Dizabilitate

1. Cum este definit conceptul din punct de vedere sociologic?

Sociologic, dizabilitatea se referă la o construcție socială care implică modul în care societatea
percepe și gestionează diferențele fizice, mentale sau cognitive ale indivizilor. Este important să
înțelegem că dizabilitatea este mai mult decât o simplă problemă medicală sau o trăsătură a individului.
Ea este rezultatul interacțiunii complexe dintre caracteristicile individuale ale unei persoane (cum ar fi
o anumită condiție de sănătate) și structurile și normele sociale care definesc și limitează participarea
acesteia în societate.
Dizabilitatea este o construcție socială care se referă la impactul limitărilor funcționale ale unei
persoane asupra posibilității acesteia de a participa pe deplin în societate. Ea poate fi determinată de
bariera atitudinală, arhitecturală, economică și de alte constrângeri sociale care împiedică o persoană să
se bucure de aceleași oportunități și drepturi ca și ceilalți membri ai societății. Această perspectivă
sociologică subliniază faptul că dizabilitatea nu este o caracteristică intrinsecă a individului, ci este o
consecință a modului în care societatea definește și gestionează diferențele. Aceasta include
constrângerile fizice, dar și barierele sociale, culturale și economice care pot împiedica persoanele cu
dizabilități să aibă acces la educație, locuri de muncă, servicii medicale și participare comunitară.
Perspectivele sociologice asupra dizabilității subliniază importanța eliminării barierelor sociale și a
promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități pentru a permite o mai mare integrare și participare în
societate. Aceasta poate implica schimbări în politici, în construcția mediilor fizice și în educarea
publicului cu privire la dizabilitate și drepturile persoanelor cu dizabilități.

2. De ce termenul „handicap” sau handicapat a devenit unul neacceptat sau peiorativ?

Termenul „handicap” sau „handicapat” a devenit neacceptat sau peiorativ în multe contexte datorită
conotațiilor negative, discriminării și stigmatizării asociate cu el. Este important să recunoaștem că
limbajul are un impact semnificativ asupra modului în care societatea percepe și tratează persoanele cu
dizabilități. Iată câteva motive pentru care acest termen a fost considerat neacceptabil:
Conotații negative: Termenul „handicap” a fost folosit în trecut în contexte care subliniau
incapacitatea sau inferioritatea persoanelor cu dizabilități. Acest lucru a contribuit la perpetuarea unor
stereotipuri negative și prejudecăți.
Medicalizare: Termenul „handicap” este adesea legat de o perspectivă medicalizată asupra
dizabilității, în care persoanele cu dizabilități sunt percepute ca fiind „bolnave” sau „defecte” care
trebuie „tratate” sau „reparate”. Această perspectivă poate submina autonomia și drepturile persoanelor
cu dizabilități.
Stigmatizare: Utilizarea termenului „handicap” a fost adesea asociată cu stigmatizarea și
discriminarea persoanelor cu dizabilități. Acest termen a fost folosit într-un mod care sublinia diferențele
și separarea persoanelor cu dizabilități de restul societății.
Evoluția limbajului: În ultimele decenii, a avut loc o schimbare semnificativă în limbajul folosit
pentru a descrie și a se referi la persoanele cu dizabilități. O abordare mai centrată pe persoană și mai
respectuoasă s-a dezvoltat, care pune accent pe drepturile și identitatea persoanelor cu dizabilități.
Termeni precum „persoane cu dizabilități” sau „diversitate funcțională” sunt preferați pentru a evita
stigmatizarea și pentru a sublinia identitatea și experiența individuală a fiecărei persoane.
Promovarea egalității și drepturilor: Schimbarea limbajului face parte din eforturile de
promovare a egalității și drepturilor persoanelor cu dizabilități. Utilizarea unui limbaj respectuos și non-

