Sunteți pe pagina 1din 9

Excluziunea sociala

Toti oamenii apartin lumii si intreaga lume apartine oamenilor.The Lau

Daca vrem sa includem toti oamenii in lumea noastra ,ce se afla intr-un continuu proces de dezvoltare , este necesar sa dam tuturor oamenilor un chip . Romania ramane in urma in ceea ce priveste conceptualizarea saraciei precum si intelegerea acelora ce se afla la marginea societatii . Trebuie sa abordam un alt tip de gandire in ceea ce priveste deprivarea sociala , si sa ne dedicam sa-i includem pe cei marginalizati (exclusii), oamenii lasati pe dinafara societatii maselor si lasati in urma unei economii globalizate .Excluziunea sociala face parte din viata cotidiana , oricat de mult ar incerca unele persoane sa spuna contrariul , si prinde radacini din ce in ce mai puternice . Acest fenomen , desi foarte popular , trebuie privit ca o boala a societatii , si prin urmare trebuie sa primeasca asistenta sociala adecvata . Mai intai , sa intelegem la ce se refera conceptul de asistenta sociala. Fiind un domeniu teoretic recent , acest concept se afla la granite abia vizibile cu sociologia ( dar si cu psihologia , antropologia , medicina etc.)- sociologii fiind cei care pun intrebari , in timp ce asistentii sociali trebuie sa se comporte precum ar cunoaste raspunsurile . Conform legislatiei statului roman (legea nr. 705 din 2001, art.2) asistenta sociala reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul, autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane. Potrivit profesorului Doru Buzducea (2005) modelul asistentei sociale contine trei notiuni structurale de baza: asistentul social, persoana asistata si mediul social (misiunea asistentului

social fiind de tip interventionist atunci cand anumite persoane se confrunta cu anumite probleme, dificultati, lipsuri) . Asistentul social trebuie sa participe la rezolvarea problemelor sociale comunitare, in asigurarea unui minim decent de viata si in asigurarea cresterii calitatii vietii grupurilor sociale vulnerabile. Conceptul de ingrijire este considerat a fi centrul asistentei sociale, deoarece astfel asistentul social contribuie la vindecarea societatii in ansamblu, prin terapie sociala, consiliere dar si prin schimbare si reforma sociala. Revenind la ideea principala , este util sa incepem cu recunoasterea faptului ca ideea excluziunii sociale are legaturi conceptuale cu notiunile bine stabilite din literatura asupra saraciei si a privarii , si are antecedente , care au o durata mult mai mare decat ar putea sugera istoria specifica a terminologiei. In Uniunea Europeana s-a adoptat ca prag oficial de saracie un indicator relativ de saracie , acesta fiind echivalentul a jumatate din venitul mediu national disponibil . Acesta creste pe masura ce europenii se imbogatesc . Rapoartele statistice ale Uniunii Europene ofera date privind 60% din venitul mediu , furnizand dovezi precum si pentru apropierea de saracie .Grija privind cresterea inegalitatii veniturilor , o problema mult mai grava in Statele Unite ale Americii decat in Europa , a incurajat de asemenea dezvoltarea masurilor de distributie a veniturilor . Prin urmare , la Summitul de la Stockholm din martie 2001 raportul de sinteza al Comisiei Europene privind Incluziunea Sociala a propus 7 indicatori de excluziune sociala( dintre care 3 cu forma de saracie financiara) :1)ponderea populatiei sub 60% echivaletul venitului mediu national inainte si dupa transferuri sociale ; 2) raportul dintre ponderea de 20% din top(cea mai ridicata) si ponderea de 20% a partii de jos ( cea mai scazuta)a distributiei veniturilor ; si 3)saracie persistenta , sau ponderea populatiei sub pragul de saracie de 60% pentru 3 ani consecutivi . A fi exclus poate fi uneori , in sine , o masura privativa si acest lucru poate fi de o importanta intrinseca pentru individ . De exemplu , a nu fi capabil sa te raportezi la altii si sa iei parte la viata comunitatii poate impovara in mod direct viata unei persoane . Acesta este cazul relevantei constitutive a excluziunii sociale . In contrast , este privarea relationala care nu este in sine oribila , dar poate duce la rezultate foarte rele . De exemplu , actul de a nu folosi piata de credit nu trebuie sa fie vazut de

