efortul său, dedicarea
pornind de la standardele interne. sa este recunoscută şi apreciată de
 Nu este important ca ceilalţi să îi ofere ceilalţi membri ai grupului, echipei din
feedback pentru că are propriile care face parte.
standarde de performanţă  El caută o validare externă a motivaţiilor
sale, fiind puternic orientat către alţii

3
 (other-directed) aşteptând feedback din
partea lor
MOTIVAȚIE INTRINSECĂ MOTIVAȚIE INSTRUMENTALĂ

 Principala forţă motivatoare este  Principala forţă motivatoare este

plăcerea, însoţită de sentimentul că recompensa.
are libertatea de a alege sarcinile şi  Angajatul este motivat şi face
modul de realizare a lor. performanţă dacă este convins că efortul
 Indivizii sunt pasionaţi de ceea ce fac, şi dedicarea lui vor avea drept consecinţe
munca îi captivează, ei sunt motivaţi de directe, recompense materiale (salariu,
natura sarcinii în sine, motivele bonusuri, premii, alte avantaje
intrinseci stau la baza motivaţiei. financiare) sau ierarhice (promovare,
 Pe angajat îl motivează modul cum îşi carieră etc.).
realizează sarcina şi nu rezultatele
obţinute

Este ştiut faptul că motivaţia reprezintă motorul acţiunii umane, variabila care
orientează comportamentul uman în fiecare zi; orice acţiune umană este justificată de o serie
de factori care energizează, activează şi susţin comportamentul. Tot mai frecvent se discută
astăzi despre reuşita profesională ce se datorează nu doar aptitudinilor individului, ci şi
motivaţiei, susţinându-se că raportul dintre motivaţie şi performanţă este unul de cauză: efect.
La baza reacţiilor motivaţionale ale fiecărui individ se află, în primul rând, nevoile sau
necesităţile ce-i sunt specifice.
Managementul motivațional pune în evidență și problemele motivaționale care pot
apărea. Analiza problemelor motivaționale poate fi orientată pe o cale greșită dacă nu sunt
excluse de la bun început unele cauze care pot induce în eroare. În acest context, soluțiile ar fi
cele prezentate în Tabelul care urmează

Cauzele problemelor motivaționale apărute în IET și modalitățile de soluționare a

acestora

PROBLEME MODALITĂȚILE DE SOLUȚIONARE

Problema comunicării defectuoase, când Dezvoltarea abilităților fizico-intelectuale

4
 educatorul nu înțelege sufficient de bine nu prin diverse traininguri și seminare de
înțelege sarcinile sale dezvoltare personală a angajaților.

Problema abilității, când educatorul nu

deține abilitățile necesare activității.

Problema pregătirii, când educatorul nu are Organizarea cursurilor de perfecționare și

experiența în muncă și studiile necesare. instruire suplimentară/dezvoltare
profesională pentru educatori i,

Problema climatului, când educatorul este Crearea condițiilor adecvate și optime

pregătit, dar nu este un climat favorabil procesului de muncă a educatorilor .

Implicațiile manageriale asupra motivației angajaților sunt semnificative și în contextul

redimensionării demersului motivațional al personalului. Astfel, managerii vor evalua
sistemul motivațional existent al întreprinderii, vor elabora programe manageriale de
perfecționare a motivării angajaților, vor asigura sustenabilitatea sistemului motivațional.

Standardele de formare a managerilor preșcolari

STANDARDE DESCRIERI
Conducerea strategică include conducerea profesională și etica,
marketingul educațional și analiza de nevoi,
managementul de informare și evaluare
Conducerea instrucțională cuprinde curriculumul, tehnologiile de
instruire și mediul de învățare, dezvoltarea
profesională și resursele umane, de
consiliere și consultanță
Conducerea organizațională înglobează managementul schimbării,
relațiile interpersonale, tehnologiile
informaționale; conducerea publică și
relațiile cu comunitatea includ relațiile cu
comunitatea și mass-media.
[19, p.33].
Aceste standarde descriu principalele competenţe pe care trebuie să le posede un
manager profesionist, detaliate prin competenţe specifice şi categorii de activităţi, devenind,
în acelaşi timp, şi un instrument de evaluare a gradului de eficienţă înregistrat, care include
domeniile:

5
 de conducere și coordonare;
 de gestionare și administrare; care vizează dezvoltarea instituțională;
 de creare a condițiilor optime pentru dezvoltarea instituției;
 de creare a culturii manageriale democratice axate pe relații umane și pe folosirea
eficientă a resurselor umane și materiale;
 de colaborare cu familia, comunitatea; de comunicare și relaționare
Au fost stabilite următoarele categorii de competențe în formarea managerilor
preșcolari:
 competențe de comunicare și relaționare;
 competențe psihosociale;
 competențe de utilizare a tehnologiilor informaționale;
 competențe de conducere/coordonare și organizare;
 competențe de evaluare;
 competențe de gestionare și administrare a resurselor;
 competențe care vizează dezvoltarea instituțională; competențe care vizează
managementul propriei persoane .
Managerul trebuie să poată alege căile și mijloacele de comunicare cu cadrele
didactice din instituție, centrele de instruire continuă care ar corespunde scopului formării;
adaptarea la diferite situații neașteptate, pentru rezolvarea operativă a problemelor;
soluționarea situațiilor de conflict, pentru asigurarea unui climat de încredere și
responsabilitate.
Dirijarea învățămîntului și a educației preșcolare în condițiile Republicii Moldova în
corespundere cu rigorile formării continue a cadrelor manageriale – didactice, se impune ca o
problemă stringentă, care cere o soluționare constructivă și principială.
Noua cerință educațională, care prevede formarea unei personalități dezvoltate
armonios, libere, creatoare, independente și deschise la transformări de tip inovator, implică
crearea unei noi gîndiri manageriale, pentru atingerea idealului educativ.
Cadrele didactice trebuie să tindă spre un ideal comun, să desfășoare o activitate
creatoare, în colaborare, bazată pe încredere, încurajare, astfel pe linia continuumului
impunîndu-se tranziția de la modelul managerial democratic, care promovează conceptul
muncii colective, ce favorizează munca individuală și în grup/echip
Ancorat în prezent, întrezărind viitorul şi sondînd dimensiunile posibile ale
personalităţii, educatorul instruieşte, educă, îndeamnă, dirijează, cultivă şi organizează,

6
corectează, perfectionează şi evaluează neîncetat procesul formării şi desăvîrşirii calităţilor
necesare omului de mîine.
Satisfacția se află în legătură directă cu experiența, având un rol esențial în evoluția
scopurilor și a proiectelor, precum și faptul că motivația precede satisfacția, dându-i acesteia
semnificația și rațiunea de a exista.