1
discriminatoriu este importantă pentru a recunoaște dreptul fiecărei persoane la respect, autonomie și
participare deplină în societate.
În concluzie, evitarea termenului „handicap” sau „handicapat” în favoarea unui limbaj mai
respectuos și mai centrat pe persoană este importantă pentru promovarea unei societăți mai incluzive și
pentru combaterea stigmatizării și discriminării persoanelor cu dizabilități. Este esențial să ne folosim
de cuvinte care recunosc și respectă drepturile și demnitatea fiecărei persoane.
3. Cum este descris modelul social al dizabilității descris de Goodley si Runswick-Cole?
Modelul social al dizabilității, conform lui Dan Goodley și Katherine Runswick-Cole, reprezintă o
abordare critică a înțelegerii dizabilității și se concentrează pe impactul factorilor sociali și structurali
asupra persoanelor cu dizabilități. Acest model pune accentul pe ideea că dizabilitatea nu este o
caracteristică intrinsecă a individului, ci este o construcție socială și culturală care este rezultatul
interacțiunii dintre trăsăturile individului și societate.
Principalele aspecte ale modelului social al dizabilității conform lui Goodley și Runswick-Cole:
Dizabilitatea - construcție socială: Modelul social afirmă că dizabilitatea nu este cauzată de
trăsăturile individuale ale unei persoane, ci este o construcție socială creată de societate. Acest model
respinge ideea că persoanele cu dizabilități sunt „defecte” sau „anormale” și arată că societatea creează
bariere care le împiedică pe aceste persoane să participe pe deplin în viața comunității.
Bariere sociale: Modelul social pune un accent puternic pe identificarea și eliminarea barierelor
sociale care împiedică persoanele cu dizabilități să aibă acces la educație, servicii de sănătate, locuri de
muncă și participare comunitară. Aceste bariere pot fi de natură atitudinală, arhitecturală, economică și
culturală.
Drepturile și justiția: Modelul social subliniază importanța drepturilor persoanelor cu dizabilități
și a justiției sociale. Persoanele cu dizabilități au dreptul la aceleași oportunități și la aceeași calitate a
vieții ca și ceilalți membri ai societății.
Participare și emancipare: Modelul social promovează participarea activă și emanciparea
persoanelor cu dizabilități. El încurajează implicarea acestor persoane în luarea deciziilor care le
afectează viața și în promovarea schimbărilor pozitive în societate.
Critica medicalizării: Modelul social critică abordarea medicalizată a dizabilității, care percepe
dizabilitatea ca o problemă medicală ce trebuie „tratată” sau „reparată”. El subliniază că persoanele cu
dizabilități nu trebuie să fie văzute doar prin prisma diagnosticelor medicale, ci trebuie să fie recunoscute
ca indivizi cu drepturi și resurse pentru a-și gestiona viața într-un mod autonom.
Modelul social al dizabilității propus de Goodley și Runswick-Cole a fost influent în schimbarea
perspectivei asupra dizabilității și a promovat o abordare mai umană și mai dreaptă a acestui aspect. El
a contribuit la eforturile de reducere a stigmatizării și a discriminării persoanelor cu dizabilități și la
promovarea drepturilor și a justiției sociale.
Cartea „The Violence of Disablism” (2011) scrisă de Dan Goodley explorează conceptul de
dizabilitate și violența asociată cu discriminarea împotriva persoanelor cu dizabilități. Goodley
examinează problemele de discriminare și excludere la care se confruntă persoanele cu dizabilități și
dezvăluie aspectele esențiale ale acestor probleme. Câteva elemente centrale ale cărții includ:
Dizabilitate ca formă de violență: Goodley argumentează că discriminarea bazată pe dizabilitate
poate fi percepută ca o formă de violență. Acest concept reprezintă un punct de vedere critic asupra
tratamentului inechitabil și discriminatoriu cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în societate.