toti ca fiind intrinsec lipsit de gust . Unii se bucura, intr-adevar , de imprumut sau creditare , altii nu considera acest lucru ca fiind de mare importanta , in timp ce ceilalti sunt suficient de fericiti sa urmeze sfatul lui Polonius :nici debitor , si nici creditor sa fii. O alta distinctie potential utila este ecluderea activa si pasiva . Atunci cand ,de exemplu , refugiatiilor sau imigrantilor nu le sunt date statusuri politice , este vorba de o excludere activa , iar aceasta se aplica la multe dintre privarile pe care le inregistreaza comunitatile de minoritati de peste tot in lume . Atunci cand , cu toate acestea , privarea apare prin procese sociale in care nu exista nici o incercare deliberata de a exclude , excluderea poate fi fazuta ca unde de tip pasiv . Un bun exemplu este dat de izolarea si saracia generate de o economie lenta .Excluderile atat active cat si pasive pot fi importante , insa nu pot avea acelasi grad de importanta . Excluziunea sociala este de mai multe feluri , si anume : a)multidimensionala sau socioeconomica, si cuprinde resursele colective , precum si individuale ; b)dinamica sau procesuala, pe o traiectorie intre integrarea completa si mai multe excluderi ; c)relationala , in care atrage dupa sine distanta sau izolarea sociala , respingerea , umilirea , lipsa retelelor de sprijin social , precum si negarea participarea ; d)activa , in care exista clar o agentie care face excluderea ; si f)in raport cu contextul . Lipsa de respect , discriminarea si degradarea sunt la fel la locul de munca ca saracia monetara si nevoia fizica . In unele versiuni, chiar si statul bunastarii poate exclude unii cetateni de protectie sau sa-i blocheze in capcana somajului. S-ar putea sa fie un consens cum ca excluziunea sociala este multidimensionala , dar asta nu inseamna acord pe care dimensiunile sunt operative . Indicatorii sociali ai Uniunii Europene sunt mult mai bine dezvoltati pentru privarea pietii muncii si materiale decat pentru dimensiunile sociale , politice si culturale . o abordare este de a intreba oamenii. Studiul saraciei si excluziunii sociale , nu a intrebat oamenii doar despre resursele lor si participarea lor la activitatile sociale , dar si despre faptul daca si le puteau permite si daca chiar le doreau . Exista de asemenea un dezacord daca multidimensionalitatea se refera la dezavantajul cumulativ sau la oricare parte dintr-o gama larga de privatiuni care nu e necesara a fi economica sau materiala . Multiple dezavantaje caracterizeaza in mod evident mai putini indivizi si cartiere decat cei care sufera de una dintr-o serie de dezavantaje .In mod similar , mult

mai multi oameni sufera un dezavantaj la un moment dat in viata lor comparativ cu cei care raman dezavantajati pe perioade de timp indelungate . Excluziunea exista de-a lungul unui sir neintrerupt ,mai degraba , dacat ca o conditie absoluta de a fi outsider(exclus) sau paria . Dar adevarata inovatie europeana este dezvoltarea indicatorilor nonmonetari ai

excluziunii sociale , luand atentia economistilor de la bani . Mentiunea excluziunii sociale in publicul european si teoria stiintei sociale a crescut mult mai rapid decat referirile la saraciesi conceptul de underclass. In continuare se va prezenta ( folosindu-se dezbaterea dintre Julian le Grand si Brian Barry) modul in care o teorie a excluziunii sociale poate fii intemeiata in domeniul teoriei politice contemporane . Brian Barry a avut o contributie enorma la dezbaterea privind excluziunea sociala in eseul sau Excluziunea Sociala , Izolarea Sociala si Distributia Veniturilor(2002). Barry face distinctia dintre fenomenul de excludere si cauza ingrijorarii atunci cand abordeaza subiectul excluziunii sociale . Acest lucru se datoreaza faptului ca exista forme de excluziune sociala , care sunt voluntare si, prin urmare , acele persoane care se exclud pe ele insele voluntar nu ar trebui sa fie fortate la un proces de incluziune . Aceasta forma de excluziune (voluntara) nu reprezinta un motiv de ingrijorare.Cu toate acestea , Barry subliniaza faptul ca ar putea fi cazul in care acele persoane au fost dispuse la un moment dat sa intre in societate , dar le-au lipsit oportunitatea in acest sens . Acest caz este unul negativ posibilitatii angajarii sociale a indivizilor . Prin urmare , excluziunea sociala , fie ea si voluntara, ar trebui redusa in sensul ca ar trebui sa existe oportunitati de incluziune , chiar si atunci cand aceasta optiune nu va fi aleasa. Dar este dificil sa vedem modul in care oportunitatile pot fi create -ce nu vor fi exploatate - care apoi nu vor impune de asemenea externalitati celor asupra carora optiunile se extind . Sa luam ca exemplu de excluziune sociala un caz de izolare geografica. Sa presupunem ca un sat alege sa se izoleze social . In ciuda deciziei lor , egalitatea oportunitatilor cere ca locuitorii satului sa aibe acces ( oportunitati) la activitati in afara satului . In aceasta privinta se poate stabili o ruta de autobuz , care insa va ramane nefolosita . Doua tipuri de externalitati intrucat justitia cere existenta

