CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP 1014620001405 ,e-

mail: cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte

,, FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,

Coordonator publicație Angela Cojocaru ,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,

Expert Gh.Șalaru expert Drepturile Omului,formator ,expert PNUD

Pregătit pentru editare decembrie 2023

Abordari multidisciplinari ale ale excluziunii sociale

Ana Guzinschii,voluntar AO,,OPORTUNITATE,,

ADNOTARE
Noţiunile de excluziune şi incluziune socială reprezintă în sine concepte distincte
care au intrat recent în limbajul politic şi au căpătat popularitate şi atenţie deosebită la
nivelul diferitor agenţii internaţionale, fi ind transpuse atît în cadrul politicilor şi
documentelor-cheie ale Uniunii Europene, cît şi în cadrul documentelor de referinţă ale
ONU şi Consiliului Europei.
Excluziunea socială a fost recunoscută în cadrul UE şi ONU, ca fi ind una din
principalele bariere în atingerea creşterii economice şi dezvoltării durabile.
ANNOTATION

The notions of social exclusion and social inclusion are in themselves distinct
concepts that have recently entered the political language and have gained popularity and
attention at the level of various international agencies, and have been translated both into
key European Union policies and documents, and into UN and Council of Europe
reference documents.
 Social exclusion has been recognised within the EU and the UN as one of the main
barriers to achieving economic growth and sustainable development.
Provocările pentru o dezvoltare durabilă cauzate de excluziunea socială au fost
evidenţiate în cadrul mai multor documente şi strategii ale ONU (ONU, 2000). Gradul de
incluziune socială şi durabilitatea măsurilor întreprinse reprezintă criteriile principale care
permit de a măsura dacă dezvoltarea şi procesele civile din societate evoluează în direcţia
corectăExcluziunea socială ia amploare atunci când oamenii se confruntă cu o situaţie
dezavantajată din cauza problemelor care apar.
Omul prin natura sa este o fiinţă socială şi se simte împlinit atunci cînd are
posibilitatea de a participa şi a se implica activ la viaţa comunităţii.
Cu regret, anumite grupuri de persoane, dar în mod deosebit persoanele cu dizabilităţi
sunt marginalizate şi private de această posibilitate, astfel fiind discriminate în baza
dizabilităţii.
Originea noţiunii de excluziune socială se regăseşte în Franţa deceniului al şaptelea al
secolului trecut prin referinţe vagi în discursurile publice despre „cei excluşi”. În 1974, René
Lenoir, secretar de stat cu afaceri sociale în guvernul gaullist condus de Jacques Chirac, a
publicat lucrarea „Les Exclus”.
După Lenoir, excluşii reprezentau toate categoriile sociale care nu erau incluse în
sistemele de asigurări sociale specifi ce statului social (welfare state): persoane cu handicap fi
zic şi psihic, persoane cu tendinţe de suicid, veteranii invalizi, copii abuzaţi, familii cu
părinţii divorţaţi, consumatori de droguri, persoanele neadaptate social şi alte categorii de
persoane care nu îşi găseau un loc în societate (Lenoir, 1974)
La nivel european, termenul de excluziune socială a apărut la sfîrşitul anilor ’80 şi
începutul anilor ’90, în cursul mandatelor Comisiei Delors. Încă din 1975 au fost iniţiate şi
derulate de către instituţiile comunitare4 o serie de programe privind sărăcia
În prima parte a anilor ’90, excluziunea şi incluziunea socială au fost integrate în toate
politicile Uniunii Europene, începînd cu Tratatul de la Maastricht şi protocoalele sale anexe,
reforma obiectivelor Fondului Social European, documentele Parlamentului European şi
Programele de Acţiune Socială ale Comisiei
Actualmente conceptul de excluziune socială este înţeles şi utilizat în moduri diferite
de specialişti. Pentru unii, excluziunea este în primul rînd rezultatul sărăciei. Alţii o văd într-
un mod mai extins, ca deprivare multiplă şi o echivalează cu participarea socială insufi cientă
şi inadecvată, cu neintegrarea socială şi, în unele cazuri, cu incapacitatea unei persoane sau
categorii de persoane de a acţiona fără a primi ajutor.
 Însă chiar şi în absenţa unei defi niţii general acceptate, în dezbaterile despre
excluziunea socială apar trei subiecte recurente: Excluziunea este direct legată de normele
societăţii dintr-o anumită perioadă.
O persoană defavorizată este percepută diferit în societăţi diferite, atît din punct de
vedere cultural, cît şi economic. Normele societăţii se schimbă în timp şi, odată cu ele, se
schimbă şi atitudinea „majorităţii” faţă de o anumită categorie marginalizată sau vulnerabilă.
Excluziunea este cauzată de o acţiune a unui individ, a unui grup sau a unei instituţii.
O persoană se poate autoexclude social prin propria sa voinţă sau poate fi exclusă ca
urmare a deciziilor asumate sau neasumate, voite sau nu, ale altor oameni, organizaţii sau
instituţii. Excluziunea nu este doar un rezultat al circumstanţelor de moment, dar şi un impact
asupra perspectivelor de viitor ale persoanei afectate. Un alt aspect defi nitoriu al excluziunii
este faptul că ea se manifestă, în special, la nivelul comunităţii geografi ce sau sociale,
deoarece afectează în principal grupuri, nu indivizi.