2
 Explorarea dimensiunilor multiple: Cartea examinează modul în care discriminarea de acest fel
poate fi prezentată și perpetuată într-o varietate de contexte, inclusiv în educație, locuri de muncă,
servicii sociale și în mediul public în general. Goodley analizează cum această formă de discriminare
are consecințe profunde asupra vieții persoanelor cu dizabilități.
Perspectiva critică asupra instituțiilor și politicii: Autorul oferă o analiză critică a instituțiilor și
politicilor care ar putea amplifica discriminarea împotriva persoanelor cu dizabilități. El subliniază
nevoia de schimbare și de abordare a acestor probleme de la o perspectivă care să promoveze drepturile
și participarea persoanelor cu dizabilități.
Propunerea de schimbare socială: Goodley propune soluții și schimbări pentru combaterea
fenomenului și încurajează o reevaluare a modului în care societatea abordează persoanele cu
dizabilități, subliniind importanța unui mediu mai incluziv și egalitar.
Această carte oferă o analiză profundă și critică a unui fenomen cu caracter discriminatoriu (ȋn
engleză „disabilism”), evidențiind natura sa problematică și consecințele asupra indivizilor și societății
în ansamblu. Goodley aduce în prim-plan problema discriminării persoanelor cu dizabilități și subliniază
importanța unei schimbări în abordarea și tratarea acestor persoane în societate.
4. Modelul social propus de UPIAS
Publicat de Union of the Physically Impaired Against Segregation (UPIAS) în 1976, volumul „The
Fundamental Principles of Disability” reprezintă un document important în dezvoltarea mișcării pentru
drepturile persoanelor cu dizabilități și oferă o perspectivă fundamentală asupra modului în care
dizabilitatea ar trebui să fie înțeleasă. Acest document a contribuit la promovarea conceptului de "model
social al dizabilității" și a influențat dezvoltarea ulterioară a politicii și a legislației privind dizabilitatea.
Iată principalele linii directoare ale acestui model:
Dizabilitatea ca rezultat al discriminării și excluziunii sociale: UPIAS susține că dizabilitatea nu
este o caracteristică a individului, ci rezultatul discriminării și excluziunii sociale. Persoanele cu
dizabilități sunt considerate aparținând unui grup distinct, deviant, din cauza barierelor sociale, culturale
și economice care le împiedică să participe pe deplin în societate.
Dizabilitatea rezultat al construcției sociale: Documentul subliniază că dizabilitatea este o
construcție socială și culturală. Este rezultatul trăsăturilor individuale ale unei persoane care
interacționează cu o societate care nu le-a prevăzut sau nu le-a adaptat la nevoile acestora.
Orientare către politicile și practicile sociale: UPIAS argumentează că accentul trebuie să fie pus
pe schimbările sociale care elimină discriminarea și promovează drepturile persoanelor cu dizabilități.
Acest model se concentrează pe politici și practici care facilitează participarea deplină a persoanelor cu
dizabilități în societate.
Autonomia și controlul: Documentul susține importanța autonomiei și controlului persoanelor cu
dizabilități asupra propriei vieți. Aceste persoane trebuie să aibă dreptul de a lua decizii cu privire la
propriul trai și să participe activ în deciziile care le afectează.
Schimbarea de la o perspectivă medicalizată: UPIAS critică abordarea medicalizată a
dizabilității, care vede dizabilitatea ca o problemă medicală ce trebuie „tratată” sau „reparată”. Modelul
propus subliniază importanța trecerii de la o perspectivă medicală la una socială.
Aceste linii directoare ale modelului social al dizabilității au contribuit la transformarea modului în
care societatea înțelege și abordează dizabilitatea, punând accent pe drepturi, incluziune și eliminarea
barierelor sociale. Acest model a avut un impact semnificativ în promovarea drepturilor persoanelor cu
dizabilități și în dezvoltarea politicilor care încurajează o societate mai incluzivă și egalitară.