trebuie sa ne atraga atentia in mod special ( positive/negative) . In primul rand , sa presupunem ca cei izolati nu vor ca un autobus sa treaca prin zonal lor ( poate cauza zgomot , poluare sau aduce oameni nedoriti ). Sunt multe cazuri in care oportunitatile aduc beneficiariilor externalitati cu caracter negativ ( sa nu uitam ca o alta externalitate negative este si costul unei oportunitati irosite). Barry afirma ca excluziunea sociala are un character normativ negativ . Pentru inceput , excluziunea sociala poate fi un simptom sau o cauza a injustitiei sociale. Ecluziunea sociale poate duce , in primul rand , la excluderea de la oportunitati de invatamant . In al doilea rand , excluziunea sociala poate duce la lipsa accesului la participarea politica. Deci , excluziunea sociala este o sursa de ingrijoare doar pentru ca incalca cererea pentru dreptate sociala . Al doilea motiv ,potrivit caruia excluziunea sociala are caracter normativ, este acela ca reduce solidaritatea sociala. Barry afirma ca fenomenul excluderii voluntare sau involuntare a indivizilor unui grup , are repercusiuni negative asupra caracterului tuturor membrilor grupului ( chiar si al exclusilor) . Exista , de asemenea , un al doilea motiv ( instrumeantal) ce explica trasatura normativa negativa a solidaritatii sociale . Acest lucru se datoreaza faptului ca in lipsa solidaritatii sociale , interesele exclusilor tind sa se opuna intereselor celor inclusi ( care oricum au tendinta de a fi in majoritate).Prin urmare , lipsa de solidaritate sociala , sub forma lipsei de interes pentru exclusi din partea inclusilor , duce la niste forme politice normative nedesirabile . Le Grant critica insa concluziile lui Barry . Barry presupune ca indivizii se exclud/izoleaza voluntar , atunci aceasta este doar o chestiune de alegere .Prin urmare , pentru ca este alegerea lor , aceasta trebuie sa fie un lucru pozitiv pentru acel individ , alegerile lor trebuie sa promoveze bunastarea lor . Acest lucru este cunoscut in economiea normativa drept preferinta dezvaluita pentru bunastare(welfarism). Sunt o multime de probleme privind conceptul de preferinta dezvaluita de bunastare .In primul rand , in timp ce alegerea apartine indivizilor , efectele actiunilor lor nu pot fi alese de alte

persoane (un exemplu in acest caz il constituie indivizii care se alatura bandelor ce fac rau in jurul lor ).Daca nu ne gasim in acord cu justificarea welfarista in teoria politica , exista o alta cale de a depista acest aspect negativ : este nedrept , ca pur si simplu in virtutea de a fi sarac sa te submiti voluntar sa te expui la delicte. Conceptul de justitie cuprinde si contracararea efectelor circumstantelor nedorite . Intrucat cei din cartierele cu criminalitate crescuta ce nu apartin vreunei bande nu se expun in mod voluntar delictelor , acet lucru este nedrept. In al doilea rand , Le Grand subliniaza ca incidenta alegerii si bunastarii este imperfecta . Existe forme diferite ale asa numitei insuficienta individuala , ceea ce duce la excludere sociala ; este cazul in care o persoana alege sa fie exclusa din societate , prin decizie proprie , dar aceasta alegere are un impact negativ asupra acelei persoane . Categoriile esecului individual sunt : esecul de a calcula probabilitatile corect , decizii luate sub gandire emotionala , vointa slaba , lipsa experientei si cunostintelor relevante in procesul decizional . Le Grant incearca sa justifice interventia paternalista de a reduce excluziunea sociala prin preventia unui sine mult mai tanar de a vatama sinele mai batran ; ca grija nu o constituie bunastarea sinelui mai batran , ci nedreptatea deciziei luate de sinele mai tanar cauzand un rau la o versiune mult mai tarzie a sinelui. Deci , ce teorie am putea spune ca justifica o preocupare cu excluderea sociala? Teoria capacitatilor(capabilities, n englez), - Amartya Sen i Martha Nussbaum- care st la baza Indicelui de Dezvoltare Uman, cea mai important metric a bunstrii folosit de ONU. Sntatea i integritatea corporal i psihologic, posibilitatea exercitrii simturilor, emotiilor, imaginatiei si ratiunii, posibilitatea afilierii i asocierii, posibilitatea controlului mediului material si social, inclusiv dreptul la proprietate i drepturile politice, toate acestea concur n dezvoltarea armonioas a persoanei, iar rolul societatii este de a asigura satisfacerea lor.1 O prima posbilitate de a justifica o preocupare cu capacitatile ca o teorie a justitiei sociale este teoria egalitatii oportunitatilor . Sunt multe versiuni la aceasta teorie , insa toate
1