Excluziunea socială refl ectă o combinaţie de cauze şi de factori favorizanţi afl aţi în
strînsă corelaţie. Ca atare, ea trebuie privită ca un proces, şi nu doar ca un rezultat marcat în
timp, de exemplu, ca un rezultat strict al sărăciei.
Abordări ale excluziunii sociale în Republica Moldova rînd rezultatul sărăciei. Alţii o
văd într-un mod mai extins, ca deprivare multiplă şi o echivalează cu participarea socială
insufi cientă şi inadecvată, cu neintegrarea socială şi, în unele cazuri, cu incapacitatea unei
persoane sau categorii de persoane de a acţiona fără a primi ajutor.
Însă chiar şi în absenţa unei defi niţii general acceptate, în dezbaterile despre
excluziunea socială apar trei subiecte recurente: Excluziunea este direct legată de normele
societăţii dintr-o anumită perioadă. O persoană defavorizată este percepută diferit în societăţi
diferite, atît din punct de vedere cultural, cît şi economic.
Excluşii sînt indivizii şi/sau grupurile de indivizi care sînt deprivaţi de la participarea
deplină la viaţa economică, socială, culturală şi politică a societăţii, unde aceştia locuiesc.
Indivizii pot fi excluşi în acest sens din mai multe motive:
 din cauza caracteristicilor lor individuale (bătrîni, bolnavi, persoane cu dizabilităţi, săraci,
imigranţi, femei şi copii vulnerabili);
 sau din cauza caracteristicilor sociale/culturale ale acestora (cum ar fi religia, rasa, etnia,
casta, limba, etc. ).
De menţionat că riscul majorităţii grupurilor vulnerabile de a fi excluse pe cel puţin o
dimensiune din cele menţionate, este cu mult mai ridicat dacă unele componente ale
excluziunii sociale, interacţionează infl uenţîndu-se reciproc şi creînd astfel un lanţ de
deprivări multiple.
Normele societăţii se schimbă în timp şi, odată cu ele, se schimbă şi atitudinea
„majorităţii” faţă de o anumită categorie marginalizată sau vulnerabilă. Excluziunea este
cauzată de o acţiune a unui individ, a unui grup sau a unei instituţii. O persoană se poate
autoexclude social prin propria sa voinţă sau poate fi exclusă ca urmare a deciziilor asumate
sau neasumate, voite sau nu, ale altor oameni, organizaţii sau instituţii. Excluziunea nu este
doar un rezultat al circumstanţelor de moment, dar şi un impact asupra perspectivelor de
viitor ale persoanei afectate.Excluziunea socială privează oamenii de opţiuni şi oportunităţi
de a scăpa de sărăcie, bariere sociale, stereotipuri şi le diminuează votul politic şi implicarea
civică de a pretinde la drepturile lor
Cauzele excluziunii sociale, la fel ca şi dimensiunile acesteia, sînt multiple şi includ
ambele aspecte: tangibile (materiale) şi intangibile (relaţionale). Însăşi procesele excluziunii
pot să conducă la excluziune
Aspecte metodologice şi analitice ca rezultat, în urma a unui efort nesemnifi cativ sau
a lipsei de efort pentru contribuirea la schimbarea potenţialelor rezultate ale acestora. Cu alte
cuvinte, nu totdeauna sărăcia sau problemele generate de nivelul scăzut de educaţie rezultă în
excluziune.
Drept cauze şi procese potenţiale ale excluziunii sociale sînt identifi cate următoarele:
Mecanismele slabe de suport instituţional. Acestea pot fi inadecvate, funcţiona slab,
avea o calitate joasă şi non reacţionalitate, respectiv incapabile de a crea oportunităţi pentru
cei care se presupune că ar fi supuşi excluziunii sociale.
Instituţiile private, organizaţiile societăţii civile, precum şi unele instituţii fi
nanciare private, furnizori de servicii, pot contribui la excluziunea socială prin faptul că nu
dezvoltă programe orientate spre grupurile excluse sau servicii care ar corespunde
necesităţilor acestora.
Cadrul legal discriminator sau executarea inadecvată a acestuia. Legislaţia
imperfectă poate aprofunda excluderea unor grupuri sociale. Uneori legislaţia poate fi
adecvată, ea poate prevedea măsuri de protecţie a grupurilor defavorizate, însă capacităţile
reduse de aplicare a acesteia o fac pînă la urmă lipsită de sens.
Barierele politice şi instituţionale. Instituţiile publice, prin lipsa de înţelegere a
dinamicii vulnerabilităţii, sărăciei şi a excluziunii sau printro monitorizare formală, pot
contribui la excluziunea socială. Procesul decizional poate fi inefi cient pentru protejarea
grupurilor excluse în mare parte datorită lipsei de implicare şi insufi cienţei resurselor.
 Practicile discriminatorii rezultante din privilegiere. Prejudecăţile şi discriminarea
rezultată din privilegierile sociale şi politice pot, de asemenea, provoca excluziune socială.
De exemplu, preferarea anumitor grupuri şi discriminarea bazată pe apartenenţele etnice şi de
gen pot conduce la excluziune de pe piaţa Forţei de Muncă a unor categorii de persoane, etc.
În cazuri extreme, ostilitatea directă şi violenţa impotriva anumitor grupuri pot genera
excluziune socială.
Valori sociale şi practici culturale discriminatorii. Excluziunea socială poate
persista şi la nivelul cultural şi tradiţional
Excluziunea socială ca un eşec al sistemului de protecţie socială evidenţiază problema
sărăciei, grupurilor vulnerabile şi a marginalizării lor în societate. Este imperios necesară o
politică socială incluzivă, care să vizeze fiecare particularitate a problemelor cu care se
confruntă persoanele marginalizate, cu o abordare holistică, având ca scop final reducerea
sărăciei şi excluziunii sociale
BIBLIOGRAFIE