3
 5. Care este perspectiva feministă a dizabilității propusă de Thomas?
Perspectiva feministă a dizabilității, cunoscută sub numele de „feminismul dizabilității”, explorează
intersecția dintre feminism și dizabilitate și se concentrează pe modul în care discriminarea de gen și
cea legată de dizabilitate se intersectează și se amplifică reciproc. Această perspectivă pune în evidență
aspectele unice ale experienței femeilor cu dizabilități și subliniază nevoia de a aborda în mod
corespunzător aceste aspecte în mișcarea feministă și în discuțiile despre dizabilitate.
Câteva aspecte cheie ale feminismului dizabilității propus de Thomas includ:
Intersecția discriminării de gen și dizabilității: Perspectiva feminismului dizabilității susține că
femeile cu dizabilități se confruntă cu o discriminare dublă, întrucât sunt afectate atât de discriminarea
de gen, cât și de cea legată de dizabilitate. Această discriminare intersecțională poate avea consecințe
profunde asupra vieții lor.
Critica stereotipurilor și prejudecăților: Feminismul dizabilității aduce în prim-plan necesitatea
de a critica și de a combate stereotipurile și prejudecățile legate de femeile cu dizabilități. Aceste
stereotipuri pot include viziuni negative asupra capacității lor de a fi independente sau de a avea relații,
sau asupra drepturilor lor reproductive.
Accentul pe drepturile sexuale și reproductive: Această perspectivă pune un accent special pe
drepturile sexuale și reproductive ale femeilor cu dizabilități. Ele ar trebui să aibă acces la informații, la
servicii de sănătate sexuală și reproductive și să poată lua decizii cu privire la corpul și viața lor în mod
autonom.
Participare activă și reprezentare: Feminismul dizabilității susține nevoia de a asigura
participarea activă și reprezentarea femeilor cu dizabilități în procesele decizionale și în mișcarea
feministă. Ele ar trebui să aibă o voce în discuțiile despre drepturile lor și să fie recunoscute ca agente
active ale schimbării.
Această perspectivă este importantă pentru evidențierea specificității experienței femeilor cu
dizabilități și pentru abordarea corectă a nevoilor și drepturilor acestora. Ea subliniază importanța
egalității de gen și a incluziunii în lupta pentru drepturile femeilor, asigurând că nicio categorie de femei
nu este lăsată în urmă.
6. Care sunt temele fundamentale de cercetare ale sociologiei medicale cu privire la
dizabilitate?
Sociologia medicală se concentrează pe studiul interacțiunii dintre sănătate, boală, medicină și
societate. Atunci când vine vorba de dizabilitate, aceasta abordează o serie de teme cheie pentru a
înțelege impactul social al dizabilității asupra indivizilor și societății în ansamblu. Câteva teme
fundamentale de cercetare în sociologia medicală cu privire la dizabilitate includ:
Stigmatizare și discriminare: Cercetările sociologice explorează modul în care persoanele cu
dizabilități se confruntă cu stigmatizare și discriminare în diferite contexte, cum ar fi locurile de muncă,
sistemul de sănătate, educația și societatea în general. Această temă vizează identificarea și combaterea
prejudecăților și stereotipurilor legate de dizabilitate.
Acces la servicii de sănătate: Cercetările se concentrează pe accesul persoanelor cu dizabilități la
serviciile de sănătate și pe calitatea acestor servicii. Ele analizează barierele care ȋi împiedică pe aceşti
oameni să primească îngrijire medicală adecvată și soluții pentru îmbunătățirea accesului și a calității
serviciilor de sănătate.
Experiența vieții cu dizabilitate: Studiile sociologice analizează experiența persoanelor cu
dizabilități și impactul dizabilității asupra calității vieții lor. Aceste cercetări abordează aspecte legate de
identitate, autonomie, relații sociale și participare comunitară.

4
 Drepturile și politicile privind dizabilitatea: Cercetările în această temă se concentrează pe
analiza politicilor și a legislației referitoare la dizabilitate și pe modul în care acestea afectează viața
persoanelor cu dizabilități. Ele examinează drepturile persoanelor cu dizabilități și eforturile pentru a le
asigura protecție și egalitate de șanse.
Sistemul de asistență și îngrijire: Cercetările explorează modul în care sistemul de asistență și
îngrijire servește persoanele cu dizabilități. Ele analizează sistemele de asistență socială, îngrijire la
domiciliu, serviciile de sprijin și modul în care acestea pot fi îmbunătățite pentru a satisface nevoile
individuale.
Reprezentarea mediatică a dizabilității: Sociologia medicală examinează modul în care
dizabilitatea este reprezentată în mass-media și în cultura populară și cum aceasta poate influența
percepțiile și atitudinile publicului.
Integrarea și incluziunea socială: Cercetările se concentrează pe modalitățile prin care persoanele
cu dizabilități pot fi integrate și incluse în societate. Ele abordează aspecte legate de acces la educație,
locuri de muncă și participare comunitară.
Aceste teme de cercetare în sociologia medicală cu privire la dizabilitate contribuie la înțelegerea
complexă a modului în care dizabilitatea este modelată de factori sociali, culturali și instituționali și la
dezvoltarea politicilor și a practicilor care să sprijine drepturile și bunăstarea persoanelor cu dizabilități.
7. Aspecte practice
Tipuri de handicap
Există 10 tipuri de handicap conform legislației românești: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic,
mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.
Grade de handicap
În funcție de stadiul de severitate, se atribuie unul dintre cele 4 grade de handicap: ușor, mediu, accentuat
sau grav.
Comisii de evaluare și încadrare în grade de handicap
Procesul de evaluarea sau reevaluarea pentru stabilirea încadrării în grad de handicap se realizează de
Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap (SECPAH) și Comisia de Evaluare
a Persoanelor Adulte cu Handicap (CEPAH) din cadrul DGASPC-ului unde persoana are domiciliul.
Serviciul de Evaluare Complexa a Persoanelor Adulte cu Handicap (SECPAH) recomandă încadrarea
sau neîncadrarea, respectiv menținerea în grad de handicap a unei persoane, precum și măsurile de
protecție și programul de reabilitare și integrare socială.
Recomandarea este analizată de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (CEPAH) care
eliberează certificatul de încadrare în grad și tip de handicap și Programul de Reabilitare și Integrare
Socială (PIRIS)
Procesul de evaluare se realizează integrat, luând în considerare perspectiva medico-psiho-socială.
Dosarul de evaluare
Orice cetățean român, cetățean al altui stat sau persoane fără cetățenie, pe perioada în care are domiciliul
sau reședința în România poate obține un certificat de încadrare în grad și tip de handicap dacă
îndeplinește criteriile legale;