tefan Ionescu ,Moralitate, srcie, solidaritate: ce fel de oameni vreau s fim , 24 martie 2011 , http://steionescu.wordpress.com/2011/03/24/moralitate-saracie-solidaritate-ce-fel-deoameni-vreau-sa-fim/#more-87

impart o justificare esentiala non-consecvantiala prin faptul ca rezultatele reale nu constituie obiectul de interes , ci doar ca subiectii sa aibe sanse egale de a profita de diverse forme de functionare . Cu toate acestea , asigurarea egalitatii sanselor se loveste de dificultatile mentionate mai sus , a problemei de furnizare de sanse pe care oamenii nu le doresc . Insistand asupra egalitatii oportunitatilor atenueaza , de asemenea , dezvoltarea de oportunitatilor. Efectul insistentelor asupra egalitatii sanselor poate duce de fapt la o reducere substantiala a nivelului de oportunitati intr-o societate. O a doua posibilitate este strans legata de egalitatea de sanse , si este cunoscuta sub numele de complex de egalitate . In aceasta teorie , diferenta fata de majoritatea teoriilor de egalitate de sanse este faptul ca punctul nu este o egalitate efectiva in diferite dimensiuni , ci egalitate aspra printre un set cu dimensiuni diferite . Aceasta abordare se potriveste cu siguranta cu tema functionarilor multidimensionale asa cum se vede in preocuparea cu excluziunea sociala. O ultima posibilitate o reprezinta egalitatea relationala si egalitatea democratica. Aceste abordari sunt , in esenta , o varianta de vedere a complexului de egalitate , o tentativa de a explica ceea ce face complexul de egalitate dorit . In aceasta versiune de egalitate, precum in complexul de egalitate , procuparile privind justitia distributiva iau o a doua etapa la furnizarea globala de bunuri , astfel incat indivizii sunt tratati cu respect . Punctul de egalitarim relational este ca se fereste de vendeta si curiozitatea justitiei distributive asa cum se vede la egalitaristii noroc ( acestia au nevoie de revelatii rusinoase: pentru a primi ajutorul de la stat , cetatenii trebuie sa recunoasca ca au facut tot posibilul pentru a gasi un loc de munca si totusi au esuat).Mai mult , egalitarismul noroc , chiar daca e considerat oportun , nu ar putea fi posibil . Noi nu putem determina intotdeuna diferenta intre talent natural si munca asidua . Egalitatea sociala poate fi cea mai buna teorie de facto a egalitatii care poate fi pusa in aplicare . In teoria relationala , ceea ce conteaza este relatia in societate, sau de a crea o societate in care exista respect egal ,indiferent daca exista vreo egalitate materiala reala a conditiei.Pentru a crea o astfel de societate, este necesar sa existe o aprovizionare de capacitati suficiente pentru ca

nimeni sa nu se simta rusinat de conditia sa . Prin urmare , incluziunea sociala este despre furnizarea unui nivel suficient de capacitati .

Bibliografie

-Jurnalul International de Sociologie si Politici Sociale , Teoria Normativa a Excluziunii Sociale: Perspective din Filosofia Politica, 2009

- tefan Ionescu ,Moralitate, srcie, solidaritate: ce fel de oameni vreau s fim , 24 martie 2011 , http://steionescu.wordpress.com/2011/03/24/moralitate-saracie-solidaritate-ce-fel-deoameni-vreau-sa-fim/#more-87 -Hilary Silver si S.M.Miller , Excluziunea Sociala :Abordarea Europeana a Dezavantajului Social , M.E. Sharpe, 2003, vol.2 , nr.2, -Sen Amartya , Excluziunea Sociala : Concept , Aplicabilitate si Cercetare, Publicat de Banca de Dezvoltare Asiatica , Manila Philippines , 2000 - Doru Buzducea , Aspecte Contemporane in Asistenta Sociala, Polirom , Bucuresti , 2005