1. Androniceanu, A., Stoian, M., Abaluţă, O., Muntean, I., Sistemul de indicatori sociali în
viziunea Organizaţiei Economice pentru Cooperare şi Dezvoltare, ASEM Bucureşti,
2004, p.145-147.
2. Arpinte, D., Baboi, A., Cace, S., Tomescu, C., Stanescu, I., Politici de incluziune socială,
Calitatea Vieţii XIX, nr. 3-4, 2008, p.339
3. Bossert, Walter, Conchita D Ambrosio şi Vito Peragine. 2007. Deprivation and Social
Exclusion. în Economica. 74: 777 – 803.
4. Byrne, David. 2005. Social exclusion. Berkshire: Open University Press, McGraw Hill
Education.
5. Cass, Noel, Elizabeth Shove şi John Urry. 2005. Social exclusion, mobility and access. în
Sociological Review, Vol. 53, pp. 539 – 555. 13. Estivil, Jordi. 2003.
6. Concepts and strategies for combating social exclusion. International Labour Office –
STEP, Portugal.
7. Holzmann, R., Hinz, R., Old Age Income Support in 21st Century. An international
perspective on pension reform, World Bank, 2005, p.180.
8. Parlamentul European, Resolution (2000/C 364/01) - Charter of fundamental rights of the
European Union, signed at Strasbourg on 9th December 1989 by the Members States,
with the exception of the United Kigdom, Offi cial Journal C 364 , 18/12/2000 P. 0001 –
 0022; http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/ LexUriServ.do?
uri=CELEX:32000X1218(01):EN:HTML.
9. Parlamentul European, Rezoluţia din 14.01.2009 referitoare la situaţia drepturilor
fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004–2008, (2007/2145(INI));
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=- //EP//TEXT+TA+P6-TA-
2009-0019+0+DOC+XML+V0//RO.
10. Toritsyn, Arkadi, Ex-ante policy assessment vis-à-vis vulnerable groups in SEE: Guide
for Practitioners, Local Reform and Public Service Reform Initiative, UNDP, July 2009.