5
Dosarul pentru evaluarea în grad de handicap poate fi depus sau trimis prin poștă (scrisoare
recomandată) sau prin e-mail la registratura Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția
Copilului (DGASPC) sau la registratura primariei din localitatea unde este domiciliul;
Dosarul conține următoarele documente:
cerere-tip de evaluare complexă (anexa 4 din HG 430/2008);
copie de pe documentele de identitate;
ancheta socială (se depune o cerere la primăria la domiciliu și ancheta va fi efectuată de serviciul social
specializat din cadrul primăriei potrivit modelului cadru: anexa 6 din HG 430/2008);
adeverinţă din care să rezulte calitatea de salariat, în cazul salariaţilor, copie a deciziei de pensionare şi,
respectiv, talon de pensie, în cazul pensionarilor, adeverinţă conform căreia persoana nu are niciun venit,
în cazul persoanelor fără venituri;
referat privind situaţia medicală prezentă, întocmit de medicul specialist;
scrisoare medicală – tip de la medicul de familie, numai în situaţia primei evaluări (anexa 5 din HG
430/2008);
copii de pe biletele de externare, dacă este cazul.
Evaluarea și încadrarea în grad de handicap
Evaluarea și încadrarea în grad de handicap a persoanei adulte:
SECPAH verifică dosarul şi, în termen de 5 zile lucrătoare, va comunica data planificată la care trebuie
persoana să se prezinte fizic la sediul DGASPC în vederea evaluării
Evaluarea poate fi efectuată și la domiciliu dacă ancheta socială și scrisoarea medicală de la medicul de
familie mentionează faptul că persoana este nedeplasabilă
Pentru persoanele care au fost încadrate anterior în gradul grav, evaluarea se va realiza la domiciliu, la
cererea persoanei sau a reprezentantului legal
Evaluarea va avea loc în maxim 60 de zile de la înregistrarea dosarului. În cazul unui dosar incomplet,
se va solicita completarea dosarului cu documentele necesare, până la data stabilită pentru evaluare
Evaluarea se finalizează cu un Raport de evaluare complexă care cuprinde recomandarea de încadrare
sau neîncadrare și propunerea de Program individual de reabilitare și integrare socială (PIRIS)
Dosarul va fi trimis apoi către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (CEPAH), care îl
va analiza și soluționa în maxim 15 zile lucratoare de la data referirii. CEPAH poate solicita documente
suplimentare în unele situații. Aceasta Comisie va elibera certificatul de incadrare în grad și tip de
handicap și Programul individual de reabilitare și integrare socială.
Certificatul de încadrare în grad de handicap se trimite prin poștă, cu confirmare de primire, la domiciliul
persoanei
Evaluarea și încadrarea în grad de handicap a copilului:
Comisia pentru protecţia copilului stabileşte încadrarea copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap şi
eliberează certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap.
Evaluarea și încadrarea copiilor cu dizabilități în grad de handicap se efectuează în baza criteriilor bio-
psiho-sociale de încadrare a copiilor cu dizabilități în grad de handicap aprobate prin Ordinul nr.

6
1306/1883/2016 pentru aprobarea criteriilor biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilităţi în
grad de handicap şi a modalităţilor de aplicare a acestora.
Informații privind procedura de evaluare și încadrarea copiilor cu dizabilități în grad de handicap se pot
obține la adresa https://copii.gov.ro/.
Autoritatea Naţională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi este autoritatea centrală
română, în subordinea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, cu rol în coordonarea activităţilor de
protecţie şi promovare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, elaborarea politicilor, strategiilor şi
standardelor în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, asigurarea
urmăririi aplicării reglementărilor din domeniul propriu şi controlul activităţilor de protecţie şi
promovare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, conform Hotărârii de Guvern nr. 234 din 2022
privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor
Persoanelor cu Dizabilităţi. https://anpd.gov.ro/web/